Calendar istoric MINAC: 2 martie 1880 – Hotelul Carol și comunitatea britanică din Constanța
Povestea primului mare hotel al urbei, construit după instalarea administrației românești în Dobrogea - Hotelul Carol, astăzi Comandamentul Marinei.
Publicat de Adina Sîrbu, 2 martie 2026, 16:32
La data de 2 martie 1880, Monitorul Oficial al României nr. 40 publica Decretul Domnesc nr. 354, un document care autoriza înființarea unei societăți anonime, cu un capital de 2 milioane de franci, divizat în 8.000 de acțiuni a câte 250 de franci fiecare. Această societate era numită Compania Hotelului și a Băilor de Mare de la Constanța, sub înaltul patronagiu al altețelor sale regale Domnul și Doamna României”. În decret se mai menționa: „Vor face parte din viitorul Consiliu de Administrație domnii Petre Mavrogheni – Senator, General Gheorghe Mano (n.n. Manu), senator Cavaler Adolf de Herz – președintele Comitetului și diriginte al căii ferate Lemberg-Cernăuți – Iași, John Trevor Barkley – vice-președintele Căii Ferate Constanța – Cernavoda, Arthur Green – reprezentant al Companiei Podurilor de fier, Charles Rotschild – șef al Casei de Bancă C. Rotschield & Comp. Arhitecții companiei: Domnii Alexandru Orescu (n.n. Orăscu) și C. Enderle.
Documentul prezentat este extrem de important pentru istoria orașului Constanța. El ne vorbește despre nașterea primului mare hotel al urbei, construit după instalarea administrației românești în Dobrogea (noiembrie 1878). Este vorba despre Hotelul Carol (numit la acea vreme și Charles I), pe care astăzi îl cunoaștem sub denumirea de Comandamentul Marinei. Povestea sa începuse însă mai devreme și, de aceea, trebuie prezentat contextul istoric. Astfel, între anii 1857 și 1882, la Constanța (Kiustenge – în turcă, Kustendjie – în documente engleze) a existat o comunitate britanică, formată din angajații unei companii numită DBSR – Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour. Această companie a primit două concesiuni de la Imperiul Otoman: exploatarea portului Kustendjie și construirea căii ferate Constanța – Cernavodă (inaugurată pe 4 octombrie 1860). Prezența britanică a adus numeroase beneficii orașului: creșterea traficului portuar, dezvoltare economică și, implicit, demografică, construirea Gării (Gara Veche – care a existat până în 1960), ridicarea Farului Genovez (far modern, dar construit peste ruinele unui far al Republicii Genova, din secolul al XIII-lea) etc. Britanicii au construit și hotelurile New Railway Hotel și D’ Angletterre (unde Mihai Eminescu a stat în iunie 1882). Acestea nu erau însă foarte mari, astfel că DBSR a decis să mai construiască unul, pe care intenționau să îl numească Terminus.
Pe 30 octombrie 1879, principele Carol al României a venit pentru prima dată la Constanța. A vizitat orașul și portul și a rămas aici timp de două nopți. Se purtau deja negocieri pentru ca statul român să răscumpere de la DBSR cele două concesiuni din vremea stăpânirii otomane. Problema nu era dacă acest lucru se va întâmpla (britanicii voiau să se retragă), ci când anume și pentru ce sumă. În timpul vizitei sale la Constanța, pe 31 octombrie 1879, domnitorul Carol a fost invitat să pună piatra de temelie a viitorului hotel, iar britanicii au propus ca acesta să ia numele monarhului României.
Ținând cont de cele expuse mai sus, se poate înțelege mai ușor sensul decretului domnesc din 2 martie 1880. Hotelul Carol a fost construit în perioada 1880 – iunie 1882, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, menționat în decret. O altă persoană importantă, citată în document este John Trevor Barkley, managerul și reprezentantul DBSR, cel care a construit calea ferată Constanța – Cernavodă.
O persoană foarte importantă în povestea Hotelului Carol (dar care nu apare în decretul domnesc) este Henry (Harry) Adelbert Guarracino. Acesta a fost vice-consul al Regatului Unit la Constanța în perioada 12 martie 1879-24 iulie 1882 și cel care a avut ideea construirii hotelului, precum și a numirii acestuia Charles. Antreprenor de succes, Guarracino a și construit hotelul prin firma pe care o administra. A terminat lucrările mai repede decât se preconizase, fapt atestat de ziarul central L’Independence Roumaine, care pe 14 august 1881 publica următoarele: Inaugurațiunea și deschiderea la 1 iunie 1882. – Pensiuni cu prețuri fixe pe zi – Apartamente de orice fel, situate la bordul Mării Negre, mare pavilion, grădină, aspect splendid.
Deschiderea noului hotel, anunțată și de presa locală, a fost văzută ca un adevărat beneficiu pentru întregul oraș, precum și de către autorități, prefectul Remus Opreanu opinând că hotelul avea să contribuie puternic la înmulțirea vizitatorilor pentru băile de mare”. În toamna anului 1884, prezent la Constanța pentru a cerceta istoria anticului Tomis, italianul Bruto Amante scria următoarele: „O companie engleză a construit pe țărmul mării, pe punctul cel mai încântător, un frumos hotel (Carol I), care a costat un milion și jumătate și care poate să rivalizeze cu cele mai bune stabilimente de felul său din cele mai mari orașe din Europa.
Henry Guarracino a mai lăsat Constanței o moștenire prețioasă: a ridicat primul Cazino (Cazin) al orașului, care a funcționat între anii 1880-1892, în apropierea Farului Genovez.
În decembrie 1882, statul român a cumpărat de la compania DBSR cele două concesiuni, exploatarea portului și calea ferată, plătind în schimbul lor suma de 16,8 milioane de lire sterline. Britanicii au părăsit orașul, lăsând însă în urmă clădiri și monumente impozante. Hotelul Carol străjuiește și astăzi, semeț, Peninsula, fiind una dintre bijuteriile moderne ale urbei.
Reclama zilei:Marele Atelier de Croitorie „Șic Parisian” al d-lui Badea Georgescu, din str. Ștefan cel Mare 5 S-A MUTAT pe str. Carol 42, anunțând onorata clientelă a avea toată bunăvoința, tot ca și în trecut, fiind pe deplin mulțumită cu orice comandă ca eleganță, după ultimele jurnale străine. (Marea Neagră 1925).
Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală
