Calendar istoric MINAC: 10 martie – Femeile în viața publică și religioasă a cetății Tomis

Publicat de Doina Sirbu, 10 martie 2026, 15:58

Timp de mai bine de 13 veacuri, din secolul al VII-lea î.H și până în secolul al VII-lea d.H, Dobrogea (Scythia Minor) s-a aflat sub influența marilor culturi ale antichității: greacă, romană și romano-bizantină. Colonie a Miletului începând din secolul al VI-lea î.H., Tomisul (Constanța de astăzi) a avut o poveste extraordinară, plină de momente deosebite de dezvoltare și prosperitate, dar și perioade tulburi. Nu vom vorbi însă astăzi despre evenimentele militare prezente în istorie orașului, ci despre un aspect inedit, și anume rolul pe care l-au jucat femeile în antichitatea cetății Tomis.

Începem mai întâi cu societatea grecească… Deși vorbim despre Grecia – patria democrației – trebuie să spunem că, la început, la vechii elini, femeia nu a avut deloc un rol privilegiat. În  perioada arhaică a civilizației grecești (până în 490-480 î.H.), ea era total exclusă din viața publică și trebuia să fie supusă soțului, dedicată exclusiv rolului domestic, având atribuții strict casnice. Situația începe să se schimbe treptat în epoca elenistică (secolul IV î.H. – secolul I d.H.) când apar consemnări despre unele femei (din familii ilustre și bogate) ce dețin anumite funcții publice. Este vorba despre sacerdoții, despre funcții de mari preotese ale unor culte religioase din panteonul grecesc.

În epoca stăpânirii romane situația se modifică și mai mult. Pentru femeia romană, grija față de familie și supunerea față de soț nu mai sunt de ajuns. Multe tinere, educate și provenite din familii sus-puse, încep să își dorească accesul la funcții publice. Așa se întâmplă și în Scythia Minor, unde ele încep să se implice în viața religioasă a cetății, preoția fiind în continuare singurul domeniu public unde li se permite accesul. Nu este însă puțin lucru, pentru că pe această cale femeile antichității dobrogene reușesc să obțină influență și să joace roluri extrem de importante. Le regăsim în inscripții fie preotese ale unor diverse culte și temple, fie conducătoare sau membre de seamă ale unor asociații și colegii religioase, care se ocupau de organizarea unor evenimente publice.

Un prim exemplu este Sossia Africana, o persoană care a trăit în secolele II-III d.H, perioada în care orașul este descris ca marea metropolă a Pontului Vestic. Sossia Africana a supraviețuit timpului nu printr-o singură dovadă, ci prin două, aspect inedit. Primul monument este o bază de calcar care mai păstrează și un fragment dintr-o statuie astăzi dispărută. Inscripția de pe soclu ne spune că Sfatul și Poporul Tomisului au ridicat o statuie în cinstea unui anume Quietus, fost veteran roman (“care și-a îndeplinit serviciul militar cu cinste”), și fost agoranom (magistrat ce se ocupa de controlul pieței/agorei și în general, de viața economică a orașului). Bărbatul a fost onorat de către conducerea orașului, dar aflăm din inscripție că statuia sa a fost ridicată de soția sa, Sossia.

În cel de al doilea caz, Sossia nu apare ca soție dedicantă, ci ca personaj principal. Și aici avem o bază de statuie pusă tot de către “Sfatul și Poporul Tomisului”. Inscripția de pe baza de calcar ne spune, fără echivoc, că aici se afla reprezentarea Sossiei, mare preoteasă a zeiței Cybele: “Noroc bun! Sfatul și poporul metropolei Tomis, pentru Sossia Africana, soția lui Quietus, care a fost preoteasă a Mamei Zeilor și ca o adevărată fiică a lui C. Iulius Africanus, a depășit pe predecesoarele sale întru preoție și a completat podoabele zeiței cu ofrande de aur… în semn de prețuire”.

Este clar că Sossia a avut atuurile necesare pentru a accede în această înaltă funcție, dar faptele lăudate de Sfat și Popor ne arată că ea a făcut tot ce îi era posibil pentru a demonstra că își merită recunoașterea publică. De remarcat este faptul că, acum aproximativ 1800 de ani, în metropola Tomis, într-un spațiu public, oamenii treceau și admirau statuia unei femei puternice pe nume Sossia Africana!

Al doilea exemplu se referă la o femeie care își arogă titlul de “Mater Romanorum”, „Mama Romanilor”. Monumentul are pe fronton un relief cu Cavalerul Trac, eroul protector al mormintelor, aflat la vânătoare.  Inscripția poartă la început următoarele cuvinte: “Eroului și Stăpânului (n.a. Eros et Domnus), a ridicat acest monument Menia Iuliane, născută în Tiana, mama romanilor scriși mai jos…” (urmează numele a 13 bărbați, membri ai aceleiași asociații și care sunt originari din diverse zone, în general din Asia Mică). Foarte interesant este că Menia Iuliane este cea care prezidează acest colegiu de adoratori ai Cavalerului și că ea este “mama” acestor orientali romanizați. Aici, cultul Cavalerului poate fi legat și de Cybele, Marea Mamă a Zeilor, pe care romanii au contopit-o pe imaginea zeiței strămoașei Venus Genetrix, adesea și ea denumită “Mater Romanorum”.

Aceste colegii religioase, create pentru venerarea unei anumite divinități, erau implicate puternic în viața publică a comunității. Cu siguranță, Mater Romanorum și colegii săi se ocupau de organizarea de sărbători și evenimente publice, de ceremonii religioase etc. Ca și “președinte” al colegiului, Menia Iuliane putea avea și atribuții de ordin financiar-administrativ.

Foarte probabil, Menia Iuliane nu provenea dintr-o sus-pusă familie (sau nu a considerat necesar să menționeze acest lucru). Numele ei este roman, ea însăși fiind o orientală romanizată. Poate că era o simplă femeie liberă sau chiar o fostă libertă (libert – sclav eliberat care a primit cetățenia romană).

Multe femei ale Pontului Stâng au rămas în istoria locului datorită faptelor lor de binefacere. Este și cazul unei femei numită Epifania, care a trăit în secollele II-III d.H. Din inscripția sa funerară (ISM II, 375(211)) aflăm că era născută în Grecia Mamă, din mamă ateniană și tată originar din Hermione. Fiică și soție de armator, Epifania s-a stabilit la Tomis și s-a implicat în binefacerea sărmanilor: “…M-am născut între muze și m-am împărtășit din bunurile înțelepciunii. Ca femeie, unor femei am dat mult ajutor soțiilor părăsite, stăpânită fiind de sentimente pioase. De asemenea, am ajutat mult pe cea reținută pe patul de suferință…”

În afara deja consacratei Sossia Aficana, la Tomis mai avem două mari preotese, fără a cunoaște însă cu exactitate în cadrul cărui cult activau. Fiind însă soțiile unor înalți funcționari tomitani din secolele II-III d.H., este foarte probabil ca ele să fi activat în cadrul cultului imperial, creat pentru celebrarea imperatorului. Ele se numeau Ulpia Matrona și Iulia Apolauste și erau soțiile nobililor Aurelius Priscius Isidorus și Aurelius Priscius Annianus, pontarhi și sponsori ai jocurilor de gladiatori.

Încheiem cu alte trei tomitane de frunte ale epocii romane. Primele două sunt membre de seamă, conducătoare chiar, ale unei asociații a “dendrophorilor” (“purtători de arbore”), din cadrul cultului Marii Mame Cybele și a paredrului ei Attis. Pe listă, alături de numeroși bărbați apar “Nanas, fiica lui Theodon, mamă a dendrophorilor” și “P. Aelia Olimpia, mai marea purtătoarelor de vergele”. Al treilea și ultimul exemplu este cel al femeii Flavia Nona (“mater dumi”)” mamă” a unui colegiu dedicat Cybelei. Ea figurează alături de „pater dumi”, părintele colegiului, Aurelius Valerianus, ca și donatoare și dedicantă a monumentului.

Femeile mai sus-prezentate au jucat roluri importante în viața publică a cetății Tomis și își merită recunoașterea și astăzi.

Reclama zilei – Parcul și varieteul Carpați. La Alexe. Strada Scarlat Vârnav. Local de prim rang. Orchestră clasică. Artiști de la cele mai mari teatre din capitală. Prețuri moderate. Deschis până la ziuă. (1927)

Sursă: MINAC