MINAC: Mărturii creştine din Dobrogea antică – Inelul din bronz cu inscripţia „Isus Hristos Biruitorul” (sec. IV p. Chr.)

Textul gravat pe artefactul descoperit în 2025 transmite un mesaj teologic esenţial: triumful lui Hristos asupra morţii.

Publicat de Adina Sîrbu, 9 aprilie 2026, 15:45

Cu prilejul sărbătorii Paştelui Ortodox, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa vă invită să descoperiţi povestea obiectului lunii aprilie 2026, o piesă arheologică importantă din punctul de vedere al începuturilor creştinismului în Dobrogea. Ne referim la un inel din bronz, inscripţionat cu legenda arhicunoscută Iisus Hristos Biruitorul, în forma abreviată IC X NI, aflat în colecţia muzeului.

Inelul a fost descoperit în anul 2025, cu ocazia unei cercetări arheologice preventive desfăşurate în municipiul Constanţa. În urma cercetărilor realizate atunci s-a identificat o aşezare din epoca romană, care a avut o perioadă de existenţă destul de întinsă, de-a lungul secolelor II-IV p. Chr, posibil cu intermitenţe. Inelul aparţine ultimei faze, fiind recuperat din umplutura superioară a unui ansamblu de gropi, ce au fost utilizate iniţial pentru extracţia de pământ galben şi transformate ulterior în gropi menajere. Pe baza materialelor arheologice descoperite în acelaşi strat (ceramică, monede etc.), datarea inelului poate fi plasată în a doua jumătate a secolului al IV-lea p. Chr.

Textul gravat pe inel concentrează un mesaj teologic esenţial. Epitetul „biruitorul” reflectă ideea triumfului lui Hristos asupra morţii, dar şi asupra persecuţiilor şi încercărilor prin care treceau comunităţile creştine. În secolul al IV-lea, odată cu oficializarea creştinismului în Imperiul Roman, astfel de formule capătă o vizibilitate sporită, fiind expresia unei credinţe asumate public, nu doar trăite discret.

Caracterul de unicat al inscripţiei în Dobrogea ridică întrebări interesante privind originea şi circulaţia ideilor. Este posibil ca inelul să fi aparţinut unei persoane profund ataşate de credinţa creştină, poate chiar unui membru al clerului sau al unei elite locale familiarizate cu limbajul teologic al epocii. Totodată, formularea sugerează o influenţă mai largă a mediului creştin din Imperiu, indicând conexiuni culturale şi spirituale între Tomis şi alte centre creştine.

Funcţionalitatea obiectului rămâne deschisă interpretării. El putea fi purtat ca semn personal de devoţiune şi protecţie, dar şi ca element de afirmare identitară într-un moment în care creştinismul trecea de la marginalitate la recunoaştere oficială. Nu este exclusă nici ipoteza utilizării sale ca sigiliu, ceea ce ar adăuga o dimensiune administrativă şi socială rolului său.

Într-o epocă marcată de transformări religioase profunde, piesa devine un reper valoros pentru înţelegerea începuturilor creştinismului în regiune.

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti, colectivul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa vă transmite cele mai calde gânduri de pace lumină şi speranţă. Într-o lume în continuă schimbare, sărbătoarea Învierii ne reaminteşte de puterea cunoaşterii, a credinţei şi a solidarităţii.

1 Ioan 5. 4: Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.

Curatori: Radu Petcu – cercetător ştiinţific; Dan Vasilescu – muzeograf arheolog