Delta Dunării, sub asediul secetei prelungite. Biodiversitatea și comunitățile, afectate de lipsa apei

Seceta și schimbările climatice lovesc în inima biodiversității europene. Dezechilibrele hidrologice sunt simptomele unei crize ample, adâncită de gestionarea deficitară a resurselor de apă. 

Publicat de Adina Sîrbu, 28 septembrie 2025, 14:25 / actualizat: 28 septembrie 2025, 16:55

Astăzi vorbim despre Delta Dunării, cea mai întinsă zonă umedă din Europa și una dintre cele mai bogate în biodiversitate regiuni ale continentului. 

Delta adăpostește peste 5.000 de specii de plante și animale și funcționează ca un barometru ecologic care ne arată, în timp real, cât de vulnerabilă este România în fața schimbărilor climatice.

În ultimele luni, regimul hidrologic în zona Deltei a scăzut sub 30% din media obișnuită pentru această perioadă (INHGA, 2025), iar bălți care altădată pulsau de viață au rămas pe uscat, în timp ce flora, fauna și comunitățile sunt tot mai expuse la fenomenul de secetă prelungită.

Lac secat, Andreea Dorobăț

Dezechilibrele hidrologice – de la scăderea debitului Dunării până la presiunea tot mai mare asupra habitatelor acvatice – nu mai sunt de mult episoade izolate, ci simptomele unei crize mai ample, adâncite de gestionarea deficitară a resurselor de apă.

La nivel național, de pildă, mai mult de 60% din apa uzată din România nu este tratată corespunzător, iar 23% din apa potabilă se pierde în rețele înainte de a ajunge la utilizator (Comisia Europeană, 2024). Situația a dus chiar la trimiterea României în fața Curții de Justiție a UE pentru nerespectarea obligațiilor privind tratarea apelor uzate (Water News Europe, 2024).

La nivel european, tabloul nu este mai puțin îngrijorător. În 2024, doar 37% din corpurile de apă de suprafață din UE au fost evaluate cu statut ecologic „bun” sau „foarte bun” (EEA, 2024), în timp ce în 2025, Agenția Europeană de Mediu a arătat că o treime din apa destinată consumului public se pierde pe traseu, înainte de a ajunge la robinete (EEA, 2025).

România se numără, de altfel, printre statele care au experimentat penurie sezonieră de apă în primăvara și vara lui 2025, alături de Grecia, Portugalia și Spania (EEA, 2025).

Dar dincolo de cifre și statistici, realitatea din teren vorbește de la sine: Delta rămâne fără apă, iar oamenii locului se întreabă dacă nu cumva acesta este doar începutul unei noi normalități.

Andreea Dorobăț a discutat cu guvernatorul Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, Bogdan Bulete.

Este o situație sensibilă, cu nivelul scăzut al cotelor Dunării și, prin extindere, și în restul complexelor acvatice din Rezervația Biosferei Delta Dunării. Cotele acestea de 16-17 cm care s-au înregistrat în august sunt, într-adevăr, minime istorice. Nu avem datele pe o perioadă foarte îndelungată de timp, dar cel puțin din ce mi-au spus colegii mei cu vechime, nu s-au mai întâlnit asemenea cote minime în luna august de-a lungul existenței RBDD.

Zaghen, Mihai Marinov

Ne puteți da câteva exemple de lacuri care au rămas fără apă?

Cel mai relevant este Lacul Sărături din Murighiol, care seacă din ce în ce mai des. În ultimul timp rămâne pe uscat aproape în fiecare an, ceea ce indică o problemă sistemică la nivelul menținerii corpului de apă. Lacul Tuzla este acum vedetă din cauza păsărilor flamingo. Și mai sunt o serie de mici lacuri undeva în zona dintre brațul Sulina și brațul Chilia, care au rămas, din păcate, pe uscat.

Lac secat, Andreea Dorobăț

Cum îi impactează pe oamenii Deltei lipsa apei?

Apa înseamnă viață. Este clară chestiunea asta și nici nu aș îndrăzni să mă gândesc cum ar arăta Delta Dunării fără apă. Din discuțiile pe care le-am avut cu colegii din cadrul Ministerului, problema este debitul Dunării. Efectiv, dacă nu avem un debit, un volum suficient de apă care să intre, este clar că nu poate exista o relație corectă a Deltei Dunării cu corpul de apă existent. 

Noi am încercat să luăm câteva măsuri. Am solicitat pescarilor comerciali să nu mai folosească uneltele de tip setcă pentru că sunt destul de nocive în relația cu resursa acvatică. Mai ales când debitul apei este mic, să folosească uneltele tip capcană, vintirile în principal, pentru că reușesc să țină captura vie și să rănească mult mai puțin peștele, astfel încât chiar dacă pescuiesc mai puțin, resursa este vie și o pot valorifica la un preț mai mare decât pe cea prinsă în setcă.

Lac secat, Andreea Dorobăț

Faptul că Delta rămâne fără apă este mai degrabă un fenomen izolat sau e o tendință care ar trebui să ne îngrijoreze?

Din păcate, fenomenul schimbărilor climatice cred că va fi prezent din ce în ce mai des pe teritoriul României și inclusiv în Delta Dunării. Și cred că asta ar trebui să ne crească nivelul de conștientizare în ceea ce privește modul în care ne raportăm la resursele pe care le avem în Deltă, fie că este vorba de resurse acvatice vii, pește, raci și așa mai departe, fie de modul în care menținem calitatea apei. Să nu mai deversăm în Deltă lucruri care nu ar trebui să ajungă acolo. Am rugămintea ca pentru investițiile noi în RBDD soluția de evacuare să o reprezinte mini stațiile de epurare, nu bazinele vidanjabile, nu fosele septice.

Au fost în trecut mai multe proiecte care au presupus reinundarea unor foste terenuri agricole tocmai pentru a reține mai bine apa în sol.

În momentul de față aș putea spune că singurul element de noutate îl reprezintă amenajarea Carasuhat. Acea spargere naturală a digurilor a fost un eveniment nefericit pentru agricultorii din zonă, dar un eveniment cu efecte benefice pentru tot ce înseamnă floră, faună și inclusiv pentru ARBDD care a câștigat o suprafață de luciu de apă însemnată. Noi am reușit să stabilizăm situația juridică a respectivei incinte, declarând-o zonă de refacere biologică prin Ordinul de Prohibiție Multianual. Vrem să protejăm această zonă și să o lăsăm un exemplu de bună practică pentru ceea ce înseamnă o zonă umedă în avantajul comunităților și al biodiversității.

Carasuhat, Teodor Frolu

Care credeți că este cea mai mare provocare când vine vorba de gestionarea resurselor de apă din Deltă?

Cea mai mare provocare este menținerea unor parametri optimi ai corpului de apă. Delta Dunării se află la capătul unui drum lung al fluviului Dunărea, care aduce atât sedimente cât și, din păcate, foarte multe substanțe și probleme pe care le acumulează pe parcursul acestei călătorii.

Am avut o discuție săptămânile trecute referitor la parametrul nitrat, care a fost semnalat ca fiind depășit în multe din localitățile județului Tulcea, inclusiv în perimetrul Rezervației, afectând sistemele publice de alimentare cu apă. Știu că nu am fost simpatic cu respectivii primari, dar în lipsa unui aviz conform al Direcției de Sănătate Publice nu putem emite autorizații de mediu pentru astfel de UAT-uri care au depășit nivelul maxim de nitrat în cazul alimentării publice cu apă.

Pe termen mediu și lung, ce strategii are ARBDD astfel încât să evităm să ajungem în situații și mai grave?

O să încep cu lucrurile pe care nu le putem controla și aici mă refer la volumul de apă care ajunge în RBDD. Dacă nu există apă, este imposibil să gestionezi situații care țin, în primul rând, de existența sau inexistența unui volum de apă. 

Lucrurile pe care le putem controla sunt lucrurile care țin de reconstrucțiile ecologice. Avem dorința de a reda naturii suprafețe de teren folosite în momentul de față ca amenajări agricole. Și aici nu ține doar de ARBDD, ci de mai multe instituții care au aceste amenajări. În urma unor analize pe care trebuie să le facem corect la masă și cu instituțiile, dar și cu factorul științific, să vedem dacă se poate sau nu se poate face reconstrucție ecologică într-o zonă care nu mai dă randament din punct de vedere economic. Decolmatările trebuie făcute cu cap. Trebuie un model care să-mi arate unde pot decolmata cu minim de resurse astfel încât să nu mai fie nevoie ca an de an să mă duc să curăț aceste sedimente.

Redactor: Andreea Dorobăț