Prima pagină » Ştiri » Sport » AUDIO | La doar 15 ani, canoistul tulcean Andrei Petrencu se alătură lotului național cu un obiectiv ambițios: aurul olimpic!

AUDIO | La doar 15 ani, canoistul tulcean Andrei Petrencu se alătură lotului național cu un obiectiv ambițios: aurul olimpic!

Deținător a șase medalii naționale, Andrei vizează să calce pe urmele campionilor Ivan Patzaichin și Cătălin Chirilă.

Publicat de Adina Sîrbu, 11 octombrie 2026, 13:02

Pentru Andrei Petrencu, următorul pas în sport înseamnă și despărțirea de casă și de orașul natal. La doar 15 ani, canoistul de la CSM Danubiu Tulcea a fost convocat la lotul național și se pregătește să plece la Pitești. Știe că îi vor lipsi familia și confortul de acasă, însă își dorește de mult timp această șansă și este pregătit să facă tot ce îi stă în putință pentru a o valorifica. Are deja mai multe medalii la nivel național și un obiectiv bine definit: aurul olimpic. Îi ascultăm povestea în interviul realizat de Andreea Dorobăț.

Numele meu este Petrencu Andrei Vasile. Fac sport la clubul CSM Danubiu Tulcea de 5 ani, m-am apucat în 2021. Am început pe caiac, dar am făcut maxim 2-3 săptămâni și apoi am trecut la canoe. Mi-a plăcut mai mult, chiar dacă a fost mult mai greu. Să te echilibrezi, să stai în barcă, este puțin mai complicat, pentru că centrul de greutate este mai sus. Te ajută foarte mult să ai membrele foarte lungi, cum s-ar zice, tragi mai rar decât unul mai scund. N-am știut în ce mă bag și m-am dus așa, la canoe. Este mult mai greu decât pare să te antrenezi. Nu ai zice că depui atâta efort să duci barca înainte.

Andrei este în clasa a IX-a, la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Tulcea, la profilul sportiv. După cursuri, pregătirea continuă pe apă, în timp ce seara este rezervată temelor și odihnei.

Mă trezesc, mă duc la liceu, după ajung acasă, mănânc, vin la antrenament, o oră și jumătate, cu tot cu încălzire, poate două ore. Fac antrenamentul, ajung acasă, fac teme și mă culc. Nu este un program strict, pentru că eu fac ceea ce-mi place nu am simțit că e strict nimic. Sunt mai mulți colegi la antrenament, dar când trag mă detașez de ei, deci oarecum mă antrenez singur.

Munca, disciplina și determinarea i-au adus lui Andrei șase medalii la campionatele naționale din acest an.

Toate sunt frumoase pentru că la toate am muncit. Cele mai importante sunt cele de anul acesta, deoarece am crescut, sunt mai mare. Cu cât categoria este mai mare, cu atât medaliile sunt mai valoroase: două medalii de argint, trei de bronz și una de aur. Astea au fost toate foarte importante pentru mine, la campionatele naționale. Visul meu este să ajung la Olimpiadă și să o câștig, să iau aurul olimpic. Asta este și, bineînțeles, campionate mondiale, europene, dar acela este cel mai mare vis al meu, să câștig aurul olimpic. Am două modele: domnul Ivan Patzaichin și Cătălin Chirilă, care a plecat de la clubul la care sunt și eu acum, CSM Danubiu Tulcea.

Fiecare concurs îi oferă ocazia să își măsoare progresul. La selecția pentru lotul național, de exemplu, condițiile de pe apă nu au fost tocmai cele mai prietenoase.

Seriile s-au desfășurat foarte bine. Am venit pe locul 2 în serie și am intrat direct în finală. În finală, la 1000 m, nu mi-am atins potențialul maxim. Nu am gândit cursa foarte bine și am luat un val, aș fi putut să vin o poziție mai în față, se întâmplă, dar nu-i nicio problemă pentru că la Cupa României am reușit să îl depășesc pe cel care m-a bătut la selecție. Iar la 500 m în serie a fost o ploaie torențială, dar și acolo am reușit să câștig seria. Am venit pe locul 1 în serie și am intrat direct în finală. În finală am avut cred că cea mai tare cursă de 500 m pe care am tras-o vreodată.

Reușitele lui Andrei vin în contextul în care canoistul tulcean concurează cu o barcă mai puțin performantă decât cele ale sportivilor din lotul național. Antrenoarea care îl pregătește, Nicoleta Tertiș, explică ce eforturi fac părinții lui pentru a reduce această diferență.

Părinții îl susțin foarte, foarte mult. Pe lângă susținerea morală, e și susținerea financiară. Și aici vorbim de mese zilnice, mese sănătoase, pentru că mama lui și tatăl lui se implică foarte mult în alimentația lui și așa mai departe. Chiar și în privința materialelor, au recondiționat o barcă pe care am primit-o ca să poată concura la un nivel mai înalt, că asta e situația, el concurând cu copii din lotul național care aveau bărci performante de ultimă generație chiar. Noi la club avem bărci foarte vechi. Nu am mai avut finanțare ca să putem achiziționa materiale noi. Atunci părinții au făcut un efort, i-au recondiționat barca și, chiar și așa, barca lui recondiționată nu se compară cu celelalte bărci din lotul național. Dar acum, plecând la lotul național, va beneficia și el, bineînțeles, de o barcă de nivelul lui.

Susținerea financiară este necesară pentru a face performanță în sport, însă Andrei spune că nu banii îl motivează, ci satisfacția de a ajunge pe podium.

Nu, în niciun caz nu practic sportul pentru bani, este satisfacția obținerii unei medalii. Sentimentul pe care îl ai când ești pe podium nu se compară cu absolut nimic și nu poți să îl cumperi cu nimic. Voi avea contract de la club. Nu este chiar o meserie. O meserie nu o faci cu atâta plăcere cât faci sportul. E un stil de viață. O să-mi fie greu cu plecarea, dorul de familie, confortul de acasă, dar, cum am zis, fac ceea ce îmi place și îmi doresc foarte mult să plec. Deci, nu cred că o să fie chiar atât de greu.