Parlamentare2024/ Cadrul legal al scrutinului parlamentar din 1 decembrie 2024

Alegerile parlamentare din 2024 se desfăşoară, la fel ca în 2016 şi 2020, prin scrutin de listă.

Publicat de Doina Sirbu, 26 noiembrie 2024, 08:19

Alegerile parlamentare din 2024 se desfăşoară, la fel ca în 2016 şi 2020, prin scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, în baza Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor. După ce scrutinele din 2008 şi 2012 s-au desfăşurat printr-un sistem mixt, în care candidaturile şi votul au fost uninominale iar acordarea mandatelor s-a făcut proporţional, prin Legea nr. 208 din 2015, s-a revenit la scrutinul de listă.

Alte acte normative care vin să completeze Legea nr. 208/2015 privind alegerile parlamentare sunt:

* Legea nr. 288/2015 privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente
* Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2024 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2024 şi a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2024;
* Hotărârea de Guvern nr. 755 din 4 iulie 2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2024 etc.

Pentru organizarea alegerilor parlamentare se constituie circumscripţii electorale la nivelul celor 41 de judeţe, o circumscripţie în municipiul Bucureşti şi o circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. Numărul total al circumscripţiilor electorale este, astfel, de 43, conform https://www.roaep.ro/.

Votarea în ţară se desfăşoară într-o singură zi, duminică, 1 decembrie 2024.

Norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaţilor este, potrivit Legii nr. 208/2015, de 1 deputat la 73.000 de locuitori.

Norma de reprezentare pentru alegerea Senatului este de 1 senator la 168.000 de locuitori, faţă de 1 senator la 160.000 sau 163.000 de locuitori, cât erau la scrutinele anterioare. Efectul modificării normei de reprezentare a fost de scădere a numărului de senatori şi deputaţi aleşi în Parlamentul României.

Numărul de mandate pentru Senat şi pentru Camera Deputaţilor se determină prin raportarea numărului de locuitori al fiecărei circumscripţii electorale la normele de reprezentare, fără ca numărul mandatelor de senator dintr-o circumscripţie electorală să fie mai mic de 2, iar cel de deputat, mai mic de 4. Numărul locuitorilor care se iau în calcul este conform populaţiei după domiciliu, raportat de Institutul Naţional de Statistică la data de 1 ianuarie a anului precedent anului în care au loc alegeri la termen (art. 5 din Legea 208/2015).

Pragul electoral, definit ca numărul minim necesar de voturi pentru ca un partid sau alianţă să intre în parlament, este stabilit, potrivit Legii nr 208/2015 în două moduri: fie ca 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional, fie ca 20% din totalul voturilor valabil exprimate în cel puţin 4 circumscripţii electorale pentru toţi competitorii electorali (art. 94, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 208/2015. Prevederea privind modul de determinare a pragului electoral s-a aplicat şi la scrutinele din 2016 şi 2020.

În cazul alianţelor politice şi alianţelor electorale, la pragul de 5% se adaugă, pentru al doilea membru al alianţei, 3% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară şi, pentru fiecare membru al alianţei, începând cu al treilea, câte 1% din voturile valabil exprimate în toate circumscripţiile electorale, fără a se putea depăşi 10% din aceste voturi (art. 94, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 208/2015).

După primirea de la Biroul Electoral Central a constatării cu privire la partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile minorităţilor naţionale care întrunesc şi care nu întrunesc pragul electoral, biroul electoral de circumscripţie trece la atribuirea mandatelor.

Atribuirea mandatelor se face doar partidelor şi alianţelor care au depăşit pragul electoral, în mod distinct pentru Senat şi pentru Camera Deputaţilor. Repartizarea şi atribuirea mandatelor de deputat şi de senator se fac în două etape: la nivelul fiecărei circumscripţii electorale şi la nivel naţional (art. 94 din Legea 208/2015).

Scrutinul de listă şi reprezentarea proporţională

Scrutinul de listă presupune că fiecare partid sau alianţă electorală îşi întocmeşte liste de candidaţi, în funcţie de scorul obţinut la nivel naţional, primele persoane de pe liste având şanse mai mari să fie eligibile. Cu cât procentul obţinut de un partid în alegeri, la nivel naţional, este mai mare, cu atât mai mulţi candidaţi de pe lista partidului respectiv vor avea şanse mai mari să li se aloce un mandat.

În acest fel, reprezentarea proporţională permite fiecărui partid, mare sau mic, să i se aloce un număr de mandate proporţional cu forţa sa (politică, numerică etc), tinzându-se spre o justiţie electorală, după cum arată volumul „Drept electoral” (Gheorghe Iancu, Editura C.H. Beck, 2012).

Principiul reprezentării proporţionale presupune că mandatele de parlamentar se repartizează proporţional cu procentul de voturi obţinut de partid în alegeri la nivel naţional, astfel încât se doreşte ca parlamentul ales să reflecte într-o măsură cât mai mare votul exprimat de cetăţeni, mai scrie sursa citată.

Sistemul de vot aplicat la alegerile din 2008 şi 2012

Alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 şi cele din 30 noiembrie 2008 s-au desfăşurat printr-un sistem mixt, în care candidaturile şi votul au fost uninominale iar acordarea mandatelor s-a făcut proporţional. Până la alegerile din 30 noiembrie 2008, scrutinele parlamentare din România s-au desfăşurat pe sistem de listă cu reprezentare proporţională.

Sistemul de vot din 2008 şi 2012 este considerat mixt, pentru că, deşi erau votate persoane, se păstra, la nivel naţional, proporţionalitatea reprezentării partidelor în parlament. Astfel, fiecare partid avea în parlament un număr de reprezentanţi corespunzător procentelor obţinute la nivelul întregii ţări.

Sistemul de vot majoritar pur, în denumirea ştiinţifică scrutin majoritar uninominal, presupune scrutin uninominal şi repartizare majoritară a mandatelor (cine iese pe primul loc, ia tot). La acest sistem, poate apărea situaţia în care un partid care obţine, de exemplu, 35% din voturi la nivel naţional să aibă peste jumătate din numărul parlamentarilor, iar un partid cu 15% din sufragii să nu aibă niciun reprezentant. Acest tip de scrutin presupune ca alegătorii să voteze cu un singur buletin de vot, pentru un singur candidat, fiind declarat câştigător candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi, se arată în volumul „Drept electoral”.

Sursă: AGERPRES