Tătarii din România sărbătoresc oficial „Ziua etniei tătare”

Din 2006, tătarii din România marchează ziua de 13 decembrie prin intermediul manifestărilor culturale.

Publicat de Adina Sîrbu, 13 decembrie 2024, 15:16 / actualizat: 13 decembrie 2024, 17:57

La 13 decembrie 2006 se publica în Monitorul Oficial Legea nr. 453, prin care această zi era declarată de Parlamentul României drept „Sărbătoare a etniei tătare” din țara noastră.

Inițiativa legislativă a aparținut deputatului Uniunii Democrate a Tătarilor Turco – Musulmani din România Aledin Amet. Din acel an, la fiecare 13 decembrie, tătarii din România marchează această zi în specială prin intermediul manifestărilor culturale.

Cultura tătarilor din Dobrogea s-a păstrat foarte bine, am avut mulți oameni valoroși în cadrul etniei noastre care au reușit să transmită generațiilor următoare aceste valori ale culturii noastre – a declarat fostul deputat UDTTMR, Aledin Amet.

România a acordat statut de egalitate tuturor minorităților naționale, în consecință şi minoritatea turco-tătară s-a bucurat de aceste drepturi. Astfel, la 13 mai 1913 a avut loc inaugurarea Moscheii Melik (Regală) în prezența suveranilor României, Regele Carol I şi Regina Elisabeta, a lui Take Ionescu, ministrul de Interne şi ad-interim la Culte şi Instrucțiune Publică, şi a oficialităților – nota într-un studiu profesorul Costin Scurtu, de la Muzeul Militar Național „Ferdinand I”, filiala Constanța.

Tătarii din România şi-au apărat şi dezvoltat limba, valorile spirituale, tradițiile religioase şi culturale şi au fost întotdeauna cetățeni loiali statului român, au slujit interesele majore ale națiunii române. Pentru noi, tătarii şi turcii, rămâne mereu actual motto-ul „Țara care îţi este patrie îţi garantează drepturile şi viața. Respectă legile ei şi nu te teme de nimic”.

Unul dintre intelectualii de marcă ai comunității musulmane prof. dr. Nuredin Ibram a fixat pentru etniile tătară şi turcă locul Dobrogea în istoria şi viața lor: Aici suntem acasă, aici este casa şi căminul nostru. Aici timp de 7-8 veacuri ne-am configurat identitatea şi, păstrându-se particularitățile originii, limbii şi religiei istorice, am devenit cetățeni români. Aici se identificau cu idealurile europene ale românilor: stat de drept, libertate şi democrație, economie de piață, integrare modern civilizatoare în structurile europene.

Istoria minorităților etnice în România de dinainte de 1918 este un domeniu interesant şi important în același timp. Nu e vorba doar de istoria diferitelor grupuri minoritare sau comunități etnice, cu specificul lor şi contribuția pe care ele au avut-o la dezvoltarea țării, ori de relațiile pe care minoritățile le-au dezvoltat cu populația majoritară şi, în unele cazuri, cu țările de origine. Interesează şi politica statului român şi a administrației românești în ceea ce privește minoritățile, dar şi opiniile intelectualității românești din acea epocă cu privire la minorități. Referitor la atitudinea față de minorități, aici a existat o paletă variată.

Cunoașterea evoluției istorice a comunității musulmane din România s-a bucurat de atenția cercetătorilor. Pentru a face un pas înainte în lărgirea cunoașterii istoriei comunității musulmane din România, este necesară întoarcerea la izvoarele istorice de primă mână – documentele de arhivă.

Mihail Kogălniceanu încă de la mijlocul secolului al XIX-lea îndemna cercetătorii doritori să scrie istorie: Nimic mai folositor, mai neapărat este decât a se întoarce la izvoarele originale, recomandare cu valoare perenă care îşi păstrează şi astăzi însemnătatea.

„Cred că România este un model de toleranță şi respect pentru minorități, indiferent de regimul politic”, încheie Ghiulșen Ismail Iusuf, realizatoarea emisiunii etnicilor tătari din Dobrogea la Radio Constanta.