24 iunie – Ziua Universală a Iei

Sărbătoare simbolică a identității naționale și a frumuseții portului tradițional.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 iunie 2026, 08:26

Ziua Universală a Iei este sărbătorită în fiecare an, la data de 24 iunie, începând din 2013.

Sărbătoare simbolică a identității naționale și a frumuseții portului tradițional, Ziua Universală a Iei reunește o multitudine de manifestări culturale, artistice, sociale menite să promoveze una dintre cele mai importante piese din cadrul costumului tradițional românesc. Ziua Universală a Iei este celebrată în România și în comunitățile românești din întreaga lume.

Ia sau cămașa cu altiță a reprezentat întotdeauna piesa principală a portului femeiesc tradițional românesc, care prin ornamentică, prin calitatea materialelor și a execuției, punea în evidență statutul social, economic și civil, dar și personalitatea purtătoarei, notează site-ul www.muzeul-etnografic.ro. Cămașa cu altiță este cunoscută la nivel local/regional cu denumirile: ciupag (Oltenia, Muntenia, Transilvania), ie cu umăraș (sudul Transilvaniei), ie fetească (Transilvania), spăcel (Arad), cămașă zoroclie (Telorman), mânecar (Loviște, Vâlcea), cămașă răsucită (Vrancea), cămeșă cu lăncez (Neamț, Suceava), precizează site-ul https://patrimoniu.ro/.

Vechea formă a cămășii femeiești tradiționale era cămașa lungă, cămașa ‘pe de-a întregul’. În timp, partea de sus a cămășii s-a desprins de poale, separându-se cămașa scurtă (numită cel mai adesea cu termenul ‘ie’, derivat din latinescul ‘tunicae lineae’ – tunică subțire purtată pe piele) de poalele care se încrețeau în jurul taliei sau erau cusute de partea de sus a cămășii. Se remarcă păstrarea cămășii lungi în spațiul dunărean și predilecția pentru separarea ei în două părți (ie și poale) în Transilvania, Banat și Moldova. Denumirea de cămașă cu altiță apare ca urmare a diferențierii pe criterii tehnice și de ornamentare a cămășilor. Altița este acea bucată de pânză dreptunghiulară, plasată pe umăr, care face parte din structura cămășii, ce unește stanul din față (pieptul cămășii) cu cel din spate, fiind folosită ca element de lărgire a cămășii. Cămașa femeiască era adaptată perfect mișcării corpului, iar altița a apărut ca răspuns la necesitatea mișcării în voie a brațului. Inițial altița era mică (cât să cuprindă umărul), iar mâneca se prindea de ea prin încrețire și era mai largă. O dată cu trecerea timpului altița a crescut în dimensiuni, devenind egală cu lărgimea mânecii, prinzându-se întinsă de mânecă, nemaifiind încrețită. Altița, la cămășile vechi, înainte de a fi spălate, se putea desprinde pentru a nu fi supusă uzurii, notează site-ul https://patrimoniu.ro/.

Inițial, cămașa era croită din pânză de cânepă țesută în casă, la război, apoi, cu trecerea timpului a început să fie făcută din pânză de in și borangic – pentru cele de sărbătoare, de in și cânepă cu urzeală de bumbac, din bumbac – pentru cele de zi cu zi, și se distingea, în funcție de regiune, atât prin motive, cât și prin tehnicile de decorare, transmise de la o generație la alta, fapt care a conservat tradiția, bunul gust și unicitatea. Culorile folosite la cusut erau în două – trei nuanțe cromatice, de regulă, dar erau ii cusute în întregime cu fir negru (Mărginimea Sibiului). La acestea se adăugau, după specificul zonelor, culori pastelate, fire metalice, flori, fluturi și mărgele. În componența motivelor folosite la decorarea iilor intrau floarea, figurile abstracte (geometrice), animalele, elementele cosmice, toate redate în forme stilizate. Brodate pe față, spate sau mâneci, aceste simboluri protejau persoana care urma să poarte acea ie, ținând răul și ghinionul departe. Iile cusute arătau, totodată, statutul femeii. Astfel, cele căsătorite și cele în vârstă purtau modele de croială modeste și culori mai temperate. Cele tinere își coseau iile în culori vii pentru a atrage pețitori. Erau cusute ii pentru ceremonia nunții sau pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele pentru horă, iar altele, cele mai simple, se regăseau în vestimentația zilnică.

***

Regina Elisabeta (1843-1916) a fost prima reprezentantă a Casei Regale a României care a promovat purtarea costumului tradițional în înalta societate și în rândul doamnelor de la curte. Prințesa Elisabeta de Wied, la puțin timp după căsătoria cu prințul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul și primul rege al României, Carol I (1866-1914), a primit în dar o diademă cu diamante și perle și un costum popular, notează https://www.muzeulmilitar.ro/. A fost fotografiată purtându-l în 1870 și o pictură a sa, purtând același costum, a fost realizată în 1872-1873 de portretistul american George Peter Alexander Healy (1813-1894). Costumul este expus la Muzeul Militar Național ‘Regele Ferdinand I’ din București.

Inteligentă, cultivată, vorbitoare a multor limbi străine, regina, cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva, și-a ilustrat singură volumele de desene și scrieri. În anii 1867, 1889 și 1900, cu prilejul Expozițiilor Universale de la Paris, țara noastră a participat cu multe articole lucrate tradițional de femei, broderii și tapiserii. În 1912, a fost organizată, la Berlin, sub înaltul patronaj al reginei, expoziția ‘Femeia în artă și meșteșuguri’. A încurajat doamnele din înalta societate, prin exemplul personal, să poarte cu mândrie piese vestimentare populare. Regina Elisabeta și-a pus amprenta artistică și în vestimentație, rochiile pe care le purta fiind ornamentate cu dantele și fine broderii și bijuterii create de ea. Alexandru Tzigara-Samurcaș nota despre regina Elisabeta că ‘a redat viața portului, poeziei și cântecului curat românesc, a prezidat sărbători la Palat în costum țărănesc’, mai notează https://www.muzeulmilitar.ro/.

Urmând exemplul predecesoarei sale, regina Maria (1875-1938) a adoptat portul tradițional românesc ca ținută regală, integrat în stilul personal dar și în acord cu moda vremurilor. L-a purtat drept ținută oficială la diverse recepții și evenimente naționale, doamnele înaltei societăți românești preluând, prin puterea exemplului, purtarea costumului tradițional. Costumul popular era bogat ornamentat, cu broderii rafinate realizate cu fir de mătase și fir de argint, pe materiale fine precum in, borangic, mătase.

Faimoasele picturi ‘La blouse roumaine’, ce au în centrul lor cămașa românească cu altiță, și care poartă semnătura lui Henry Matisse, unul dintre cei mai mari pictori ai secolului al XX-lea, au devenit cunoscute în întreaga lume. La rândul lor, pictori români precum Constantin Daniel Rosenthal, cunoscut pentru tabloul ‘România revoluționară’, în care Maria Rosetti este redată purtând ie și năframă, dar și Carol Pop de Szathmári, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Dumitru Ghiață ș.a. au înfățișat atât ia cât și costumul tradițional femeiesc în picturile lor.

Sursa – Agerpres