(AUDIO) Vorba aceea – Sunt româncă de la mare
Publicat de Larisa Calistru, 22 septembrie 2015, 08:18
Deși, la prima vedere, pare o regulă destul de simplă, de foarte multe ori se comit greșeli atunci când se desemnează proveniența geografică (sau etnică) a unei persoane. Erorile constau în inversarea valorilor gramaticale, adică substantivul se folosește, atât în vorbire, cât și în scriere, în locul adjectivului. Această schimbare a valorii gramaticale (numită în termeni de specialitate conversiune) este “trecută cu vederea” de mulți vorbitori, ceea ce duce la folosirea haotică a acestor termeni. Vom încerca să lămurim când se folosesc cuvintele “constănțeană, bă
imareană, clujeană, română, italiană etc” și când “constănțeancă, baimareancă, clujeancă, româncă, italiancă” etc.
Regula gramaticala în aceste cazuri este destul de simplă. Adjectivele ce desemnează proveniența geografică sau etnică au sufixele –eana, -uana, -ana, respectiv –ene, în timp ce substantivele se formează cu sufixele: -eancă, -ancă, -uancă.
Așadar, chiar dacă avem tendința de a le inversa, pentru că ni se pare că “sună mai bine în româneste”, vom spune (scrie) corect “sportiva constănțeană, fata băimareană, eleva italiană, turistele române, femeia băcăuană etc”, cuvintele având valoare în acest caz de adjectiv (ușor de sesizat, întrucât sunt însoțite de substantive).
Constănțeanca, băimăreanca, italianca, românca, băcăuanca, doljeanca etc. sunt folosite cu această terminație doar atunci când au valoare de substantiv. Exemple:“Constănțeanca a urcat pe podium”, “Romanca din Dolj pleaca la olimpiada internationala” etc.
Și nu uitați vorba aceea: M-ai cucerit când am observat că vorbești și scrii corect gramatical.
