AUDIO-FOTO | ”Inimă rece”, un spectacol care încălzește scena Teatrului de Păpuși din Constanța de peste 40 de ani

Publicat de Adina Sîrbu, 21 octombrie 2023, 15:31 / actualizat: 7 aprilie 2024, 15:16

Se repetă intens în aceste zile, la Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare” din Constanța, înainte ca legendarul spectacol „Inimă Rece”, după basmul educativ al prozatorului german Wilhelm Hauff, să fie prezentat publicului într-o nouă formulă. În urmă cu 40 de ani, actorul Lică Gherghilescu debuta în acest spectacol în rolul principal, Peter Munk. Acum, în calitate de regizor, face câteva schimbări despre care ne povestește cu bucurie.

„Inimă Rece” este un spectacol special pentru actorul și regizorul Lică Gherghilescu. În urmă cu 40 de ani, juca rolul de debut, rolul vieții sale, Peter Munk, tânărul care își vinde sufletul pentru bani și care învață, după o serie de întâmplări că fericirea, de fapt, nu are preț. Stă în lucrurile simple, în iubire, cinste și generozitate.

Lică Gherghilescu, directorul artistic al Teatrului pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare” din Constanța:

Este un spectacol care este ca o amprentă a teatrului în ultimii 40 de ani. Eu am jucat în acest rol, în Peter Munk, după aceea a venit Tiberiu Roșu, a jucat și el 20 de ani și acum a intrat Sergiu Bucur, care sper să joace și el cel puțin 20 de ani până când o să fie și el înlocuit cu altcineva. Este un spectacol foarte frumos, toate montările au fost apreciate de public. Astăzi lucrăm, repetăm, să o înlocuim și pe Arina, care era Elizabeth, iubita lui Peter Munk, pentru că Arina Cojocaru, din fericire, va da naștere unui copil, este însărcinată și atunci o înlocuim cu Cătălina Oțeleanu, o tânără angajată la noi în teatru care va debuta în acest rol.

Am stat de vorbă și cu viitoarea mămică, actrița Arina Cojocaru:

Surpriza este că echipa noastră, familia Teatrului „Căluțul de Mare” din Constanța, va avea un nou membru și anume fetița mea, care va veni în luna februarie, motiv pentru care acum suntem în plin proces de predare de roluri, pentru că, nu-i așa, o să intru în concediu de maternitate și atunci trebuie să dau mai departe ceea ce am primit și eu la rândul meu. Despre Elizabeth pot să vă spun că și eu l-am preluat la un moment dat, suntem niște generații de actrițe care am fost distribuite în acest rol, este un spectacol care se joacă de foarte mulți ani și îmi este foarte dragă. Îndrăgesc mult acest personaj, este un rol naiv și suav și îmi face foarte mare plăcere faptul că, uite, pot să o urmăresc pe colega mea, Cătălina Oțeleanu, preluând tot ce am făcut. Și, de pe cealaltă parte a scenei, lucrurile se văd diferit și frumos pentru că mi se reconfirmă faptul că fiecare actor aduce un picuț din sufletul și din spiritul său în fiecare rol, în fiecare personaj.

Spectacolul „Inimă rece” se joacă duminica viitoare, pe 29 octombrie, de la 10.30, pe scena Teatrului pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare” din Constanța.

Textul piesei este adaptat de Victoria Gavrilescu, după basmul educativ al prozatorului german Wilhelm Hauff. Carmencita Brojboiu a realizat scenografia, iar Dicran Asarian s-a ocupat de ilustrația muzicală.

Piesa prezintă povestea lui Peter Munk, cărbunarul sărac care dorește să devină bogat și care, prin liber arbitru, își vinde inima duhului cel rău al pădurii, realizând în final că banii nu aduc neapărat fericirea. Pe scenă îi vom întâlni pe Sergiu Bucur, Clara Ghiuvelechian, Arina Cojocaru, Emanuel Cristoiu, Grațian Prisacariu, Daniel Minciună, Andrei Stroescu, Claudia Brădescu, Ion Ciolan, Dan Cojocaru și Lică Gherghilescu.

Vocile personajelor fantastice, Mikel Olandezul și Omulețul de Sticlă, aparțin celor doi mari actori din generația de aur a teatrului de păpuși constănțean: Vasile Hariton și Aneta Forna Christu.

Spectatorii – cei mici, de 6 ani, dar și cei mari – sunt așteptați la un spectacol extraordinar, bazat pe un basm clasic din sec. XIX, ale cărui pilde sunt mereu actuale: importanța adevăratelor valori, a liberului arbitru și mai ales, faptul că fericirea nu constă doar în afaceri prospere și bogății.

Premiera a avut loc în 2003, odată cu înființarea juridică a Teatrului „Căluțul de Mare”, o piesă care s-a bucurat de un mare succes la public, au anunțat reprezentanții instituției culturale constănțene.

Reportaj și fotografii: Silvia Pascale/ Redactor online: Adina Sîrbu

Interviu: Bibliotecarele Doina Moșoiu și Daniela Mocanu în rol de actrițe într-un colaj din schițele lui I.L. Caragiale

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 23 aprilie 2023, 10:34

Pe 8 aprilie, opt bibliotecare angajate la Biblioteca Județeană Ioan N Roman din Constanța, printre care Doina Moșoiu, de la secția Colecții Speciale – Cărți Rare și Daniela Mocanu de la Secția de Cărți Împrumut pentru Adulți, au celebrat Ziua Bibliotecarilor printr-o piesă de teatru, un colaj din schițele lui I.L. Caragiale, în regia actriței Arina Cojocaru.

Larisa Calistru, în dialog cu Doina Moșoiu și Daniela Mocanu:

Mulțumim tare mult și mulțumim că ați alocat spațiu în emisiunea dvs. pentru această zi. Într-adevăr, pentru noi, cel puțin deosebită… cum a fost această experiență? A fost o experiență și asta cred că ne definește pentru că ne plac experimentele. Nu suntem la prima experiență de acest gen în 5 ani. Bine, cu întrerupere, realizăm acest spectacol ca pe un cadou pe care îl facem colegilor noștri, apropiaților noștri, iar anul acesta a fost pe principiul unde dai și un de crapă… Da, am început undeva la sfârșitul anului trecut să căutăm piesa, să o adaptăm trupei noastre cum îi ne place nouă să spunem. Și avem foarte multe idei. Fiecare dintre noi venise cu o idee, o susținea, îi plăcea și încerca să ne convingă pe celelalte. Da, am ascultat foarte multe piese de teatru acasă, pe la serviciu, când se putea. A fost greu să ne hotărâm, chiar greu să ne hotărâm, dar până la urmă a mers cumva pe mâna Arinei și am hotărât să facem acest colaj din cele trei mari piețe ale lui Caragiale – O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă și D’ale carnavalului. Am avut ajutorul ei și eu zic că ne-am descurcat mai mult decât onorabil.

Ați fost îmbrăcat în haine de epocă, am văzut fotografii?

Da am avut ajutorul și anul acesta al doamnei Daniela Vlădescu, manager la Teatrul de Operă și Balet din Constanța și aceste costume au făcut foarte mult în succesul pe care l-am avut cu piesa, pentru că așa cum a fost și anul trecut cu piesa Bădăranii, este greu să joci în costume improvizate. Sunt piese de epocă, totuși, care prin faptul că am avut aceste costume au a făcut să intrăm mai bine în pielea personajelor, să spun așa…

Da, mi-ați spus că sunteți al 5-lea spectacol. Putem spune că aveți o experiență în ale teatrului și vreau să vă întreb dacă vă gândiți chiar să întemeiați o trupă de amatori și să jucați și pe alte scene din țară, dacă tot aveți calități de artiste…

Ca să vă faceți așa o idee, de fiecare dată, dar absolut de fiecare dată când terminăm un spectacol zicem gata, cine o mai face ca noi ca noi să pățească? Pentru că este atâta stres și atâta muncă, totul din dorința de a ieși bine. Noi nu suntem actori, habar n-avem cu ce să mănâncă.

Interviul integral poate fi ascultat aici:

„Dragul nostru Vasile Cojocaru a fost un făuritor de vise și de sentimente!” Cronica unei emoționante lansări de carte: Lumile lui Zagreus, de la drama sacră la reprezentația teatrală

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 25 februarie 2023, 14:49 / actualizat: 25 februarie 2023, 18:39

Lansarea cărții „Lumile lui Zagreus, de la drama sacră la reprezentația teatrală“, coordonată de conf. univ. dr. Adriana Claudia Cîteia, a fost unul dintre cele mai speciale evenimente culturale la care au putut participa constănțenii, în ultima perioadă. Sala Senatului din campusul Universității Ovidius s-a transformat, vineri seara, nu întâmplător, chiar de Dragobete, într-o scenă a dorului, a melancoliei, a poeziei și a iubirii, toate dedicate regretatului actor constănțean Vasile Cojocaru.

Familia, prietenii, colegii de scenă sau cei care au vrut să-i cunoască întâia oară activitatea de profesor, actor și poet, deopotrivă, au ascultat povești despre Vasile Cojocaru rostite de oamenii dragi inimii sale pentru care a respirat, a sperat și a creat personaje legendare.

Seara s-a deschis cu discursul profesorului universitar Adriana Claudia Cîteia, nepoata actorului Vasile Cojocaru, cea care ne-a prezentat semnificațiile fascinantelor lumi ale lui Zagreus, atât de asemănătoare cu lumile interioare ale oricărui actor ce se dăruiește cu toată ființa sa, scenei.

„E o carte pe care încerc să o dau tiparului de foarte mult timp. Pentru că nu m-am familiarizat cu o situație. Încă mi se pare că jocul acesta Absență – Prezență, pentru mine și cei care au fost în preajma actorului și profesorului Vasile Cojocaru, este greu de susținut. Pentru că Volumul se numește Lumile lui Zagreus m-am gândit că un început oportun ar fi un fragment mic din Imnul lui Dionysos, de Homer, care se potrivește foarte bine cu ceea ce înseamnă arta actorului și cu ceea ce înseamnă puterea de convingere, jocul, masca, cu tot ceea ce înseamnă efortul extraordinar de a reprezenta, reconceptualiza și înțelege un text de teatru: Zeu plin de furia iubirii, fii bun, căci, noi, poeții, cu tine de începem cântul! Nu-i cu putință un cânt sacru, când tu lipsești din gândul nostru! Prin urmare, mica invocație sper să aibă succes“,  a rostit emoționată Adriana Cîteia, cea care a împărtășit din fragedă pruncie, pasiunea pentru teatrul antic, la fel ca și unchiul său, Vasile Cojocaru.

„Tot ceea ce este pus sub semnul Zeului Teatrului, înseamnă ludic și tragic, viață și moarte, înseamnă coborâre în Infern și urcare în Paradis. Despre asta este vorba și despre asta am încercat și noi să scriem, micul grup de oameni pe care eu mi l-am dorit aproape, în acest proiect. Actorul e străin și călător pe Pământ, într-o manieră mult mai specială, decât noi, ceilalți!“ – a continuat Adriana Cîteia.

Discursul coordonatoarei volumului „Lumile lui Zagreus, de la drama sacră la reprezentația teatrală“, Adriana Claudia Cîteia, a fost urmat de un moment special în care fostul Secretar Literar al Teatrului de Stat Constanța, teatrologul Anaid Tavitian, a povestit în cuvinte frumos-alese despre cel care i-a fost coleg și prieten, actorul Vasile Cojocaru:

„Este foarte greu să aduni în cuvinte și să definești portretul unei personalități atât de puternice, atât de fascinante, cum a fost Vasile, pentru noi toți, Ică Cojocaru. A fost un buchet, o alcătuire de fragilitate, de înțelepciune, de umor, de autoironie, de sensibilitate și, aș spune eu că i se potrivește, deosebit de bine, titlul unui volum de poezii intitulat «Imperfecte Melancolii». Avea o melancolie de o cu totul și cu totul altă factură, pe care o purta ca pe o dulce povară și îl făcea unic. A debutat pe scena Dramaticului constănțean, îmbogățind acea familie spirituală a celor ce au debutat la Constanța. Lista este foarte lungă. Îi voi aminti doar pe Silviu Purcărete, colegul lui de generație, Ștefan Iordache, Toma Caragiu. Unii au plecat pe alte drumuri și au strălucit acolo unde au ajuns, alții, așa cum este Ică Cojocaru, au rămas la Constanța. De foarte multe ori m-am întrebat și nu am îndrăznit niciodată să-l întreb, de ce a rămas la Constanța, dar acum, privind în urmă, m-am gândit că ceea ce l-a legat de acest oraș a fost marea. El a iubit acest spațiu, a iubit acest loc care are o culoare aparte, un parfum aparte, locul în care orice asperitate se topește în soarele care luminează marea, iar marea ne luminează chipurile noastre, ale dobrogenilor. Mai în glumă, mai în serios, când se prezenta spunea: «Eu sunt Vasile Cojocaru, actor, pescar și vânător», dar de fapt, partea aceea de pescar și vânător însemna dorința lui de a fi foarte aproape de mare. Vasile Cojocaru iubea foarte mult poezia, iubea nu numai să o scrie, ci să o și recite“, a subliniat Anaid Tavitian.

Aceasta a povestit celor prezenți în sală despre forța și expresivitatea cu care Ică Cojocaru a recitat versuri de Shakespeare, în limba română, cu atât de multă înflăcărare încât le-au înțeles și actorii englezi, pe care i-a întâlnit în cadrul unui proiect, la Londra:

„Pentru el teatrul a însemnat muzicalitate, a însemnat vers, a însemnat sensibilitate, a însemnat puterea cuvântului! Era un actor care venera cuvântul, limba română, avea grijă de cum rostește fiecare replică pe scenă. Și aș încheia spunând așa: Dragul nostru Ică Cojocaru a fost un făuritor, un dăruitor de vise și de sentimente!“

Aplauzele s-au armonizat cu o înregistrare de colecție în care Vasile Cojocaru rostește versuri cu acea forță și muzicalitate despre care ne-a povestit Anaid Anaid.

După discursul teatrologului Anaid Tavitian, a fost invitată dr. Corina Apostoleanu, reprezentant al Bibliotecii Județene Ioan N. Roman din Constanța, să spună câteva cuvinte despre profesorul, actorul, dar și poetul Vasile Cojocaru. Corina Apostoleanu ne-a recitat o poezie din albumul Imperfecte Melancolii al actorului, iar apoi ne-a spus:

„Descoperim un om care mânuiește cuvântul excepțional, iar faptul că cerul e complet ruginit, la apus, este o expresie care mie mi s-a părut absolut excepțională, oricare alt poet s-ar fi mândrit să semneze astfel de versuri…“

„Sunt păsări sure care îți vin în prag și mor, în fața ușii încuiate, Ca izbitura seacă, de toiag, în poarta grea și sură, Sunt Gândurile mele“ – au răsunat în sală versurile lui Vasile Cojocaru, recitate de Tani Ştefu.

Asemenea unei piese de teatru în care finalul încununează întreaga operă, la lansarea cărții „Lumile lui Zagreus“, fiica actorului Vasile Cojocaru, Arina Cojocaru, a vorbit oamenilor din sală despre iubire, despre firescul emoțiilor umane, despre temeri și curaj, despre frumusețea sufletească, iar toate acestea au fost transpuse în versuri, atât de dragi tatălui său. Arina Cojocaruu a recitat sonetul „Cum te iubesc“, de Elizabeth Browning:

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.

Şi te iubesc cu zilnica iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate –
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.

Şi te iubesc cu patima avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilăreşti, pierdută.

Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! – şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.

„Mi-am propus în seara aceasta să fiu puntea dintre actor și om, pentru că teatrul este viață și actorul, dincolo de orice altceva, este OM. Viața este ceea ce ni se întâmplă aici și acum, viața, de fapt, este emoție! Cred că cea mai puternică emoție a noastră, a oamenilor, care ne face să fim reactivi este frica, reacționăm foarte mult din frică, dar ceea ce este mai puternic decât frica, este ceea ce ați auzit în repetate rânduri spunându-se în seara aceasta și anume Iubirea! Cred că dincolo de frică, iubirea este mult mai mare și mult mai puternică…“, a declarat, apoi, Arina Cojocaru.

Lansarea de carte s-a încheiat cu un moment excepțional în care dr. Adriana Claudia Cîteia a citit prietenilor din sală, în premieră, o scrisoare pe care regretatul actor Vasile Cojocaru i-a scris-o și i-a dăruit-o mamei sale, de ziua ei. Aceasta a păstrat-o în geanta sa ca pe o comoară, până la sfârșitul vieții sale, iar vineri seara, cuvintele scrise pe această hârtie fragilă, pătată ici – colo cu lacrimile mamei, au prins iar glas, prin vocea Adrianei Cîteia. A fost o scrisoare –univers, o scrisoare în care s-au topit și au renăscut toate speranțele, toate durerile, toate dorurile și trăirile celui ce a fost – Ică Cojocaru!

Redactor – Silvia Pascale / Redactor online – Daniel Țăndăreanu / Foto – Silvia Pascale

Când dorul și recunoștința se prind în pagini de carte – Lumile lui Zagreus – un volum despre activitatea regretatului actor Vasile Cojocaru

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 13 februarie 2023, 08:57

Conf. univ. dr. Adriana Claudia Cîteia, profesor la Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius din Constanța, este coordonatorul cărții Lumile lui Zagreus, de la drama sacră la reprezentația teatrală, un volum ce se va lansa pe 24 februarie, în Sala Senatului din campusul universitar.

Cartea este dedicată regretatului actor Vasile Cojocaru. Fiica actorului, actrița Arina Cojocaru, scriitorul Angelo Mitchievici și fostul secretar literar al teatrului de Stat Constanța, teatrologul Anaid Tavitian, se numără printre cei care semnează câte articole în acest volum.

Cartea ”Lumile lui Zagreus, de la drama sacră la reprezentația teatrală” a apărut la inițiativa conferențiarului universitar doctor Adriana Claudia Cîteia, nepoata regretatului actor – Vasile Cojocaru. De altfel, întregul volum este dedicat genialității acestui artist care a fost atât de iubit de constănțeni. Nepoata sa consideră că cei dragi nu dispar niciodată, iar gesturile pe care le facem în amintirea lor, sunt dovezi de iubire și de prețuire, cum este și această carte în care au semnat oamenii apropiați ai artistului.

Adriana Claudia Cîteia: Este un volum dedicat lui, nu neapărat în memoria lui Vasile Cojocaru și pasiunii comune pe care am avut-o pentru Teatrul Antic. Există în carte un singur articol care nu se referă la Antichitate, dar care se referă la o altă iubire a lui și anume, Caragiale. Și atunci, colegul meu, Angelo Mitchievici, s-a gândit că ar putea fi pata de culoare sau elementul distinctiv al acestei cărți. Structura cărții m-a pus mult în dificultate, pentru că am vrut să fie oameni care l-au cunoscut, dar care-mi sunt apropiați și mie. Pentru că trebuia să mizez pe o unitate în scriere.

Redactor: Și una dintre aceste persoane care semnează un articol în carte este chiar fiica actorului Vasile Cojocaru, Arina Cojocaru!

Da, verișoara mea care a dus la capăt proiectul foarte, foarte bine!

Coordonatoarea cărții Lumile lui Zagreus, de la drama sacră la reprezentația teatrală, conferențiarul universitar dr. Adriana Claudia Cîteia ne-a povestit ce importanță copleșitoare asupra vieții sale a avut o carte primită în dar, în clasa a VI-a de la unchiul său, actorul Vasile Cojocaru.

Adriana Claudia Cîteia: Cred că dragostea pentru filozofie și orientarea mea către filozofie, după aceea, în viață, cumva, se datorează acelui moment. Am și acum, primul volum din Aristotel -Metafizica pe care l-am primit de la Vasile Cojocaru. Eram în clasa a VI-a și m-am îngrozit pentru că, după ce a plecat, am încercat să citesc din Metafizica, dacă mi-o adusese să o citesc, trebuia citită! Acela a fost începutul drumului meu către filozofie.

Redactor: Cum vi-l amintiți pe actorul, dar mai cu seamă pe omul Vasile Cojocaru? Pentru că ați crescut lângă el și ați fost inspirată de genialitatea sa!

Adriana Claudia Cîteia: Da, așa este! Prima mea rochiță pentru Teatru a fost la trei ani, este o rochiță din catifea roșie, care a fost desenată de el și pe care mi-a făcut-o mama după schițele lui. Am fost îngrozită când a plecat în armată și m-au calmat foarte greu! Scrisorile lui din armată, către mine, le păstrez și acum. Exista și pe vremea aia hârtie pictată pentru scrisori, era produsă de UNICEF. Și pe astfel de scrisori cu rățuște, cu puișori, îmi trimitea gânduri și mă asigura că e bine, pentru că pentru mine, plecare lui în armată însemna plecarea lui într-o lume pe care eu nu o înțelegeam. Am avut întotdeauna un scăunel între rândurile de scaune de la Teatru pentru că, până la o anumită vârstă nu stăteam bine pe scaunul mare și atunci am avut scăunelul meu pe care stăteam să-l văd. Nu mergeam la Teatru dacă nu juca el în spectacol! A fost un personaj reper pentru noi toți.

În cuprinsul cărții vom descoperi articolele: Actorul și jocul cu destinul, Arhetipul lui Ulysse și tipologia identității de Adriana Claudia Cîteia, Coborârea din Infern. Artistul și metamorfoza Thanatică de Atanase Ștefu, Eleusis. Misterele unei reprezentații milenare, de Vasile Cacioianu, Masca din spatele măștii, de Monica Iuliana Popescu, De la teatrul Antic la cabaret, Scurtă incursiune în istoria teatrului, de Arina Cojocaru, Inversiuni destinale de I.L.Caragiale, de Angelo Mitchievici, Artă și istorie teatrală la Constanța de Anaid Tavitian și Vasile Cojocaru-Biografie în miniatură, semnat de Angela-Anca Dobre.

Actorul Vasile Cojocaru a părăsit scena vieții în luna ianuarie a anului 2010.

Cartea ”Lumile lui Zagreus, de la drama sacră la reprezentația teatrală” va fi lansată pe 24 februarie, de la ora 17: 00, în sala Senatului din Campusul universitar al Universității Ovidius.

Redactor – Silvia Pascale / redactor online – Daniel Țăndăreanu

Atelierele de dezvoltare personală, conduse de actrița Arina Cojocaru, au la bază dragostea sa pentru teatru și psihologie

Publicat de Doina Sirbu, 9 ianuarie 2023, 12:56

Actrița Teatrului pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare” din Constanța, tânăra Arina Cojocaru, vorbește, tot mai mult, prin acțiunile sale despre conexiune și despre cât de important este dialogul între oameni, aproape uitat în perioada de pandemie. Scena, dar și psihologia sunt marile pasiuni ale vieții sale și, în ultima perioadă le combină tot mai mult prin atelierele de dezvoltare personală pe care le organizează.

Anii de pandemie au lăsat răni adânci printre oameni.  Pentru că nu au mai putut interacționa cum și-ar fi dorit, nu au mai putut dialoga, nu și-au mai putut exprima sentimentele la fel ca înainte, acum se confruntă tot mai mult cu stări de anxietate și de depresie, consideră actrița Teatrului pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare”, tânăra Arina Cojocaru. Talentul său pentru scenă, dar și dragostea pentru psihologie au convins-o că îi poate ghida pe tineri în drumul lor către cunoașterea de sine. Așa i-a venit ideea organizării unor ateliere experiențiale, unde teatrul joacă un rol esențial.

„Cred că este o nevoie de a ne reîntoarce la grup, la comunitate, la trib, cum îmi place să spun.  Îmi doresc ca aceste ateliere să fie live, să fie cu oamenii față în față, să creez o comunitate. Le ofer oamenilor informații și posibilitatea să înțeleagă despre ei care sunt emoțiile, în detaliu, cum funcționează lumea asta, a noastră, interioară, ce gânduri ne activează aceste emoții, ce este un limbaj al iubirii? Încerc în aceste ateliere să dau informație, dar mai mult decât atât, să  fac un atelier experiențial. Adică, mă folosesc de instrumentul teatru ca să pot să aduc oamenii mai aproape de viața lor emoțională. Și asta înseamnă jocuri teatrale, improvizație”, ne-a spus Arina Cojocaru.

Lucrul cu adolescenții, dar și tinerii nu-i este străin Arinei.  În urmă cu 7 ani, actrița Arina Cojocaru a pus bazele unei trupe de amatori, cu adolescenți, „Praf de Stele”.  Alături de ei, Arina a pornit propria sa călătorie de autocunoaștere.

„Opţiunile, când a fost vorba să dau admitere la facultate, au fost Psihologia şi Actoria. Am ales-o pe cea de-a doua din motive personale. Și m-am întors pe drumul Psihologiei și de anul trecut sunt consilier de dezvoltare personală certificat ANC sunt și trainer certificat și mi-am dorit să deschid un spațiu în care să pot aduna tineri„, ne-a mai dezvăluit Arina Cojocaru.

Arina Cojocaru consideră că frica şi tristeţea sunt emoţiile cele mai puţin acceptate şi asta ne îngreunează drumul spre a fi autentici. Dacă ne-am da voie să le cunoaștem sau să le accesăm corect ne-am da seama că sunt acolo ca să ne ajute pe drumul ales. La Studioul de dezvoltare personală și teatru, în 2023, primul atelier de improvizație al Arinei Cojocaru va începe în luna februarie.

„Gândurile pe care le avem ne creează realitatea. Ai grijă de mintea și gândurile tale, fă-le să fie un loc în care să te simți confortabil și în siguranță fiindcă odată cu ele vor veni la pachet emoțiile, senzațiile și reacțiile, iar viața este consecința acestui univers interior personal. Eu nu am cum să schimb sau să influențez viața altcuiva. Singurul care o poate face pentru tine ești TU“, a mai notat Arina Cojocaru pe pagina sa de Facebook.

Redactor: Silvia Pascale/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: Arina Cojocaru, arhivă personală

CONSTANȚA: Lansarea volumului de poezie al ARINEI COJOCARU, Lecția de zbor

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 16 iunie 2022, 12:29

Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța, cu sediul pe str. Mircea cel Bătrân, nr. 104 A, organizează Vineri, 17 iunie 2022, ora 18:00, lansarea volumului de poezie al ARINEI COJOCARU, Lecția de zbor (Editura Cartea de după, 2021), în Aula Bibliotecii Județene.

Cartea va fi prezentată de prof. univ. dr. habil. Angelo Mitchievici, conf. univ. dr. Adriana Cîteia și jurnalistul cultural, Steliana Bajdechi.

Poezia Arinei Cojocaru amintește cumva de pictura naivă, unde naivitatea este recreată la o altă vârstă din nostalgia ei, unde stângăcia are efectul de prospețime al unei caligrafii mișcate și mișcătoare a începuturilor: O mare de tipar, o mic de tipar. Ideea de „lecție” are ceva dintr-o pedagogie neconstrângătoare a jocului copilăresc pe care autoarea, actriță la Teatrul de Păpuși din Constanța, o împărtășește spectatorilor ei fascinați, dar și trupei de teatru adolescentine pe care a înființat-o. Nota confesivă este ușor atenuată de un îndemn la reflecție în marginea rosturilor feminine, a unei feminități care își afirmă plenitudinea: senzualitatea, afectul, aleanul și elanul. Acest plenar al existenței are ceva din acea dezmărginire eliberatoare, din respirația largă a poemelor lui Walt Whitman din Fire de iarbă, acolo unde nu predă o lecție seacă, ci se predă propriului entuziasm, bucuriei vieții. Dimensiunea confesivă generează colocvialitatea poemelor, biografismul are uneori tentația didacticului, dar există un altruism care inundă aceste poeme cu o bucurie a împărtășirii. Poemele Arinei Cojocaru invită la gesturi simple, la cunoașterea care vine din trăirea unei clipe, la suspendarea grijilor și interogațiilor destinale, la a fi împreună. „Eu ți-aș spune atât: măi, omule drag, oprește-te o clipă și stai! Hai așează-te și stai lângă mine!’’.

Lansarea cărții se încheie cu o sesiune de autografe pe care le va acorda autoarea, Arina Cojocaru.

Evenimentele organizate în cadrul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța sunt promovate atât pe website-ul instituției, https://bjconstanta.ro/, cât şi pe pagina de Facebook a acesteia.

Poezie, teatru şi muzică la Constanţa. Actriţa Arina Cojocaru îşi lansează un volum de versuri

Publicat de Bogdan Comșa, 26 ianuarie 2016, 19:46

Constănţenii sunt aşteptaţi joi, 28 ianuarie, la o întâlnire cu poezia, teatrul şi muzica. Actriţa Arina Cojocaru îşi lansează, la Teatrul de Stat, volumul de versuri „Douăsprezece fără patru minute”.

Invitaţi : Andu Axente, Ana Maria Ştefan, George Eugen Doinaru, Walter Ghicolescu, Dana Manolache, Rovena Paraschivoi, Bogdan Ocheşel acompaniat la pian de Daniela Gardon şi elevii Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria” Constanţa : Cristiana Alexandra Sariu şi Mădălin Angelo Năstase.

JURNAL DE BORD. VOLUMUL I

Locuieşte în secolul 21. Stres, STRes, STRES. Da’ scrie poezie. Taumaturgic, poate, pentru vindecări de suflete. Oricum, adevărat, adică nu trage la Xerox emoţiile fundamentale.

Le trăieşte, le scormoneşte până la fibră în oglinda propriei senzitivităţi, le mărturiseşte. Uneori spusele ei sună a joacă. Cam aşa: „Spune-mi ce simţi când simţi?/ Cât simţi?/ Când simţi cum simţi, mă minţi că simţi?/ Şi simţi, când simţi, că simt ce simţi/ Şi mint că simt când minţi că mint?/ Tu minţi, eu simt; Tu simţi, eu mint./ Şi mint când simt şi simţi când minţi.” ( Simţ aiurea). Chestia e că întotdeauna joaca are un efect de ecou controlat, ceea ce face textul să devină joc, grav şi meditativ, cu ipostaze ale omenescului. Nu omenescul de butaforie, ci omenescul în carne şi oase şi sânge. Metamorfoze. Conţin misterul şi explicaţia, deoarece…
… a fost Ofelia ( vezi Hamlet), a fost Duniaşa ( vezi Livada cu vişini), a fost Roxie Hart ( vezi Chicago). A jucat în trupa de improvizație St.art și pe scena Teatrului Agon, din Constanța.

S-a jucat la Teatrul de Păpuși Zgubilici și în câteva Orășele ale Copiilor, de Crăciun. A regizat și a interpretat Melancolia Actorului, one-woman-show, colaj de poezie și proză scurtă. Asta pentru că și-a câștigat statutul de actriță cu studii în regulă plus masterat. Aptitudini profesionale: improvizație, dans ( vals, tango, step, balet), acrobație, canto, tehnică statui vivante. Ca să reziste și să subziste, a făcut, americănește, ceva film, ceva televiziune, ceva radio. Dincolo și dincoace de toate acestea, este Arina Cojocaru și, ca să existe, scrie poezie. Un jurnal de bord constituie un martor și pentru autorul său, și pentru cititorii săi. Tot așa sunt poemele ei.

Fragmente din cronica expediției în și pe viață, expediția unei femei tinere într-un secol tânăr. Delicatețea proaspătă devoalează delicatețea ancestrală din alcătuirea firii: „În vasul cel roșu de lut/ Am plantat o sămânță destrupată din lună./ Am îngrijit-o apoi cu candoare,/ Am presărat în pământu-i puțină pudoare,/ I-am vorbit nenăscutei copile în melancolice fraze/ Și în loc de hrană am stropit-o zilnic cu raze” ( Vasul cel roșu de lut). Candoarea ușor jucată, artistă, coabitează natural cu o ironie amiabilă, nonabrazivă. Așa cum se întâmplă în poemul pe care l-am citat și în poemul pe care îl voi cita: „Eu nu știu sincer, puștiule, cum sună copilăria ta./ Nici măcar nu știu cum te cheamă…/ Nu, nu te obosi să-mi răspunzi/ Oricum n-o să țin minte fiindcă probabil ai vreun nume/ de joc sau de fim dat de-o mamă/ Care încearcă să se țină la zi cu tehnologia./ Cum spuneam, nu știu cum sună la voi/ Dar pe vremea mea, nu demult,/ În loc de , noi strigam / …/ Mă asculți, băi generația lu’ doo mii treișpe’?/ Seara jucam / Și ronțăiam de zor castraveți ( că ne trimitea mama afară/ cu ce credea ea că-I un snaks)./ Nu mai spun că roșeam când auzeam cuvântul ăla cu / la final./ Zgomotul de copii era inferna” ( Puștiului doo mii treișpe’). Din jurnalul ei de bord, Arina Cojocaru a publicat de abia volumul I, numit Douăsprezece fără patru minute. Firește, are un Prolog, 12 acte, pardon, cicluri, un Epilog.

Puse unul după altul, titlurile celor 12 cicluri fac un poem pe cont propriu. Vă îndemn să îl/le citiți. Veți descoperi: înfiorata fragilitate a speranței, căutarea donquijottească a certitudinii, marea ca stare existențială ( Prieteni marini), umor, tandrețe, teatrul ca stare existențială ( Dansul umbrelelor, Joc de copii, Avertisment fantastic), tandrețe, umor, iubirea senzuală ( „Podelele casei sunt pline de urmele tălpilor noastre îndrăgostite/…/ Niciodată nu a mirosit bucătăria mai tare a fum, amestecat cu dorință”), căutarea identității ( „Așa sunt eu./ Am sufletul plin de oameni./ Port la gât o sumedenie de chei”) și încă altele. Arina Cojocaru descoperă pe pielea ei de poet că prezentul nu se poate dezbăra de trecut și nici ființa în absența viitorului, pentru că…
… s-a născut în octombrie 1989, cam pe granița dintre două Românii. Prezentul meu este pentru ea trecut. În prezentul meu totuși continuu, perioada constănțeană, am întâlnit un tip haios cu adevărat și adevărat de serios în momente de taină și singurătate. Fuma multicel, mergea cu un Trabant, uneori la pescuit, scria poezie. Cum e Ziditorii de cuvinte, un poem despre poeți. L-am reîntâlnit trecând grăbit printr-un poem din această carte. Și, din una în alta, mi-am dat seama că nu știu ce și cum va scrie Arina Cojocaru mâine, dar astăzi, sunt convins, are acel simț special al greutății cuvântului în care încap începutul și sfârșitul lumii, iar între ele amintitele emoții fundamentale.

GABRIEL RUSU – jurnalist şi scriitor , prefaţă la volumul „Douăsprezece fără patru minute”