AUDIO | Aurelia Lăpușan și dr. Anca Ștefan: două perspective, o singură mare care vindecă
O sinteză istorică și medicală în viziunea a două iubitoare ale Mării Negre - sursă naturală de vindecare a trupului și minții noastre, un dar și o binecuvântare.
Publicat de Adina Sîrbu, 23 august 2026, 10:39
Volumul „Marea care vindecă”, semnat de jurnalista Aurelia Lăpușan și de dr. Anca Ștefan, a fost lansat zilele trecute, la Constanța, într-un loc special. La terasa de la etajul 14 al unui hotel din Stațiunea Mamaia, de unde marea și-a arătat frumusețea absolută, această carte și-a cunoscut pentru întâia oară cititorii. Medici, avocați, bibliotecari, istorici, artiști, jurnaliști, prieteni, cu toții au venit la acest eveniment editorial care a avut mult din căldura și bucuria unei reuniuni de familie.
„Marea care vindecă” este prima lucrare amplă care urmărește, într-o abordare interdisciplinară, modul în care băile de soare, băile de mare și talasoterapia au contribuit la transformarea litoralului românesc într-un spațiu al sănătății și al longevității încă de la începutul secolului al XX-lea.
Prozatoarea și jurnalista Aurelia Lăpușan a vorbit despre acest nou volum, care ne lansează o întrebare esențială: Noi de ce iubim Marea?
Mărturisesc că această carte și cu titlul acesta l-am gândit de mult și întâmplător a fost că și Anca Ștefan, co-echipiera mea la celelalte două cărți despre Ana Aslan, a gândit și ea. Probabil că este așa o sumă a documentării, a informațiilor, a acumulărilor pe care le-am avut în timp, pentru că mereu ne întrebam de ce Marea Neagră, ce reprezintă Marea Neagră. Acest univers al contrastelor, o cheamă Marea Neagră și ea este turcoaz, este cea mai tânără mare din Oceanul planetar, are jumătate viață, jumătate nu are viață, fără oxigen, este hotar de țări, a fost și de imperii, are o civilizație specială și în plus, medicii de la începuturile balneologiei, de la începuturile medicinii, au găsit virtuți mării, altele decât în alte părți, și au promovat marea ca o sursă naturală de vindecare, de vindecare a trupului, a minții, și cam așa s-au legat toate și așa am făcut cartea, într-o, eu i-am zis, provocare, pentru că este foarte puțin între aceste pagini să pui această cultură a mării.
Este o altă abordare, este altceva decât ce s-a scris până acum, așa vreau să cred. Este și istoria litoralului nostru în paralel cu asta, dar legat de felul în care au fost percepute și promovate virtuțile mării. Pot spune că am lucrat foarte rapid și foarte eficient, că deja suntem într-o echipă și am așa o satisfacție deosebită că cea de-a 40-a carte pe care am semnat-o, sigur multe în coautorat, este ceva care mă mulțumește.
Am avut alături o lume bună care ne-a încurajat. Pe coperta cărții sunt fericită că am găsit dintr-o întâmplare o fotografie care îi reprezintă pe marii noștri coregrafii, cuplul de balerini Gina și Militi Tătaru, într-o fotografie din 1970, făcută de un amator, tot de un coregraf, care exprimă exact ce exprimă conținutul cărții. (…)
Te-aș întreba pe tine, aș întreba pe oricare, ce reprezintă pentru el marea. Și tu mi-ai spune că sunt lacrimile tale de iubire, că sunt dorurile tale, că sunt așteptările, că e un gust de vacanță și lista continuă. Fiecare, pentru că am spus că e o provocare, fiecare se gândește la ce reprezintă marea noastră, marea asta care este un dar, o binecuvântare și pe care o avem așa de aproape de noi.
Scriitoarea Aurelia Lăpușan a adăugat că sursele de documentare folosite au fost nu doar „nenumărate”, ci și extrem de variate.
Pe de o parte, sunt surse istorice, că am spus că este vorba de litoralul românesc și, după cum tu știi, am scris monografii despre Mangalia, Techirghiol, Mamaia, Constanța, deci, practic, le-am tratat pe fiecare din stațiuni, dar în formatul clasic al monografiei, adică cronologic, pe când acum este o sinteză, de fapt, a litoralului și este, deci, altceva, este o abordare nouă, modernă, spun eu, și ne-am folosit de foarte multe arhive, de foarte multe surse din presa veche, din cărți medicale. Anca este medic și, deci, partea medicală a dus-o ea. Am stat de vorbă cu oameni, am găsit oameni savanți, oameni cercetători, care ne-au prezentat fețe noi, necunoscute, misterioase, ale mării, de cum a fost, per exemplu, biologul Strungariu, care a cercetat izvoarele termale din mare, de la Mangalia, sau Cristi Lascu, care a prezentat peștera de la Mangalia, peștera fără oxigen, academicianul Gomoiu, care a scris despre Lacul Techirghiol într-o abordare științifică. Deci, am avut și astfel de componente, oameni pe care i-am găsit, pe care i-am avut în baza noastră de date, și e o poveste, până la urmă, deci este un alt stil. Este o ediție bilingvă româno-engleză și mesajul meu, dar și al Ancăi, este să ne cunoaștem iubind marea, a declarat Aurelia Lăpușan.
„Marea care vindecă” reconstruiește evoluția culturii terapeutice a mării de la primele recomandări medicale privind cura marină și dezvoltarea stațiunilor balneare, până la cercetările contemporane despre efectele benefice ale mediului marin asupra organismului și psihicului uman.
Dr. Anca Ștefan, coautoarea cărții, ne-a vorbit despre cum a îmbinat partea de poveste cu partea de cercetare științifică.
În primul rând, pentru mine, Marea este un subiect personal. Mă leagă multe lucruri de mare, multe povești. Primul loc unde l-am adus pe fiul meu la trei săptămâni a fost la mare, și nu exagerez, efectiv a fost prima ieșire în lume a fiului meu. Este un izvor de sănătate marea și acest lucru era valabil încă de la începutul secolului XX. Medicii de atunci știau aceste lucruri și recomandau băile de soare, recomandau talasoterapia, recomandau lucruri pe care astăzi putem să le demonstrăm științific că au efecte benefice asupra organismului.
Și marea și tot ceea ce astăzi numim aerosoli și toate aceste beneficii sunt demonstrate, sunt clare. Dacă vă aduceți aminte în COVID, studiile arată că pacienții care au avut cel mai bun parcurs terapeutic au fost cei care erau pe malul mării sau pe malul oceanului, care aveau spitalele pe malul mării sau pe malul oceanului, și care în terapie intensivă puteau ieși cu paturile, cu vedere la mare și cu… Este acest concept de blue space, de mare la albastru, dacă vreți, care creează o stare de liniște și de bine în organism, care ajută organismul să se refacă atunci când este nevoie și pe care îl căutăm cu toți.
Marea trebuie prețuită și îngrijită, pentru că este o binecuvântare, este mesajul dr. Anca Ștefan.
Mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă că marea este a fiecăruia dintre noi, marea este a mea, în egală măsură în care este și a voastră, este și a fiecăruia, a fiecărui ascultător sau a fiecărui cititor. Și ea trebuie prețuită, trebuie îngrijită, pentru că marea de astăzi poate nu mai este marea de acum 10 ani sau de acum 20 de ani sau de acum 100 de ani. Și aici mă refer la puritate, mă refer la aspecte care țin de biochimia marină, trebuie să avem grijă de ea în ceea ce privește exploatarea, pentru că și aceste lucruri și am scris, un acest lucru în carte despre alge, sunt o serie de alge care se lăsesc doar în Marea Neagră și pe care, de-a lungul timpului, le-am exploatat, o parte dintre ele sunt acum în categoria specială protejate. Și atunci, da, trebuie să avem grijă de apă, trebuie să avem grijă de mare și de tot ceea ce este în jurul nostru. Pentru că este o binecuvântare pentru noi să avem acces la mare.
„Marea care vindecă” recuperază o pagină esențială din istoria noastră și ne reamintește că Mamaia și stațiunile vecine au fost încă de la începutul secolului trecut locuri de sănătate și de regenerare.
Organizat de OMD Mamaia–Constanța, evenimentul de lansare a volumului a fost dedicat aniversării a 120 de ani de la întemeierea stațiunii Mamaia, iar „sustinerea acestui proiect a fost o investiție în memoria destinației noastre”, a declarat președintele Organizației de Management al Destinației Mamaia – Constanța, George Măndilă.
OMD a pus la dispoziția autoarelor documente, imagini și resurse de patrimoniu inedite, multe dintre ele expuse pentru prima dată publicului în cadrul evenimentului.
Reportajul integral realizat de Silvia Pascale poate fi ascultat aici.
