FOTO Forum regional pe tema securității din zona Mării Negre și a Balcanilor, în stațiunea Mamaia | „O țintă, cumva, tot suntem, chiar dacă nu ne agresează nimeni militar“

Publicat de , 12 iunie 2019, 17:58 / actualizat: 13 iunie 2019, 11:49

În stațiunea Mamaia au început, astăzi, lucrările Forumului de securitate din zona Mării Negre și a Balcanilor. Participă înalți oficiali români și străini, experți NATO și UE, reprezentanți ai instituțiilor din domeniul relațiilor externe și securității naționale, alături de invitați din zona academică, care dezbat teme legate de provocările de securitate din regiune. La această ediție sunt dezbătute, pentru prima dată, teme referitoare la schimbarile climatice și climatul religios.

Primii vorbitori de astăzi de la „Black Sea and Balkans Security Forum“  au prezentat câteva scenarii bazate pe analize și cercetări în care România nu stă deloc bine în regiunea Mării Negre.

Ionel Niță, președintele New Strategy Center, unul  dintre organizatori, comentează: „Nu ne plac cele mai negative, că s-a vorbit și de România acolo, dar trebuie să le luăm în calcul, să fim pregătiți. Totuși, suntem frontiera NATO aici. Spunea generalul Ben Hodges (n.r – fost comandant al trupelor americane în Europa) că a aflat de la domnul general Ciucă faptul că Marea Neagră este frontiera între România și Rusia, că lumea a perceput-o așa până acum. O țintă, cumva, tot suntem, chiar dacă nu ne agresează nimeni militar. Suntem o țintă pe partea de propagandă, dezinformare, de multe altele, dar păstrând proporțiile, totuși, România, deocamdată, nu are o frontieră teritorială cu Rusia, nu are nimic de împărțit cu Rusia. E o anumită răceală, ostilitate, dar să nu dăm în partea cealaltă, de panică. Deocamdată, cred că cele mai mari probleme ale României sunt tot în interiorul ei, nu în afară“.

Această prezentare necesită JavaScript.

Tot astăzi, au fost aduse acuze voalate Uniunii Europene și grupării NATO că sunt „mai preocupate“ de zona Mării Baltice decât de cea a Mării Negre. „Este vechea discuție strategică despre flancul nordic și cel sudic, din flancul estic al NATO, cu resurse angrenate mai mult în zona baltică decât în zona de sud, dar care în ultimii ani s-a mai echilibrat. Totuși, Marea Neagră a început să aibă atenție. Avem brigadă multinațională, avem multe inițiative ale NATO și în această zonă. Chiar în aceste zile se desfășoară, de fapt, un exercițiu militar foarte mare al NATO în regiune, «Saber Guardian». Păstrând proporțiile, ambele zone sunt importante. Și, cum s-a demonstrat în ultima perioadă, cel puțin pe partea de hard security, amenințările mai mari sunt aici, în sud. Sigur, și România este o țară puternică, care oferă securitate în zonă și este un partener credibil și onest“, a mai spus Ionel Niță.

Generalul locotenent Ben Hodges, fost comandant al trupelor americane în Europa, atenționează: „Nu trebuie să se creeze o ruptură între Turcia și Alianță, între Turcia și Statele Unite“.

Dr. Oliver Gnad, din Germania, a prezentat o  analiză privind regiunea Mării Negre pe termen lung. Potrivit acesteia, în Rusia ar urma instabilitate politică, Georgia și Ucraina se vor confrunta cu puternice amenințări militare, dar și cu probleme sociale. Analiza mai arată că, deși beneficiază de suportul UE și NATO, România și Bulgaria se vor confrunta cu puternice provocări economice. În plus, România este vizată și de provocări politice.

Potrivit aceleiași analize, într-un scenariu de dezvoltare se pot deschide rute maritime către Constanța, dar fără o infrastructură rutieră și feroviară în interiorul țării, acestea nu se vor dezvolta. În cadrul întâlnirii a fost subliniată ideea că este nevoie ca UE și NATO să rămână influente în zonă, pentru că, în caz contrar, Rusia va decide pe Marea Neagră, iar China pe infrastructură terestră .

Evenimentul „Black Sea and Balkans Security Forum“ se încheie vineri, 14 iunie.

Realizator – Cristina Iliuță / Redactor online – A. Enache / Foto – Cristina Iliuță

Forumul de Securitate de la Marea Negră şi Balcani: Nu poate exista securitate militară în UE fără securitate energetică 

Publicat de Arantxa Catană, 16 iunie 2018, 15:15

La Constanţa continuă şi sâmbătădezbaterile din cadrul Forumului de Securitate de la Marea Negră şi Balcani. 

Participanţii îşi propun să găsească răspunsurile la două întrebări: cât de mult depinde Europa de monopolul energetic al Rusiei şi care sunt progresele în diversificarea surselor de energie. 

Preşedintele Grupului Energetic Român, Laurenţiu Pachiu, a declarat că sunt ţări europene precum Ucraina, Serbia, Grecia care depind în proporţie de 90% de energia importată din Rusia.  

În acest context nu poate exista securitate militară în interiorul Uniunii Europene dacă nu există securitate energetică. 

În prezent 90 la sută din necesarul de ţiţei al Europei vine din Rusia dar şi din alte state, la fel ca şi necesarul de gaze, unde procentul este de 60 la sută. 

Furtună în Balcani

Publicat de , 3 mai 2017, 18:27

În următoarele zile se anunţă furtuni puternice în estul Europei şi în Balcani, din nordul Greciei până în Polonia, Belarus şi vestul Ucrainei.

Meteorologii spun că astăzi şi mâine vor fi afectate oraşele Timişoara, Belgrad şi Budapesta. Ei atrag atenţia că vântul ar putea doborî copaci, afectând transporturile.

O binecuvântare istorică

Publicat de , 31 martie 2016, 11:38

„Secolul XX va fi secolul stingerii aromânilor” spunea în anii ‘60 ai veacului trecut, într-o lucrare fundamentală pentru identitatea romanităţii balcanice, apărută în România, etnologul şi lingvistul Tache Papahagi.
Poate că, dacă vremurile ar fi încremenit în formula geopolitică a timpului acela, cunoscutul om de ştiinţă ar fi avut dreptate. Aromânii s-ar fi stins (ca identitate distinctă) absorbiţi în masa culturală a neamurilor între care îşi duceau traiul: ţările din Balcani, în România, în Europa de Vest şi chiar în multe alte zone din lume, unde au plecat să scape de urgiile abătute asupra lor…

Dar, chiar în vremuri de răstrişte, peste tot în Balcani, în Europa de Est, în Statele Unite ale Americii, în Australia sau Canada, pâlpâiau mici lumini aprinse de aromâni care, în ciuda restricţiilor şi a cenzurii oficiale-de la nivelul instituţiilor statului, din unele ţări, reuşeau să menţină treaz interesul pentru acest neam. Trebuie să recunoaştem faptul că, în România, mai mult ca oriunde, cu sprijinul statului român, au fost tipărite studii istorice şi dialectologice, dicţionare, literatură, s-au realizat înregistrări discografice cu personalităţi ale culturii române de origine aromână, care au devenit lucrări esenţiale pentru aromâni.

În 1989, au căzut pe rând sistemele comuniste din Balcani şi din Europa de Est, s-au produs deschiderile necesare, Europa a devenit una singură, iar internetul a spulberat definitiv orice încercare de a bloca legăturile, de a împiedica o extinsă comunicare.
Cu o energie nebănuită, comunităţile compacte de aromâni (armâni cum îşi spun ei înşişi, dorind să accentueze şi prin denumire, îndârjirea cu care îşi apără identitatea) aromânii deci, din România şi din Balcani sau din alte părţi ale globului au început să se organizeze mai bine, să recupereze trecutul, să recupereze tradiţiile, limba, lucrările de literatură populară, cultă, vechile poveşti de odinioară, costumele, amintirile, fotografiile vechi şi, mai ales, istoriile de familie.
Dacă până în 1990 informaţiile despre aromâni erau preluate şi prelucrate la nivelul fiecărui stat (Grecia, Bulgaria, Yugoslavia, Albania, România etc.) funcţie de linia ştiinţifică oficială, de politica proprie, după acest an a început un fel de cruciadă aromână pentru recucerirea nu a pământului sfânt ci a elementelor fundamentale identitare, la fel de sfinte pentru orice popor, la care au participat grupuri cu păreri (foarte) divergente.
Promotoarea acestei mișcări energice a fost, indiscutabil, organizația cu caracter transnațional, intitulată „Uniunea pentru Cultura și Limba Aromână”, de la Freiburg, coordonată de profesorul Vasile Barba. Ea a generat o revigorare a activităților de recuperare a identității aromâne și a determinat apariția și a altor organizații în diferite țări, fiind iniţiatoarea demersului de pe lângă Parlamentul European (celebra recomandare 1333 din 1997).
E complicat să le prezentăm pe toate, o minimă informare de pe internet vă poate da o imagine, cert este că, în România, pe lângă Societatea de Cultură Macedo-Română, înființată la sfârșitul sec XIX, au apărut și alte asociații care au radicalizat problematica.
Nu este locul să dezbatem aceste păreri divergente, cert este că ele există, sunt susținute de grupuri largi, nu pot fi ignorate, chiar dacă nu convin politicilor oficiale, sunt deci o realitate, căci lumea se schimbă, este în mișcare, iar într-o lume plină de mixaje etnice, rasiale, cred că auto-amplasamentul socio-epistemic devine determinant.
Un anumit eveniment însă, petrecut la sfârșitul săptămânii trecute, în comuna Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, m-a făcut să reflectez cu mare atenție la un moment aș zice istoric pentru aromânii de astăzi.

În organizarea federației ”Liga Aromânilor din România”, sâmbătă 26 martie, a avut loc ”Gala Premiiloru Omlu a Anului Bana Armânească 2016” ediția a XIX-a și ”Festivalu di Folclor Armânescu”, ediția a XIV-a, promotorul și principalul organizator fiind medicul Dumitru Piceava, din București.
Este o manifestare care, an de an, aduce în atenția aromânilor realizările deosebite de peste an ale membrilor comunității și nu numai.
De această dată, gazdă generoasă a fost comuna Mihail Kogălniceanu, unde trăiesc aproximativ 2000 de aromâni (fărșeroți), comună cu tradiție în conservarea specificului aromânesc. O comună cu un aspect frumos, curat, prosper aș spune, unde am văzut un Centru Cultural proaspăt renovat, demn de orice oraș cu pretenții intelectuale.
În desfășurarea evenimentului a fost un sprijin de nădejde doamna primar Ancuța Belu, care a primit premiu special din partea inițiatorilor.

S-au acordat, pe rând, mai multe premii. Premiul ”Lumina cărții” a fost primit de scriitoarea Catia Maxim, autoarea trilogiei ”Îngerii din Moscopole”. Ea este româncă, dar s-a îndrăgostit iremediabil de istoria aromânilor, graţie unui manuscris descoperit în Bucureşti, în care se vorbea despre atacurile asupra cetăţii Moscopolei, organizate de Ali Paşa, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Premiul ”Gaudeamus Igitur” a fost acordat lectorului univ. Dr. Enache Tușa, Premiul pentru întreaga activitate i-a revenit doamnei Lila Cona din Serbia, cu o prestigioasă activitate culturală, chiar la nivel de Academie, la Belgrad, Premiul Special domnului Emil Hagi, din localitatea Câmpulung Muscel, președintele Asociației Multiculturale ”Nicu Hagi” Carpați și Pind, unul dintre cei mai activi promotori ai tradițiilor și culturii aromâne, în Muntenia.
Au participat numeroase formații, precum grupul ”Vanghelismo” (Bunavestire), al comunei Mihail Kogălniceanu, unul dintre cele mai numeroase dintre grupurile folclorice armânești, coordonat de Costel Puiu, grupul de copii ”Lilici ditu Maiu”, coordonat de Zoe Gică, formațiile Ianina, Liva, Sammarina și Iholu, soliștii Corina Elena Badea, Camelia Bizdu, Nicu Atanasie și Nelu Ianca. Prezentarea a fost făcută de Aurica Piha (Radio România Internațional, secția aromână) și Mariana Budeș (colaborator Radio Constanța).
Muzica a fost foarte diversă, de la cântecele populare reorchestrate puţin cam prea electronizat de mai multe formaţii, la melodiile moderne compuse şi interpretate de Corina Elena Badea.
Am lăsat menționarea celui mai important premiu la sfârșitul comentariului.

După cum ați aflat și din articolele și reportajele noastre apărute la vremea respectivă, începând cu luna octombrie a anului 2015, la Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Constanța, săptămânal, sunt ținute slujbe în aromână, la care participă preotul Goerge Dima și Lucian Săftescu, împreună cu dascălul Nicolae Racu, organizatorul întâlnirilor săptămânale fiind dl. Nicolae Caramihale. Slujbele se țin cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi cu sprijinul preotului paroh Stoichin Ciprian.

Ei bine, momentul istoric pentru aromâni constă, în opinia mea, în acordarea Premiului Special Celnic, Înalt Preasfinției sale Teodosie, care a onorat cu prezența sa manifestarea dar, mai ales, în binecuvântarea făcută publică, într-o sală arhiplină cu peste 400 de spectatori, sâmbătă, 26 martie. Cuvântul Înalt Preasfinției Sale a mișcat profund întreaga adunare, fiind cu adevărat emoționant.

xxx
În aceste condiții, dincolo de orice dezbatere, de orice îndoială și grijă că identitatea se poate pierde, există o certitudine: pentru aromâni lumina vine şi dinspre Biserică și, de acum încolo, nicio intervenție laică nu poate anula o binecuvântare de la Arhiereu!
Vă invit să ascultați emisiunea ”Stil de viață” din această seară, invitați fiind medicul Dumitru Piceava și scriitoarea Catia Maxim, de la ora 18.10, unde veți auzi și această binecuvântare.
Vă aștept!
Steliana Bajdechi

Mai sunt Balcanii un „butoi cu pulbere”?

Publicat de , 13 mai 2015, 19:30

Zilele acestea poliţia macedoneană a pus sub acuzare 30 de suspecţi, acuzaţi de terorism după incidentele de sâmbăta trecută, din localitatea Kumanovo, Republica Macedonia.
Forţele speciale macedonene i-au luat prizonieri pe membri unei grupări de naţionalişti albanezi, care au atacat oraşul Kumanovo din nordul ţării. Opt poliţişti şi 14 rebeli au murit în urma luptelor. Oficialii macedoneni au spus că luptătorii albanezi sunt originari din Kosovo, provincie sârbă care şi-a autodeclarat independenţa.
Prezent în emisiunea “Stil de viaţă” de la Radio Constanţa, realizată de Steliana Bajdechi, Vladko Dimov, consilier politic în România, dar originar din Macedonia, a vorbit pe larg despre această situaţie şi a subliniat importanţa tratării cu maximă atenţie a unor subiecte foarte delicate legate de chestiunile etnice.
Vladko Dimov:

La începutul secolului XX se spunea despre Balcani că sunt butoiul cu pulbere al Europei. Faţă de acum 100 de ani, astazi situaţia este incomparabil mai calmă, cu toate acestea, la peste un secol de la debutul Primului Război Mondial, tot zona Europei de Sud-Est este spațiul ce crează vulnerabilități securității europene, prin Ucraina, Kosovo şi poate, din punct de vedere economic, prin Grecia.

Despre Moscopole, la Constanţa

Publicat de , 20 aprilie 2015, 17:16

Nume de legendă, cetatea Moscopolei atrage cu siguranţă atenţia celor care sunt preocupaţi de romanitatea balcanică. De la amplificările aproape ireale ale datelor statistice (se spune că la începutul sec. al XVIII-lea oraşul ar fi avut 60.000 de locuitori), la chipurile sfinţilor din biserici pictaţi pe la 1700 şi distruse de comunismul albanez, Moscopole generează noi poveşti.
Una dintre ele este cea a scriitoarei Catia Maxim, care şi-a lansat la Constanţa volumele despre misterioasa cetate: ” Îngerii din Moscopole” şi „Îngerii din Moscopole. Exilul”, ambele apărute la Editura Tracus Arte. Astăzi, de la 18.05, la emisiunea „Stil de viaţă” un dialog cu scriitoarea, realizat de Steliana Bajdechi, o înregistrare făcută la sfârşitul săptămânii.

Pare de necrezut astăzi că Moscopole, o comună din Albania având 800 de suflete (dintre care 600 sunt aromâni iar 200 albanezi), a fosţ, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, cel mai mare oraş şi cea mai vestită cetate din Imperiul Otoman, după Istanbul. Sunt cifre care spun că oraşul ar fi avut atunci 60.000 de locuitori, în timp ce Atena număra doar 10.000 de loc.
Istoricul Neagu Djuvara susţine însă că cifra reală ar fi undeva în jurul a 20.000 de oameni. În orice caz, enorm pentru acea vreme, în condiţiile în care Viena imperială, de exemplu, era cam de două ori mai mică.
Mărturisesc despre aceasta ambasadorii occidentali acreditaţi în imperiul turcesc din veacul al XVIII-lea, învăţaţii timpului, călătorii străini, corespondenţa comercială a negustorilor vlahi ori documentele unor procese ale acestora cu veneţienii.
Astăzi, la Moscopole, se zăresc încă ruinele bisericilor distruse după cel de al doilea război mondial, dar, în interior, chipurile sfinţilor au fost şterse.
Sfinţii au fost pictaţi pe la 1720. La vremea aceea, Moscopole avea o tipografie unică în Balcani, şcoli, bănci, chiar şi o Academie.

Între realitate şi fictiune se desfăşoară şi acţiunea din romanele Catiei Maxim , membră a Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, care construieşte o istorie în jurul unei familii de aromâni din această cetate legendară.