S-au împlinit 27 de ani de la primul transplant renal, intervenție realizată de prof. univ. dr. Vasile Sârbu, în cadrul Secției Clinice de Chirurgie a Spitalului Județean Constanța

Prof. univ. dr. Vasile Sârbu: Dacă eu ar fi să mă operez de ceva, m-aș opera în Constanța.

Publicat de Doina Sirbu, 23 aprilie 2026, 18:39

De Sfântul Gheorghe, pe 23 aprilie 1999, la Spitalul Județean Constanța, în cadrul Secției Clinice de Chirurgie, sub coordonarea domnului profesor Vasile Sârbu, a fost realizat cu succes primul transplant renal. Donatorul Gheorghe a oferit rinichiul drept fiicei sale, Maria, un gest profund de iubire și speranță.

În anii care au urmat, echipa medicală coordonată de prof. dr. Vasile Sârbu a continuat această misiune, realizând încă 10 transplanturi renale. Activitatea a fost completată de premiere naționale, precum transplantul de celule beta în diabetul zaharat și, ulterior, transplantul de celule stem, tot în tratamentul diabetului.

De numele profesorului Vasile Sârbu se leagă înființarea Facultății de Medicină a Universității “Ovidius”, operații făcute în premieră în țara noastră sau în Europa Centrală și de Est și diverse metode folosite și acum.

Recent, prof. univ. dr. Vasile Sârbu, șeful Secției de Medicină a Academiei Oamenilor de Știință, laureat cu premiul „Carol Davila” pentru întreaga activitate la Gala Colegiului Medicilor din România, a acordat un interviu pentru Radio Constanța în care a subliniat că „am vrut mereu să pun pe harta lumii Constanța noastră, Dobrogea noastră.”

La Gala premiilor Colegiului Medicilor din România, ați primit premiul „Carol Davila” pentru întreaga activitate. Ce înseamnă acest premiu pentru dumneavoastră?

Prof. univ. dr. Vasile Sârbu: Pentru mine înseamnă ceva frumos, desigur, dar eu mă gândesc mai mult la medicina dobrogeană. Eu consider că în ultimii 30-35 de ani, prin înființarea Facultății de Medicină și a Universității “Ovidius”, că Universitatea s-a înființat, pentru că a apărut în 20 martie 1990 Facultatea de Medicină din Constanța. Prin asta cred eu că m-am zbătut să fac ieșirea la mare a medicinii românești. Sigur că în noua postură, nou venit pe scena academismului medical românesc, facultățile din Iași, din București, din Cluj, fiind vechi de circa 130-150 de ani, am încercat să recuperez istoria, dar n-am recuperat-o de la noi, ci am plecat în țările avansate, în Germania, în America, în Spania, în Japonia, în China, și am intrat în contact cu medicina de vârf a lumii. Astfel se întâmplă că în viața mea am reușit să fac cel mai mare pas al chirurgiei românești, să fac prima operație laparoscopică din istoria României și a Europei Centrale și de Est. Una dintre primele din lume. Bolnava trăiește, este foarte bine, pe care am operat-o în anul 1991, 3 decembrie.

Numele dumneavoastră se leagă de înființarea Facultății de Medicină a Universității “Ovidius”, de primele operații laparoscopice, de transplantul renal sau de celule stem.

Prof. univ. dr. Vasile Sârbu: Am făcut 11 transplanturi de rinichi la Constanța și regret că acum nu se mai fac. Am făcut transplanturi mai întâi lângă Constanța, poate lumea nu știe unde a fost o stațiune de creștere a ovinelor și caprinilor la Palas, și acolo am făcut șase ani de zile transplanturi de rinichi, de diverse organe și am făcut un Centrul de medicină comparat, am creat o instituție. Am făcut înainte de cele 11 transplanturi renale din Constanța, am făcut 122 de transplanturi de renale la oi ca să învăț, că s-a învățat pe animale și au trăit oile toate și am făcut primele transplanturi din țara noastră care acum nici nu se mai fac. E foarte dificil, am transplantat celule secretante de insulină la bolnavii cu diabet și am transplantat celule stem din măduva lor osoasă care să se transforme în celule beta, care fabrică insulina. Am adus câteva nouătăți, să zic așa, în medicina românească. Unul ar fi fost faptul că la Constanța și în Dobrogea am introdus transplantologia renală. Al doilea ar fi fost faptul că am transplantat celule în diabet, ceea ce nu se făcea în țară și foarte rar se făcea în Europa un pic, pe la Geneva un pic, în Anglia și în America. Și alte câteva metode care se aplică și acum în medicină, cred că de-aia mi-au acordat acest premiu. Poate lumea nu știe, dar prima carte de medicină din istoria României s-a scris la noi acum circa 2000 de ani, de către Ovidiu, se numea de „De medicamine faciei femineae” , medicamente pentru fața femeilor. El dorea ca femeile să fie frumoase și le trata. Sigur că pentru el am scris o carte, se numește “Codul lui Ovidius Naso”, și în urmă cu 3 ani, când s-au împlinit 100 de ani de când a revenit la țara mama Ardealul, am scris o carte pe care am dăruit-o președintelui Colegiului Medicilor din România și pe care nu avea “Codul de aur al medicilor” – „Codex Aureus Medicorum Daco-Romanorum: 1914-1919. Participarea medicilor români la Războiul de Întregire a Neamului și la Unirea din 1918”. “Codul de aur al medicilor” este o carte care există, este scrisă la noi, la Constanța, și se referă la 400 de doctori care au murit în timp de un an, în 1917, cu bolnavii în brațe, pentru că au murit și 500.000 de români în Primul Război Mondial când s-a creat România mare. Și asta este cartea mea de suflet, “Codul de aur al medicilor”. Eu am vrut mereu să pun pe harta lumii Constanța noastră, Dobrogea noastră.

Ne-ați vorbit de începuturile Facultății de Medicină, de multe premiere, dar cum ați început dumneavoastră? Cum ați devenit medic?

Prof. univ. dr. Vasile Sârbu:  Eu am dat la Medicină, pentru că mi-am pierdut mama în ultima clasă de liceu. Eu fiind un fel de campion, vicecampion al României la matematică. Eram tare la matematică și atunci am hotărât să mă fac medic, pentru că eram supărat pe doctor, vă spun sincer. Și eu am fost la secția română în Târgu Mureș, pe care am terminat-o cu media generală 10. Adică n-am luat niciodată o notă de 9, pentru că eram un tip care voiam să mă răzbun pe doctorii care nu mi-au salvat mama, nu știți ce înseamnă spiritul unui copil care și-a iubit mama. Am învățat facultatea la superlativ și pe undeva m-a ajutat puțin Dumnezeu, că în timp ce eram student, ne-a vizitat președintele Franței, Charles de Gaulle, care i-a cerut lui  Ceaușescu să reia schimbul de studenți cu Parisul, care era întrerupt total. Și a explicat că intelectualitatea românească din perioada interbelică s-a format la Paris. Și Ceaușescu i-a promis că îi trimite 2 studenți. Și unul din studenții ăia, pentru că aveam media generală, eram un fel de șef de promoție pe țara al mediciniștor, la Târgu Mureș am fost eu. În anul 5 am ajuns la Paris și am văzut ce înseamnă medicina în țările astea pe care noi le criticam că sunt capitaliste.

Domnule profesor, aveți o carieră de zeci de ani, dar ce faceți acum?

Prof. univ. dr. Vasile Sârbu:  Ce fac acum? Am mai ținut cursuri la studenți la plata cu ora, mă duc la București destul de des, pentru că sunt șeful secției de Medicină al Academiei Oamenilor de Știință din România. Sunt într-un grup al Academiei Române, Academia Mare, care cum lucrăm pe probleme de istoria medicinii, de, mă rog, este o chestie de spiritualitate românească la Academia Mare. Sunt în același timp conducător de doctorate și mai am cinci doctoranzi care își fac tezele, și îi ajut cu tezele astea, mai țin cursuri la studenți, am ținut la anul 6 un curs de urgență chirurgicală, și vreau să finalizez o carte de istorie a înființării Facultății de Farmacie din Constanța, pe care am înființat-o în anul 1992, și vreau să rămână atunci când eu am să mă duc să operez îngerii. Mai sunt în contact cu studenți, cu rezidenți, cu colegii mei de la Chirurgie, de la Spitalul Județean, pentru că eu le țin mereu de aproape jumătate de secol o lecție de dragoste, dragoste între dascăli și studenți, între dascăli și rezidenți și, în special, între doctor și pacienți. Ca și activitate medicală propriu-zis, mă duc joia la o clinică medicală să mă întâlnesc cu bolnavii pe care i-am operat de-a lungul vieții mele sau cu alții noi, pentru că vin la mine destul de mulți bolnavi care au încurcături, să zic, de diagnostic, de opțiune terapeutică.

Rămâneți alături de viața medicală, de cea științifică.

Prof. univ. dr. Vasile Sârbu:  Da, sunt! Și am și funcțiile astea, vă dați seama, sunt în Academia de Științe Medicale a României, unde avem întruniri, în Academia Oamenilor de Științe, unde chiar conduc secția de Medicină. Constanța are foarte mari resurse de a se dezvolta medical. Cred că se va dezvolta, cred că va relua, știți de ce? Pentru că generația în care am trăit eu, profesorii din timpul meu, sunt cu toții pensionați și acum a devenit, a intrat în pâine generația crescută de noi, generația mai tânără. Aștept să mă depășească și să vă spun sincer, dacă eu ar fi să mă operez de ceva, m-aș opera în Constanța. Constanțenii mei îmi fac o operație la fel ca cea de la Fundeni sau de la Spitalul “Sfânta Maria” sau de la, nu știu care spital din Cluj sau din Iași. Și, cred, cât îi știu eu pe cei care au crescut sub aripile mele, cred că pun și suflet, adică mă operează și cu dragoste.

Interviul integral cu prof. univ. dr. Vasile Sârbu, îl puteți asculta aici:

Redactor: Cătălina Radu