DeltArt Camp 2026: Blocurile de piatră devin opere de artă la Muzeul Satului Pescăresc din Tulcea
Sculptori din cinci județe transformă calcarul de Bașchoi în lucrări inspirate de universul Deltei.
Publicat de Adina Sîrbu, 29 august 2026, 10:48
La Muzeul Satului Pescăresc din Tulcea, blocurile de piatră se transformă, sub ochii vizitatorilor, în lucrări inspirate de universul Deltei.
Între 24 august și 4 septembrie, cea de-a treia ediție DeltArt Camp reunește artiști din mai multe orașe ale țării și își propune să îmbogățească patrimoniul artistic al locului. Sculpturile realizate în timpul taberei rămân pe aleile complexului, care capătă astfel conturul unei galerii de artă în aer liber. Proiectul cuprinde și ateliere prin care copiii și tinerii pot descoperi ce presupune procesul de creație.
La ediția din acest an participă cinci sculptori: Gheorghe Munteanu, din Tulcea, Andrei Coptil, din Drobeta-Turnu Severin, Cosmin-Alin Vâlceanu, din Timișoara, Marius-Viorel Ivanovici, din Pitești, și Mugurel-Aurelian Vrînceanu, din Galați.
Despre începuturile taberei și miza ei vorbește Gheorghe Munteanu, unul dintre inițiatorii proiectului, într-un reportaj realizat de Andreea Dorobăț.
A început demersul ăsta după multe insistențe, înainte de 2024, la un alt primar care n-a rezonat așa de bine cu ideea, dar a rămas ideea și de aici s-a continuat cu actualele autorități din Tulcea, cărora le mulțumim cu această ocazie. Am dori să știe toți cei din administrația județului și a municipiului Tulcea că ne dorim să continue toată povestea asta, să fie un spațiu hărăzit de artă, nu neapărat de persoana mea sau a altuia, să fie un câmp artistic, cum se practică și în alte țări și la noi în țară s-a practicat. În periplul meu prin lumea artei, am văzut și spații din exteriorul României foarte bine asortate, folosesc un cuvânt puțin mai neșlefuit, dar a înnobilat localitatea respectivă. Și oamenii de acolo, bineînțeles, și localitatea sunt priviți cu un alt interes turistic decât fără artă.
La început, spune artistul, Satul Pescăresc nu era suficient de atractiv pentru public. Tabăra de creație a fost gândită tocmai pentru a-i da locului mai multă culoare și o identitate artistică.
A început în 2024 pentru că atunci s-a hotărât ca Satul Pescăresc, un demers care a început cu stângul, recunoaștem, adică a fost aproape o butaforie, după care lumea a început să-și arate interesul pentru zona asta, mă refer la turiștii care vin în Tulcea. S-a observat că satul, așa cum a fost el gândit inițial, nu oferă foarte multă culoare, foarte multă atracție. Atunci s-a hotărât să se facă tabăra asta de artă, nu numai de sculptură, ca această activitate să trezească interesul publicului. Vreau să vă spun că, spre bucuria mea, de când facem taberele aici, adică de trei ani, turiștii chiar au venit și s-au interesat. Unii chiar au venit la noi, în zona în care cioplim, care, sigur, nu este o zonă foarte practicată din cauza faptului că facem praf, facem zgomot, e periculos și așa mai departe, dar sunt interesați de chestia asta și sper ca Tulcea să se bucure mai mult timp, mult mai mult timp, de prezența unor artiști.
În fiecare an, sunt invitați artiști diferiți, astfel încât lucrările să aducă stiluri și abordări noi. Tema comună rămâne Delta, cu apele, păsările, oamenii și poveștile sale.
Până acum erau căutați artiști care au mai participat la taberele de genul acesta în alte locații. Numai că acum primăria a hotărât, și poate că e bună dreptate, eu nu îi condamn, ca în fiecare an să vină artiști noi, ca lucrările să fie diferite și ca mod de abordare a rocii, și ca mod de prelucrare, și temele. Tema generală este deltaică. Tot ce ține de Deltă și de apă și de păsări și de viața din Deltă este binevenit ca idee aici.
În ceea ce privește materialul folosit, sculpturile sunt realizate din calcar provenit dintr-o carieră aflată în apropiere de Tulcea.
De ce din piatră? Pentru că aici, în zonă, este o carieră de gresie calcaroasă. Este un calcar sedimentar, se cheamă calcarul de Bașchioi. Bașchioi este denumirea turcească a localității Nicolae Bălcescu, care e la vreo 28 de kilometri de Tulcea și, spre fericirea noastră, a mea personal, proprietarul carierei mi-e prieten de vreo 55 de ani și a făcut frumoasă participarea noastră, pentru că a fost o sponsorizare în piatră. A făcut-o în fiecare an, în ăștia trei ani, dumnealui ne-a dat piatră. Calcar care se cioplește relativ bine și nu zic cu hotărâre „bine”, pentru că există durități diferite, în funcție de zona carierei din care a fost extrasă piatra. Calcar care, la rândul lui, după un timp, se patinează, se acoperă de patina timpului, care, uneori, dă frumusețe lucrării în sine. Adică, o lucrare, odată poziționată pe soclu, nu se încheie activitatea ei.
Componenta de pictură a taberei este coordonată de artiștii tulceni Veronica Luchian și Emil-Lucian Fronescu. În perioada 31 august–4 septembrie, aceștia susțin ateliere gratuite de pictură dedicate copiilor și tinerilor. Pentru organizatori, apropierea celor mici de procesul de creație reprezintă una dintre mizele proiectului.
Despre copii, vrem să-i inițiem, dar înainte de asta vrem să-i motivăm să se ocupe de genul ăsta de activitate, pentru că sigur îi face mai buni, pentru că sigur vor face și altceva decât să butoneze un laptop. Vrem să trezim în fiecare dintre copii latura frumoasă a lor. Și, din cauza asta, demersul legat de copii nu este întâmplător și nu este mic. Este foarte important pentru noi, cel puțin pentru cei din tabără, indiferent dacă suntem sculptori sau pictori. Este important ca ei să participe. Am fost în alte țări și am văzut copii care veneau și stăteau ca muștele lângă noi, doar pentru că erau interesați de cum se transformă dintr-o stâncă, dintr-un bolovan diform, într-o operă de artă.
Gheorghe Munteanu își dorește ca proiectul să continue și dincolo de limitele Satului Pescăresc. Arta, spune el, ar putea ajunge și în alte spații publice din oraș.
Acești trei ani au făcut bine ideii de Sat Pescăresc, în sensul că toate lucrările care au fost făcute au fost puse pe aleile care sunt în sat și primele două chiar sunt de la începuturile taberei. Dorim enorm ca tabăra să se continue, pentru că noi sperăm ca, după ce lucrările vor fi poziționate în sat, să existe interes pentru asemenea lucrări și în cadrul orașului. Există locuri plăcute. Mi-am pus problema foarte simplu. Am presupus că eu sunt un călător care trece prin Tulcea, absolut necunoscător, și când mă dau jos de pe nava care m-a adus aici, trebuie să văd ceva care să mă bucure. Trebuie să ne ocupăm de fiecare metru pătrat din orașul nostru, ca să ne fie drag de el. Deocamdată e în construcție ideea.
Printre artiștii invitați se află și Andrei Coptil, din Drobeta-Turnu Severin, care ne-a împărtășit câteva gânduri despre lucrarea pe care o realizează.
Este una dintre lucrările mele așa-numite „Singularitate». Este o serie de lucrări, o abordare a formei mai nouă, care e strict legată de felul cum gândesc și de conceptul meu despre viață.
Întrebat cum se transformă, pas cu pas, un bloc de piatră într-o operă de artă, sculptorul severinean își descrie practica ca pe un dialog între artist și material.
În primul rând, trebuie să-l găsești, adică să ne găsim, pentru că piatra vorbește sculptorului întotdeauna. Sculptorul observă forma apropiată de ceea ce își dorește și se creează o comunicare între piatră și el. Începe lucrul: o schiță, o eboșă și un finisaj la sfârșit. Iată ideea artistului pusă în plan.
La prima sa întâlnire cu Tulcea și cu DeltArt Camp, Cosmin-Alin Vâlceanu, din Timișoara, a găsit inspirația chiar în peisajul și legendele locului.
Sunt pentru prima dată în Tulcea și pentru prima dată în tabăra DeltArt. Am venit cu o zi mai devreme, am apucat să vizitez puțin orașul și am rămas foarte plăcut surprins de tot, până și de poziționarea taberei și de toată zona de aici, de la Satul Pescăresc. Inspirația e chiar la îndemână. Adică ai apă, ai stufăriș, ai tot, și Satul Pescăresc, și casele care sunt aici. E o inspirație foarte puternică și la concret, prezentă, să zic așa.
Lucrarea sa este inspirată din mitologia apelor și din poveștile pescarilor din Deltă.
Ideea a venit făcând puține cercetări despre mitologiile zonei. Lucrarea mea va fi un personaj figurativ feminin. Titlul va fi «Știma Dunării», știmele fiind un fel de zeități ale apelor, care se pare că au fost și cântate și povestite de pescarii din regiunea asta. Mai degrabă duc ca figuri spre sirene, dar sunt sirene de ape dulci, cum ar veni. De fapt, știma e o creatură, o zeiță a apei, care ademenea bărbații și crea furtuni.
Publicul îi poate urmări pe artiști la lucru până pe 4 septembrie. Ulterior, sculpturile realizate în cadrul taberei vor fi expuse pe aleile Satului Pescăresc.
Redactor și foto: Andreea Dorobăț








