AUDIO | Într-o piață de carte nereglementată și cu cititori puțini, librăriile rezistă cu greu

Cristian Zeciu: „Librăriile care comercializează carte, cum suntem noi, nu au fost niciodată o afacere făcută pentru îmbogățire, ci business-uri făcute de oameni pasionați de carte și dornici de a reprezenta ceva în comunitate”.

Publicat de Adina Sîrbu, 8 februarie 2026, 11:16

Cota de profitabilitate a librăriilor a scăzut dramatic, față de nivelul din primii ani de după Revoluție. Românii citesc tot mai puțin, iar antreprenorii din domeniu își hrănesc, din profitul înregistrat, mai mult sufletul.

Cristian Zeciu, un antreprenor care derulează o afacere în lumea cărților, este de părere că interesul pentru carte a scăzut cu 90% față de acum 30 de ani, astfel încât, astăzi, cartea se vinde greu. De-a lungul timpului, cărțile au devenit tot mai scumpe din varii motive, una dintre cele mai recente și de impact măsuri fiind creșterea TVA pentru cărți de la 5 la 11%, în august 2025.

Cristian Zeciu, administratorul unei librării constănțene, într-un interviu semnat de Laurențiu Despina.

Din păcate, România este singura țară din Uniunea Europeană care nu a avut și nu are o lege organică de reglementare a pieței de carte. Și lucrul ăsta își pune amprenta. Crizele au fost, au trecut, de fiecare dată piața de carte a rămas ușor schilodită, iar acum este ciungă. Nu este nici măcar schilodită, este amputată. 

Chiar dacă aveam senzația, înainte de 89 sau imediat după 89, că se citește, eram și atunci mult sub alte țări, dar oricum era, cred că, de cel puțin 10 ori mai mare față de ce este acum. Adică interesul pentru carte a scăzut cu 90% față de acum 30 de ani.

L. Despina: Marele Albert Einstein spunea că singurul lucru pe care trebuie să îl știi neapărat este adresa librăriei. Dar au trecut aproape 100 de ani de atunci. Mai este valabilă astăzi?

C. Zeciu: Vorba lui Einstein mai este valabilă, dar nu în România. În țările din Vestul Europei, de fapt și în cele din Estul Europei, lucrurile funcționează corect. Ca să avem așa niște cifre, gândiți-vă că piața de carte în România, în ultimii ani, a fost undeva la vreo 60 de milioane de euro, în condițiile în care Ungaria, cu jumătate din populația noastră, are o piață de carte de vreo 4 ori mai mare, iar cea din Polonia e undeva spre 2 miliarde de euro. Nu mai vorbesc de cele din vestul Europei. Deci vorba asta e valabilă acolo unde ei au creat un cadru care să protejeze cititorii, editurile, librăriile și toți cei care se ocupă de carte. La noi, ne uându-se măsuri de niciun fel pe linia asta, nu mai este deloc valabilă.

Oamenii nu mai știu adresele librărilor. Și, din păcate, dacă undeva în primii 10-15 ani maxim, după 89, librăriile erau un spațiu de emulare, un spațiu în care oamenii se întâlneau, discutau, vorbeau, erau opinii, pro și contra, mă rog, era un spațiu viu, pe măsură ce a trecut timp, am ajuns în momentul ăsta în care librăriile sunt spații care se golesc pe zi ce trece.

L. Despina: Scriitorul argentinian Jorge Luis Borges spunea „Întotdeauna mi-am imaginat că paradisul este un fel de bibliotecă.” Lumea de azi a descoperit cumva alt paradis?

C. Zeciu: Ca business, o librărie depinde foarte mult de ecosistemul în care funcționează. Nu este și nu poate fi ceva care să funcționeze de sine stătător fără să luăm în calcul tot ce înseamnă sistem de educație și în familie și în școală, reglementări economice și legislative. Deci depinde de foarte mulți factori.

Una peste alta, librăriile în general, mă refer la librăriile care comercializează carte, cum suntem noi, nu au fost niciodată un business făcut pentru îmbogățire, ca să zic așa. Au fost niște business-uri făcute de oameni pasionați de carte și dornici de a reprezenta ceva în comunitatea în care funcționează.

L. Despina: „Nu te întreba cât costă o carte, întreabă-te cât te costă dacă nu o citești”, spunea autorul american Jim Rohn. Este scumpă cartea de azi, comparativ cu puterea de cumpărare a românilor?

C. Zeciu: Cu excepția primilor, hai să zicem, maximum 10 ani după 89, prețul cărților era mic, era gestionabil. Oamenii își puteau permite fără să facă sau să simtă că fac un efort să cumpere o carte.

La un moment dat a început să depășească posibilitățile multor oameni și acum aș putea zice că suntem într-o situație similară, dar exact cum ați zis și cu acest citat, pentru oameni e greu să gândească pe termen lung la ce aduce în plus o carte, inclusiv financiar la un moment dat, pus în balanță cu efortul pe care îl fac în momentul inițial în care o cumpăr.

Este într-adevăr scumpă, dar există niște motive clare pentru care se întâmplă lucrul ăsta. Nu este o piață reglementată și prețul cărții este un efect al acestei lipse de reglementare.

L. Despina: Încheiem dialogul nostru cu un citat din Virginia Woolf: „Cărțile sunt oglinda sufletului”. Cât de des ne mai uităm în oglinda sufletului?

C. Zeciu: Oamenii care citesc, citesc că au un orizont puțin mai larg. Citind, descoperi lumii noi, filozofii noi, idei noi și, într-adevăr, este de foarte multe ori frustrant. S-ar putea face pași pentru a se încerca o reparare. Uite, de exemplu, primul lucru pe care l-aș rezolva la noi în Constanța este să redeschidem posibilitatea de a avea din nou târgurile de carte pe care le-am făcut timp de 20 ceva de ani până în 2020. După aceea, cu răbdare, făcuți și alți pași la nivel macro.

Dacă nu se face nimic, trendul o să fie în continuare descrescător. Și, sincer, nu sunt semnale că cineva este conștient de faptul că trebuie făcut ceva pentru carte.