Expoziţia „Unde suntem?” va fi vernisată pe 4 septembrie la Muzeul de Artă Constanţa

Un vast proiect expozițional, desfășurat în ultimii trei ani, în importante galerii și muzee din țară, ajunge, în acest început de toamnă și la Constanța. Este vorba despre o expoziție de sculptură și pictură, semnată de către artiștii Mircea Roman și Florentina Voichi. Expoziția propune publicului o interogație asupra locului și rostului nostru în univers, explorând relația dintre om și propria sa corporalitate, sugerând adesea stări de introspecție, alienare și fragilitate. Demersul constituie, în același timp, o pledoarie pentru reziliență, pusă în operă de două importante figuri ale artei contemporane românești.

Punctul de plecare în acest periplu imaginar îl constituie piesa de muzică contemporană Where Are You?, compusă de muzicianul ceh Ondrej Adámek, piesă ce a fost prezentată publicului de la noi cu ocazia Festivalului George Enescu, în 2020. Cu o structură discontinuă, piesa abordează întrebări fundamentale legate de prezență și absență, de căutare și pierdere. Similar, cei doi artiști, abordează separat dar complementar, acest sentiment de profundă neliniște. Astfel, titlul expoziției Unde suntem? poate fi decodat atât ca o interogație ontologică, dar și ca o expresie artistică a stărilor de dislocare și confuzie, caracteristice vremurilor contemporane.

Unul dintre cele mai mari nume ale sculpturii românești actuale, Mircea Roman a dobândit, încă de acum trei decenii, o recunoaștere internațională. Lucrările sale monumentale, fragile și impozante în egală măsură, constituie o reflecție asupra omului în raport cu forțele care-l modelează, fie că vorbim despre istorie, societate sau propriile lupte interioare. Corpuri fragmentate, alungite sau distorsionate, induc stări emoționale complexe, ce clamează, deopotrivă, fragilitatea dar și capacitatea noastră de a îndura. Supuse unui complex proces de metamorfoză, figurile sale sunt spirite vii, încorsetate într-un spațiu limitat. Ochii, de un negru obsidian, al sculpturilor sale cu caracter egiptean, sunt ațintiți frontal, confruntând istoria, societatea, propriile temeri, cu un tremendum sacru, dublat de o îndrăzneală prometeică.

De cealaltă parte, Florentina Voichi utilizează în lucrările sale o gamă largă de texturi și forme geometrice, cu care generează compoziții riguroase și misterioase, ce oscilează între figurativ și abstract. Preocupările sale țin de teme legate de natură, de peisaje urbane, dar și de o elaborată corporalitate, combinând realitatea cu elemente de fantezie și abstractizare. Formele naturale, adesea idealizate, evocă relația esențială și necesar armonioasă dintre umanitate și mediu. Mijloacele sale de introspecție recurg la un bogat inventar de simboluri, în dorința constantă de a structura și ordona haosul lumii înconjurătoare, în încercarea perpetuă de a găsi, prin contemplare, pacea interioară.

Cei doi artiști trăiesc împreună într-o lume cvasi-abstractă, în care discreția este o armă eficientă, în care zgomotul și furia sunt estompate de foșnetul pensulei și de ritmul de daltă pe lemn, izolați în mijlocul celor mai aglomerate intersecții, privind perplecși la ce-i înconjoară. Forța creației lor se hrănește cu contradicții, pe care le transformă în forme gracile și suave, precum albinele mierea. (Mădălina Mirea)