Lucrate în ateliere urbane caucaziene, în secolul al XIX-lea acestea au ajuns în Dobrogea pe calea comerțului itinerant. În orașul Constanța a existat chiar un magazin specializat în desfacerea acestora, administrat de Feizi-bei.* Cingătorile se compun dintr-un suport textil pe care culisează plăcuțe metalice în forma literei „S”, având la capete paftale cu decupaje elaborate.

Componentele lucrate din argint sunt decorate în tehnica „niello” prin care se utilizează un preparat de culoare neagră (compus din cupru, argint și sulfat de plumb) care umple inciziile motivelor decorative pentru a reliefa motivul excizat. În repertoriul ornamental al cingătorilor „Kawkaz – kușak” se regăsesc motive vegetale și embleme ale lumii otomane: semiluna și steaua. Piese valoroase din colecția Muzeului de Artă Populară Constanța, clasate prin Ordin al Ministerului Culturii în categoriile Fond și Tezaur, cingători de tip „Kawkaz – kușak” pot fi admirate în expoziția temporară „Recuzita ceremonialului de nuntă la tătarii dobrogeni”. *Argentina Bărbulescu, Dobrogea studiu etnografic, vol III, Turcii și tătarii, Muzeul de Artă Populară Constanța, 2008, p.58.