20 decembrie – Ziua în care porcii sunt sacrificați pentru Crăciun. Tradiții de Ignat

Sărbătoarea populară din ziua prăznuirii Sfântului Ignatie Teoforul, se bucura de mare prețuire în satul tradițional.

Publicat de Adina Sîrbu, 20 decembrie 2024, 11:59

În plină perioadă de post, Crăciunul este anticipat de Ignat, sărbătoare din calendarul popular în care are loc sacrificiul ritual al porcului.

Conform tradiţiei, Ignatul este pe 20 decembrie, atunci când în calendarul ortodox este cinstit Sfântul Ignatie Teoforul. Din bătrâni se spune că, astăzi, oamenii taie porcii din gospodării și nu se ocupă decât de prepararea produselor din carne.

În tradiția populară, Ignat era un om sărac căruia Necuratul, deghizat în crescător de porci, i-a dăruit un animal din turma sa în schimbul promsiunii de a-i dărui ceea ce are acasă. Omul, știindu-se sărac, i-a promis, fără să știe că îi făgăduise Diavolului pruncul din pântecele nevestei sale. Dumnezeu s-a milostovit însă de Ignat și, sub chipul unui moșneag, a poposit în casa săracului în noaptea în care Necuratul a venit să-și ia „darul”, ajutându-l să răspundă la cele zece ghicitori ale dracului, astfel încât acesta din urmă a plesnit de ciudă, iar Ignat a rămas cu porcii, devenind om cu stare, aflăm de la Muzeul de Artă Populară Constanța, care mai spune că sărbătoarea se bucura de mare prețuire în satul tradițional.

Ziua se ținea prin nelucrare, interdicția fiind ridicată numai pentru sacrificarea porcului și pentru pregătirile gastronomice dedicate marii sărbători a Crăciunului. Încă din ajun, pe 19 decembrie, se fierbea grâu, iar capul familiei îl binecuvânta și îl tămâia. Din grâul fiert mănâncau toți ai casei, iar ceea ce rămânea se dădea la păsări în dimineața de Ignat. În unele zone ale țării, dacă cineva venea în casă în ajunul Ignatului, trebuia cu tot dinadinsul să șadă, pentru ca să șadă bine și cloștile pe cuibar.

Dacă unii tineri abia au auzit de Ignat, cei mai în vârstă știu ce se întâmplă în această zi și cum ajunge în farfurie animalul abia sacrificat, sub forma unor preparate tradiționale, ce nu lipsesc din meniul de Crăciun, precum jumări, slănină, piftie, lebăr, caltaboș, cârnați, tobă și sarmale.

Sacrificarea rituală este urmată de „pomană a porcului”, care se pregăteşte rapid. Într-un vas de fontă, în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.

Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat, grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este asemănător, doar că este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină, rinichi şi inimă fierte, tocate şi apoi amestecate cu orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate.

Un alt preparat pus pe platoul de aperitive este toba. Conţine un amestec de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, fierte și tăiate, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc.

Pentru masa de Crăciun, se pregăteşte friptură de porc şi cârnaţi, proaspeți ori afumați, prăjiţi în ulei, cu garnitură de varză acră călită, iar sarmalele în foi de varză murată, cu umplutură de carne de porc, servite calde, cu smântână și mămăligă, sunt nelipsite de pe masa festivă de sărbătoare.