Pericolul pe termen lung al scăderii ratei de vaccinare: reapariţia unor boli grave, care au făcut ravagii în trecut

Publicat de Adina Sîrbu, 2 iunie 2015, 08:30

Radio România a lansat o campanie naţională de informare în privinţa vaccinării.

Proiectul, denumit „Vaccin pentru viaţă”, aduce în atenţia publicului, până pe 5 iunie, avantajele şi riscurile vaccinării, prezentate de medici, specialişti în imunologie, responsabili din Ministerul Sănătăţii, alte autorităţi sanitare şi părinţi.

cAceasta, în condiţiile în care, în România, rata vaccinării a scăzut sub 90 la sută, iar principalul risc al refuzului vaccinării este reapariţia unor epidemii.

Principalul avantaj al programelor naţionale de imunizare este faptul că prin ele se creează imunitatea de grup. Adică, la o imunizare de peste 95% sunt protejate şi persoanele nevaccinate, dar şi cele cu un răspuns imunitar slab.
Cazurile de refuz al vaccinării, în creştere constantă, compromit, însă, acest principiu, spune Mihai Moisescu, directorul adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Cluj:

„Noi, în anumite situaţii, suntem deja sub 90%, ceea ce ridică un semn de întrebare asupra modului de evoluţie în anii care vor veni, dacă aceştia nu vor fi recuperaţi şi vaccinaţi. Se creează astfel goluri, buzunare de populaţie care, fiind nevaccinate, sunt susceptibile de a contracta şi disemina infecţia şi boala în populaţia în care trăiesc”.
„Dacă noi vorbim că medicina înseamnă în primul rând prevenţie, apoi asta este una dintre metodele sfinte care se încadrează în această definiţie,” spune profesorul Nicolae Miu,  pediatru clujean cu o carieră de peste patru decenii.
„Când peste tot în lumea civilizată aceste vaccinuri se perfecţionează, noi venim să spunem NU vaccinurilor. Este o greşeală fundamentală şi s-ar putea, dacă lucrurile nu se îndreaptă, să  ne trezim din nou cu astfel de boli la copiii care nu au fost vaccinaţi”.
„Lumea nu mai ştie cum arată difteria pentru simplul motiv că protecţia vaccinală a făcut ca morbiditatea prin difterie să fie de 0,0001 la suta de mii. Poliomielita: prin 1950 erau în România peste un milion şi jumătate de sechelari. Ideea de a uita ceea ce a fost nu este benefică”, afirmă Mihai Moisescu.
Profesorul Nicolae Miu îşi aminteşte că, în anii ”70, opt din zece copii erau purtători ai virusului hepatitei B.
„Nu toţi aveau hepatită cronică, dar erau cel puţin purtători de virus hepatitic B. Iată deci o altă boală care este pe cale de eradicare”, spune  Nicolae Miu.
Putem vorbi, înschimb, în continuare despre epidemii de rujeolă în România. În 2013, România ocupa un nedorit loc 3 în Europa, în 2013, în ceea ce priveşte cazurile de rujolă.  Şi Germania s-a confruntat cu o epidemie de pojar la începutul acestui an, iar un bebeluş de 18 luni a murit din cauza bolii.
În multe ţări din lume s-a luat decizia stopării vaccinărilor, din cauza costurilor ridicate şi datorită faptului că bolile împotriva cărora populaţia se imuniza, dispăruseră.
Virusul sălbatic al poliomielitei a apărut însă în apele menajere uzate în Israel şi Siria, fapt ce a determinat autorităţile să pornească o campanie de vaccinare în masă împotriva bolii care în România nu s-a mai raportat din anul 1995.
Specialiştii spun că sunt necesare programe la care să contribuie universităţile, autorităţile sanitare, medicii de familie şi cei şcolari, pentru a convinge populaţia că refuzul vaccinării poate avea consecinţe periculoase pe termen lung.