AUDIO | Artistul plastic Florentin Sîrbu, invitat la Povești din Dobrogea

"Arta nu produce bani, dar fără artă am putea exista?"

Publicat de Doina Sirbu, 10 octombrie 2026, 17:50

“Pe noi ne doare foarte mult lipsa spațiilor. Nu avem spații de expoziție. Gândiți-vă, suntem peste 100 de artiști în Constanța și noi nu avem unde să expunem! Arta nu produce bani, dar fără artă am putea exista? Un popor fără cultură, fără o tradiție pe care să o protejăm, ar mai exista? Cu siguranță, ne-am desființa!” Declarația a fost făcută de artistul vizual Florentin Sîrbu, ceramist, președinte al Filialei Constanța Unu a Uniunii Artiștilor Plastici din România și director al Muzeului de Artă Populară Constanța, în cadrul emisiunii Povești din Dobrogea.

Într-un interviu realizat de Silvia Pascale, artistul Florentin Sîrbu a vorbit și despre soluțiile pe care le-a găsit astfel încât patrimoniul muzeului pe care îl conduce să fie cunoscut mai ușor, în special de copiii din satele dobrogene. În acest sens, se gândește ca din 2027 să amenajeze un muzeu mobil. Un autoturism special, cu vitrine pline de exponate reprezentative pentru cultura dobrogeană, va ajunge în satele și comunele îndepărtate din județ, dar și din țară, unde accesul la cultură este foarte limitat.

Silvia Pascale: Am enumerat foarte multe funcții, foarte multe responsabilități pe care dumneavoastră le aveți, dar astăzi ne dorim să vă cunoaștem pe dumneavoastră în primul rând ca om, de aceea o să ne întoarcem puțin în anii copilăriei. V-ați născut în Giurgiu și aș dori să îmi spuneți ce amintiri vă însoțesc până astăzi? Ce amintiri vă inspiră și astăzi în tot ceea ce faceți?

Florentin Sîrbu: Da, mulți știu că nu sunt constănțean. M-am mutat în Constanța în 2005. Nu am terminat un liceu de specialitate, am urmat un liceu cu un profil, mă rog, cred că total opus față de ceea ce fac acum, de Mate-Fizică. Facultatea de Arte am făcut-o puțin mai târziu, în jurul vârstei de 30 de ani, pentru că prima facultate pe care am urmat-o a fost Facultatea de Drept, unde am urmat cursurile timp de un an și mi-am dat seama că, într-adevăr, nu mă reprezintă și nu este ceea ce vreau eu, de fapt. Întotdeauna mi-a plăcut să desenez, să “smângălesc”, cum spun eu acum, dar nefiind încurajat, să spunem așa, de părinți, <<că ce vei face tu ca profesor în viitor, o să mori de foame>>, am renunțat, într-adevăr, treptat, treptat, la visul meu din copilărie. Și în jurul vâstei de 30 de ani, când am hotărât să fac, de fapt, ceea ce îmi place, m-am înscris la Arte. Am urmat la Constanța, într-adevăr, Facultatea de Artă, pe urmă, imediat un masterat la Universitatea Națională de Arte din București și doctoratul tot la Universitatea Națională de Arte din București.

Silvia Pascale: Viața v-a adus ușor, ușor, în zona în care ar fi trebuit să fiți de mult. Îți spuneați că mâzgăleați. Ce vă plăcea să schițați, chiar poate și în timpul orelor și în timpul liber?

Florentin Sîrbu: Da, bună întrebare. Am început, de fapt, să pictez icoane. Da, din clasa a IV-a, a V-a, mergeam la biserici și încercam să redau icoanele sau fresca din biserici. Chiar și în timpul facultății am pictat câțiva ani de zile foarte multe icoane. Chiar și în Dobrogea am pictat altarul unei biserici. Dar, cu timpul am renunțat la a picta icoane și m-am dedicat exclusiv ceramicii și, să spunem așa, picturii moderne, picturii contemporane. Toate, în viața unui artist, au schimbări, pentru că tu ca artist tot timpul ai de învățat, tot timpul descoperi fel și fel de tehnici, de exprimări, ai emoții diferite de la an la an, vezi altfel lucrurile pe care le-ai făcut, să spunem, acum 5, 6, 7 ani și tot timpul ești într-o căutare. Eu așa văd un artist, nu să rezume la ceea ce face, să spunem foarte bine, la un moment dat. Cam ăsta a fost începutul meu în ceea ce înseamnă artă.

Varianta audio completă a interviului poate fi ascultată aici:

Foto: arhivă personală Florentin Sîrbu