Legenda Babei Dochia

Se zice că dacă în aceste zile ninge, Baba Dochia își scutură cojoacele.

Publicat de Doina Sirbu, 1 martie 2025, 12:07

Pe data de 1 Martie, când în calendarul ortodox este prăznuită Cuvioasa Muceniță Evdochia, în calendarul popular este celebrată Baba Dochia, important personaj al mitologiei românești.

Se spune că Dochia ar fi mama năvalnicului Dragobete, protectorul îndrăgostiților și patronul păsărilor.  Ea își spune nora la diferite încercări grele, cărora tânăra le face față cu ajutor. Într-una dintre legendele care le au în prim-plan pe cele două personaje feminine, se zice că Dochia și-a trimis  nora, la finalul lui februarie, să-i aducă fragi proaspeți. Cu ajutorul lui Dumnezeu, care i se arată sub forma unui moșneag, tânăra îi aduce soacrei fructele cerute. Crezând că a venit primăvara, Baba decide să urce cu oile de munte. Prevăzătoare, își pune pe ea nouă cojoace (12 în altă variantă) și în prima zi a lunii martie pornește urcușul spre munte, cu furca în brâu. Pe drum, găsește o monedă și îi face o gaură, trecând prin această două fire răsucite de lână, unul alb și unul roșu. Aceasta este legenda Mărțișorului, însă povestea Dochiei nu se termină aici.

În urcușul ei pe munte, Martie, pe care ea îl sfidase cândva, adresându-i vorbe urâte, dezlănțuie o ploaie torențială, astfel încât Baba este nevoită să-și lepede, rând pe rând, cojoacele, până când rămâne în cămașă și îngheață, transformându-se împreună cu oile ei în stane de piatră. Într-o altă variantă a aceleiași legende, Dochia și-a lepădat cojoacele din cauza vremii neobișnuit de calde, iar în vârful muntelui, când temperaturile au scăzut vertiginos, aceasta a înghețat.

Această legendă populară explică zilele schimbătoare ale începutului lunii martie, când este ba cald, ba foarte rece. Se zice că dacă în aceste zile ninge, Baba Dochia își scutură cojoacele.

În imagine, mărțișor „Baba Dochia”, realizat de Alexandra Mihailov, participantă la Târgul de Mărțișoare (ediția 2025), organizat de Muzeul de Artă Populară Constanța.

Sursă: Muzeul de Artă Populară Constanța