Horia Constantinescu: „Dacă apărarea consumatorilor deranjează, atunci înseamnă că este făcută corect”

Preambul
Astăzi, 15 martie, este Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor. Nu este o zi festivă. Este o zi de aducere aminte.
În urmă cu 63 de ani, John F. Kennedy spunea că drepturile consumatorilor trebuie apărate pentru că ei sunt cea mai mare categorie economică din societate și, paradoxal, cea mai puțin ascultată.
La peste șase decenii distanță, realitatea nu s-a schimbat foarte mult. Consumatorii sunt încă prea des ținta unor practici comerciale înșelătoare, a unor manipulări sau a unor mecanisme de vânzare care exploatează în special vulnerabilitatea oamenilor în vârstă.

De aproape nouă ani, intervențiile mele ca reprezentant al autorității pentru protecția consumatorilor au avut un singur scop: oprirea acestor abuzuri atunci când ele apar.
Drepturile consumatorilor nu se apără prin declarații sau prin comunicate. Se apără prin intervenție, prin control și prin asumarea responsabilității de a opri o activitate atunci când există indicii că oamenii sunt înșelați.

Exact acest lucru s-a întâmplat și zilele trecute, când o activitate comercială adresată persoanelor vârstnice a fost întreruptă pentru a limita consecințele asupra consumatorilor.
Dacă apărarea consumatorilor deranjează, atunci înseamnă că este făcută corect.
Referitor la intervenția operativă desfășurată la un eveniment de comercializare adresat persoanelor vârstnice și la reacțiile autorității ulterioare apărute în spațiul public
În cursul zilei de vineri, în afara programului de lucru, am primit o informație privind desfășurarea unui eveniment de comercializare a unor produse de bucătărie prezentate ca fiind de origine și calitate superioară, la prețuri extrem de ridicate, adresate în special persoanelor vârstnice.

La acel moment mă aflam la sediul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța, împreună cu un coleg comisar, peste programul de lucru. În urma informațiilor primite, ne-am deplasat imediat la locația indicată pentru a verifica situația semnalată.
La fața locului am constatat desfășurarea unei activități comerciale în cadrul căreia consumatorilor li se prezentau produse drept fiind de origine germană și de calitate superioară, în condițiile în care existau indicii serioase că acestea erau produse de
proveniență diferită și de valoare comercială mult inferioară. Un consumator prezentase deja dovada unei plăți în valoare de aproximativ 7.000 de lei.

Având în vedere aceste elemente, am dispus întreruperea activității comerciale și verificarea documentelor operatorului economic, în scopul limitării consecințelor asupra consumatorilor și al clarificării modului în care erau prezentate și comercializate produsele.

Desfășurarea acțiunii în conformitate cu procedura de control
Intervenția realizată reprezintă un control operativ, prevăzut de procedura privind activitatea de supraveghere și control a personalului ANPC. Acest tip de control permite intervenția rapidă atunci când există indicii privind posibile încălcări ale legislației în domeniul protecției consumatorilor.
Întreruperea temporară a activității comerciale a avut exclusiv rolul de a preveni continuarea unor posibile practici comerciale înșelătoare și de a limita consecințele asupra consumatorilor aflați la acel moment în incintă.

Contextul apariției imaginilor în presă
Persoana care a semnalat situația era reprezentant al presei și a realizat filmări la fața locului. Acestea au fost ulterior difuzate în spațiul public, reflectând modul de desfășurare a evenimentului comercial.
Statutul de avertizor de integritate și presiunile instituționale
Menționez că dețin statutul de avertizor de integritate, consemnat în documente oficiale.
În ultima perioadă am fost implicat în cel puțin 14 litigii cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, generate de măsuri administrative dispuse împotriva mea. Până în prezent 10 dintre aceste procese au fost câștigate, instanțele stabilind caracterul nelegal sau abuziv al acestora.
În pofida acestor hotărâri, presiunile instituționale continuă, existând o încercare evidentă de a mă îndepărta atât din funcția de conducere pe care o exercit, cât și din corpul comisarilor ANPC.

Concluzie
Intervenția de vineri a avut un singur scop: protejarea consumatorilor și verificarea unei activități comerciale care prezenta indicii serioase de practici înșelătoare.
În spațiul public s-a invocat faptul că intervenția nu ar fi făcut parte dintr-o tematică națională de control și că nu ar fi fost informată conducerea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. Procedura privind activitatea de supraveghere și control a
personalului ANPC distinge însă între controalele tematice, planificate, și controalele operative, care se desfășoară tocmai atunci când apar informații sau indicii privind posibile încălcări ale legislației privind protecția consumatorilor. Controalele operative nu sunt condiționate de existența unei tematici aprobate și permit intervenția imediată a comisarilor pentru limitarea consecințelor asupra consumatorilor, iar procedura de control nu instituie obligația informării prealabile sau imediate a conducerii Autorității în momentul declanșării unei astfel de acțiuni.

În acest context, reacția publică a conducerii Autorității nu poate fi privită izolat de realitatea cunoscută a conflictelor instituționale existente, în care exercitarea atribuțiilor mele legale și intervențiile în apărarea consumatorilor sunt transformate, în mod repetat, în pretexte administrative pentru discreditare sau sancționare.

În contextul statutului meu de avertizor de integritate, reamintesc că Legea nr. 361/2022 definește „represalii” ca fiind „orice acțiune sau omisiune, directă sau indirectă, apărută într-un context profesional, care este determinată de raportarea internă sau externă ori de divulgarea publică și care provoacă sau poate provoca prejudicii avertizorului în interes public” . Aceeași lege prevede în mod explicit că „este interzisă orice formă de represalii împotriva avertizorilor în interes public, amenințări cu represalii sau tentative de represalii”, printre acestea fiind enumerate „constrângerea, intimidarea, hârțuirea”, precum și „cauzarea de prejudicii, inclusiv la adresa reputației persoanei în cauză”. În aceste condiții, orice acțiune administrativă sau publică îndreptată împotriva unui avertizor trebuie analizată cu maximă atenție din perspectiva acestor dispoziții legale.

În mod simbolic, toate aceste lucruri se întâmplă chiar în preajma Zilei Mondiale a Drepturilor Consumatorilor. Pentru mine, această zi nu este doar o referință istorică la un discurs rostit în urmă cu decenii, ci o realitate trăită zilnic în teren. Atunci când există indicii că oamenii sunt înșelați, intervenția autorității nu este o opțiune, ci o obligație. Iar atunci când aceste intervenții deranjează, reacțiile administrative sau tentativele de intimidare nu schimbă esența lucrurilor: protecția consumatorilor nu poate fi suspendată prin comunicate și nu poate fi oprită prin presiuni instituționale.