ICEM Tulcea: Pe urmele ”Gânditorului„ culturii Hamangia

Cercetările arheologice din zona Baia - Hamangia, de pe malul lacului Golovița, au scos la lumină urme ale populațiilor neolitice de acum 6800 de ani.

Publicat de Adina Sîrbu, 28 august 2025, 09:32

Acum 73 de ani, Dumitru Berciu, eminent arheolog al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, identifica o nouă cultură arheologică între Dunăre și litoralul Mării Negre – cultura Hamangia.

La începutul anilor 1950, atunci când au început primele săpături arheologice la Ceamurlia de Jos, urmate de cele de la Baia, el era încă departe de a bănui că va revoluționa percepția noastră asupra societăților agro-pastorale din Neolitic. Arheolog neobosit, Dumitru Berciu va consacra întreaga sa energie prezentării caracteristicilor acestor comunități de agricultori și crescători de animale, cunoscute în prezent mai ales prin realizările lor remarcabile în domeniul ceramicii și plasticii antropomorfe. Aproximativ în aceeași perioadă, împreună cu echipa sa, va descoperi pe șantierul de la Cernavodă două piese de excepție ale neoliticului european, ce vor deveni din acel moment un veritabil simbol al culturii Hamangia – „Gânditorul” și statueta reprezentând un personaj feminin în poziție șezând.

Începând cu anul 2023, o echipă franco-română și-a propus să desfășoare un nou proiect de cercetări în zona Baia – Hamangia (comuna Baia, județul Tulcea). Obiectivul acestui demers este de a realiza o nouă analiză a fundamentelor culturii Hamangia. În perioada 2024-2025 au fost puse bazele unui veritabil șantier arheologic pe malul lacului Golovița. Pentru o cât mai bună cunoaștere a sitului eponim al culturii Hamangia, a fost pus în operă un întreg arsenal de metode de cercetare, ce vor permite identificarea caracteristicilor unei vaste zone de locuire a cărei suprafață depășește 6 hectare.

Cu ajutorul tehnologiei LiDAR și al prospecțiunilor geofizice se conturează treptat planul unei mari așezări din prima jumătate a mil. V a.Chr. Pe teren, prin săpăturile realizate până în prezent au fost aduse la lumină numeroase urme ale populațiilor neolitice de acum 6800 de ani. Aceste comunități de agricultori au amenajat în sol numeroase „depozite” pentru păstrarea cerealelor. În apropierea lor au fost descoperite mari zone de acumulare a resturilor diferitelor activități umane, în care se regăsesc o cantitate impresionantă de fragmente ceramice, unelte din piatră și os. Alături de acestea trebuie amintită o statuetă antropomorfă din lut din celebra serie a culturii Hamangia! Miile de fragmente de oase de mamifere (multe dintre ele cu evidente urme de dezarticulare, descărnare, arsură) și pești descoperite constituie dovada creșterii animalelor (în special vite, oi și capre), a vânătorii (bour, cerb, căprior și, rar, cal sălbatic) și pescuitului.

Un fapt interesant, comunitatea Hamangia de la Baia a pescuit și în lagunele aflate în apropierea așezării. Prin intermediul carotajelor realizate în preajma actualului lac Golovița s-a putut stabili că locuirea preistorică s-a constituit în apropierea unei văi la al cărei capăt se regăsea o lagună cu apă salmastră, mediu care a permis exploatarea unor ecosisteme complementare.

Noi întrebări se conturează pe măsură ce proiectul de cercetare avansează: unde se aflau locuințele? Cum erau acestea construite? Care era forma lor? Așezarea era organizată în celule familiale sau în unități mai mari?

Activitatea arheologilor este doar la început, iar cercetările de teren și analizele arheometrice trebuie continuate pentru a cunoaște această pasionantă și enigmatică cultură neolitică ce se individualizează prin incredibila creativitate și eleganță artistică a reprezentanților săi.

Programul de cercetări de la Baia-Hamangia face parte din în misiunea „Archéologie Delta du Danube” („Arheologia Deltei Dunării”) și este finanțat de Ministerul Culturii din România și Ministerul Europei și Afacerilor Externe din Franța. În prezent, reunește peste 40 de specialiști din diferite instituții de cercetare: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Centre National de la Recherche Scientifique (Franța), Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București, Universitatea „1 Decembrie 1918”Alba Iulia, Muzeul Național de Istorie a României București, Muzeul Regional Dobrich (Bulgaria).

O atenție deosebită este acordată pregătirii unei noi generații de arheologi în România. În baza parteneriatului încheiat cu Universitatea din București, studenții Facultății de Istorie din această instituție își desfășoară anual pe sit practica arheologică.