Dragoș Pîslaru: Negocierile pentru Legea salarizării au eşuat oficial

România va pierde 770 de milioane de euro din PNRR pentru că nu a reușit să facă reforma salarizării bugetarilor în termenul asumat.

Publicat de Adina Sîrbu, 27 august 2026, 07:54

România va pierde 770 de milioane de euro din PNRR pentru că nu a reușit să facă reforma salarizării bugetarilor în termenul asumat, iar cele patru partide din fosta coaliție și-au asumat acest eșec, a anunțat aseară președintele Nicușor Dan. 

Textul Legii salarizării bugetarilor este aproape finalizat din punct de vedere tehnic, iar partidele au înțeles că trebuie adoptat până la sfârșitul anului, cu respectarea anvelopei salariale agreate cu Comisia Europeană, a spus șeful statului.

Cele patru formațiuni nu au ajuns la un consens politic în ultimele patru luni în care Administrația Prezidențială a mediat discuțiile.

Pe de altă parte, cele cinci confederații sindicale acuză partidele că au întârziat redactarea legii și au mutat jalonul către ultima cerere de plată adresată Comisiei Europene. În plus, proiectul continuă să conțină erori majore și nu poate fi baza unei reforme coerente, echitabile și sustenabile a salarizării din sectorul public, mai susțin sindicatele.

Liderul PSD, Sorin Grindeanu, îl acuză pe premierul Ilie Bolojan că nu are dialog și pune povara pe umerii oamenilor, folosindu-se de explicații precum reforma, deficitul sau un jalon din PNRR. El susține că social-democrații nu contestă nevoia de reformă, dar vor o lege bună care să repare inechitățile.

De cealaltă parte, liderul liberal Ilie Bolojan acuză PSD că a compromis în mod iresponsabil și populist șansa României de a încasa 770 de milioane de euro și de a avea o lege a salarizării care să aducă ordine. Trei ministri succesivi ai muncii din partea PSD nu au fost în stare să finalizeze proiectul din 2022 până acum, iar anul acesta au fost nenumărate runde de consultări, atât politice, cât și cu sindicatele, pentru a recupera întârzierea, a precizat premierul.

„Cine este principalul vinovat al acestui eşec? Răspunsul este unul singur: PSD”, afirmă și ministrul interimar al Muncii, Dragoş Pîslaru, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

În ciuda tuturor eforturilor depuse de Guvern şi Ministerul Muncii şi a medierii asigurate de Administraţia Prezidenţială, consensul nu a putut fi atins, a scris Pîslaru, precizând că a preluat mandatul de ministru interimar al Muncii în luna în aprilie şi, „spre deosebire de celelalte subiecte grele din PNRR”, aici nu a reuşit să realizeze „o minune”.

„Ce am pus pe masa partidelor: un proiect elaborat tehnic, nu politic, care porneşte de la constrângerile puternice ale contextului bugetar şi de la angajamentul României de a reveni la un minim de disciplină în finanţele publice, după dezmăţul populist din jurul alegerilor 2023 – 2024. Fără pretenţia unei perfecţiuni imposibil de atins în condiţiile date, proiectul rezolvă probleme reale de echitate, cauzate de promisiunile neîndeplinite ale Legii nr. 153/2017. Şi aici intervine primul paradox: la sfârşitul anului 2016, când încă eram ministru, sindicatele au fost amăgite să accepte o variantă de lege cu un cost de 50 miliarde lei, pentru a nu trece proiectul la care lucrasem, în guvernul tehnocrat, timp de mai bine de 7 luni – proiect care, după consultările cu Ministerul Finanţelor, era limpede că nu putea depăşi 32 miliarde lei buget. Ce s-a întâmplat atunci? PSD a bătut palma cu sindicatul SANITAS şi cu sindicatele din educaţie, le-a promis ce era limpede că bugetul nu poate duce, a adoptat Legea 153/2017 şi, 10 ani mai târziu, constatăm că suntem fix în acelaşi punct, dacă nu chiar mai rău”, a notat ministrul interimar.

Potrivit acestuia, legea nu a fost implementată decât în proporţie de 60%, iar inechităţile au crescut considerabil, pentru că, între timp, au apărut multiple legi speciale şi amendamente punctuale, care au transformat caracterul unitar al sistemului „într-o competiţie a influenţei politice şi a capacităţii fiecăruia de a-şi obţine sporuri mai mari”.

„Cum a arătat filmul evenimentelor de data aceasta: PSD a preluat Ministerul Muncii în noiembrie 2021, cu reforma de rezolvat în termenul iniţial 2023, contractează Banca Mondială, face evaluări şi calcule şi, văzând cum stă treaba cu bugetul şi presiunile potenţiale ale sindicatelor, uită legea într-un sertar, anunţând public că discuţia se reia după alegerile din 2024. Cu bugetul întins la limită după alegeri, PSD realizează că e un cartof fierbinte şi, după ce dărâmă Guvernul Bolojan, lasă la plecare un proiect scris, semnat de ministrul Manole, în valoare de 15,5 miliarde lei, cu o valoare de referinţă de 4.325 lei – clar peste posibilităţile bugetului. Înainte de asta, între 2023 şi 2025, PSD a promis măriri echivalente cu circa 9 miliarde lei pentru sectorul educaţiei şi a discutat cu sindicatele din sănătate despre o creştere de circa 5 miliarde de lei, pentru a asigura gărzi mai bine plătite şi a finanţa grile diferenţiate în funcţie de unităţile medicale şi specializări”, a explicat Dragoş Pîslaru.

Şeful interimar de la Muncă a subliniat că venirea sa la acest minister nu a avut miză politică, ci faptul că trebuia implementat un jalon important din PNRR şi a avut o experienţă tehnică anterioară pe salarizarea din sectorul public.

„Deşi am procedat corect, solicitând un acord politic pe un buget maxim confirmat de Ministerul Finanţelor, date fiind aşteptările existente şi condiţionările tehnice legate de salarii şi sporuri, care o luaseră razna în vechiul cadru legal, era clar că legea nu putea ajunge la un echilibru la valoarea iniţială de buget, de 8 miliarde de lei. Nu am anticipat corect nici faptul că, a doua zi după ce liderii grupurilor parlamentare mi-au transmis o grilă pentru demnitari, am fost asasinat politic de PSD, la televiziunile de casă ale partidului, pentru exact acest lucru. (…) Mi-am văzut de treabă, strict tehnic, organizând consultări formale – lucru care nu se mai făcuse până atunci, pentru că niciun proiect nu fusese făcut public înainte de versiunea de 8 miliarde, pe care am construit-o plecând de la ce am găsit în minister. (…) După toate rundele de consultări, realizând că nu se poate găsi un echilibru la 8 miliarde lei, am verificat direct cu Comisia Europeană care este bugetul maxim pe care ni-l putem permite, respectând angajamentele României, inclusiv pe cele din PNRR. Aşa am ajuns astfel la bugetul de 12,1 miliarde, în care diferenţa faţă de cele 8 miliarde ar fi trebuit compensată prin măsuri permanente de reducere a cheltuielilor”, a continuat Pîslaru.

El a adăugat că noua versiune a proiectului propusă se ridica la valoarea de 12,1 miliarde de lei, însă „pretenţiile sindicale” adunate depăşeau 27 de miliarde de lei.

„Nu a fost niciodată un proiect de creşteri salariale, deşi peste două treimi dintre cei peste 1,2 milioane de angajaţi din sectorul public beneficiază de astfel de majorări, chiar dacă mici. Văzând protestele vehemente ale SANITAS şi ale sindicatelor din educaţie, prezentate drept condiţionări pentru decizia PSD, am reluat, cu sprijinul Administraţiei Prezidenţiale, consultările şi simulările, ca să vedem ce se mai poate realmente îmbunătăţi. Am avut o implicare mai mare din partea ministerelor Sănătăţii şi Educaţiei, am strâns şi am analizat mai multe date, de mai bună calitate, şi aşa am ajuns la îmbunătăţirile majore ale propunerii din 17 iulie. Am creat şi am simulat scenarii care să se îndrepte mai mult către educaţie – am ajuns, împreună cu Ministerul Educaţiei, să simulăm inclusiv un scenariu de 7,6 miliarde lei doar pentru acest sector, care ar fi dus coeficienţii profesorilor preuniversitari la 2,8, destul de aproape de 2,9, cât cereau sindicatele. Aceasta era oferta de nerefuzat, la care am făcut referire în spaţiul public”, a susţinut demnitarul.

Dragoş Pîslaru a arătat că a petrecut, împreună cu echipa din minister şi cu cea a Băncii Mondiale, zeci de ore în astfel de simulări, tocmai pentru a răspunde cerinţelor sindicale şi „vocilor din aceste sectoare, vizibil întărâtate de manipulările publice operate de PSD”.

„Am testat aceste scenarii cu Ministerul Finanţelor şi cu Comisia Europeană, atât informal, cât şi formal. Dar, după evaluarea Moody’s din 7 august, în care România a scăpat la limită de retrogradarea la junk a ratingului de ţară, a existat, în mod evident, o schimbare de percepţie şi de abordare privind bugetul maxim pe care ţara şi-l poate permite în perioada următoare. S-a clarificat, din nou, că nu putem eşalona sectoarele mari, precum educaţia, şi că trebuie să ne încadrăm mai degrabă spre 10 miliarde lei decât spre 12 miliarde lei. Aşa am ajuns ca educaţia să continue să aibă cea mai mare alocare, de 3,3 miliarde lei, iar sănătatea să fie pe locul al doilea, cu 2,9 miliarde lei – împreună, aproape jumătate din tot bugetul propus al legii. Este, într-un fel, firesc, având în vedere că sunt sectoare numeroase, cu peste 500.000 de angajaţi însumaţi. (…) Am văzut reacţia sindicatelor din educaţie şi a SANITAS din sănătate – virulentă şi, pe alocuri, violentă. (…) Dar, când am discuţii cu aceste sindicate în care mi se spune, întâi, că nu îi interesează de unde scoatem banii – că le-a venit rândul şi acum toate resursele trebuie duse către ei – şi, apoi, că nu ar trebui să mă mai obosesc, pentru că au discutat deja cu PSD, AUR, UDMR şi minorităţile şi au grila agreată, atunci intrăm într-o zonă în care nu mai suntem pe aceeaşi pagină. Pare doar o formă de şantaj”, a notat acesta.

Ministrul interimar al Muncii a făcut referire la „nepăsarea faţă de soarta altor categorii de angajaţi publici, care poate nu sunt suficient de numeroase încât să aibă sindicate la fel de puternice”, atrăgând atenţia că „nu este deloc în regulă”.

„Sunt şi alte sindicate care nu au fost neapărat mulţumite de ce am propus în proiect, dar au avut decenţa să înţeleagă contextul şi faptul că este mai bine să punem pe masă ceva realist decât amăgiri populiste. (…) Sunt şi sindicate ale căror nemulţumiri sunt, acum, îndreptăţite – personalul de execuţie din cultură a fost afectat de creşterile proporţional mai mari din educaţie, unde am încercat să ridicăm cât mai mult coeficienţii, precum şi de diminuarea, pentru primele 9 luni din 2027, a valorii de referinţă la 4.000 de lei. Pentru acest sector ar fi oportune nişte amendamente care să readucă un echilibru mai bun, şi sunt convins că partidele ar înţelege argumentele. (…) La ce folosesc promisiunile deşarte, dacă nu există şi putinţa financiară de a le susţine? Un lider sindical sugera să creştem taxele – ironic, dacă ne gândim că PSD, aliatul lor, critică acum creşterea taxelor cu care iniţial a fost de acord, în Guvernul Bolojan. (…) Salarizarea în sectorul public este o problemă de interes naţional, care trebuia tratată cu importanţa care i se cuvine. România nu pierde azi, din cauza PSD, doar şansa celor 770 milioane euro bani europeni nerambursabili din PNRR, ci şi şansa spre o reformă reală şi echitabilă în sectorul public, în beneficiul profesorilor, medicilor şi personalului sanitar, militarilor şi tuturor celor care servesc cu adevărat interesul public”, a mai scris Pîslaru.

Surse: RRA, Agerpres