Lectură și taifas literar cu scriitoarea Ioana Drăgan, într-un eveniment al Asociației KULTurale

Publicat de Adina Sîrbu, 18 ianuarie 2024, 20:18
Asociatia KULTurale ne-a invitat la un prim eveniment din acest an, lectură și taifas literar cu scriitoarea Ioana Drăgan.
Autoarea a răspuns întrebărilor legate de trei dintre creațiile sale literare cu care a venit la Constanța: „În căutarea nefericirii”, „Povești misterioase cu femei și alte vietăți” și „Gripa – O poveste de Crăciun”.
Cu totul altfel, ca atunci când un mister se dezleagă, poți începe lectura cărților după ce ai ascultat fragmente citite chiar de scriitoare! Iar dialogul, cu întrebări adresate mai întâi de gazde – poetele Iulia Pană și Amelia Stănescu – a fost menit să ne deschidă apetitul pentru a le citi.
Primele lămuriri au fost dacă există sau nu un ritual al scrierii lor și ce teme sunt abordate.
Ioana Drăgan:
Nu pot să zic că am un ritual. Ca toți scritorii pe care îi cunosc eu mai îndeaproape, noi nu putem să trăim din scris, drept care avem fiecare câte un loc de muncă. Nu suntem profesioniștii care stăm de dimineață până seara și scriem la o masă de lucru, așa: mă scol de dimineață, am un ritual, scriu 10 pagini sau 5 pagini. Mi-aș dori foarte mult, nu se întâmplă așa. Cu toate acestea, inspirația este într-adevăr un lucru extraordinar. În același timp, sunt teme la care mă gândesc foarte mult și pe care le port în mintea mea și acolo scriu cărțile întâi și apoi, când tema, povestea, personajele și totul este conturat, abia atunci mă apuc de lucru. Uneori durează mai mult, alte ori durează mai puțin. În ceea ce privește romanul acesta „În căutarea nefericirii”, eu spun întotdeauna că poate el a fost momentul în care eu m-am simțit cu adevărat profesionist, pentru că am scris la el în fiecare zi și este un roman scris dintr-o suflare, început la sfârșitul lunii ianuarie 2022 și pus punct final în mai 2022. Adică a fost un moment de grație. Alte cărți au avut o geneză un pic mai lungă și nu am un ritual, oricând, dacă am o idee bună și simt că pot să o pun pe hârtie, atunci o pun pe hârtie sau pe laptop.Romanul pune și probleme, cum pun toate cărțile, problemele discriminării, problemele rasismului, problemele xenofobiei, problemele violenței, ale alcoolismului, care nici în societatea românească nu sunt, ca să spun așa, ocultate sau ocolite, și evident că nici în țara fericirii nu este o viață pe roze și nici o societate perfectă. Deci am avut de unde să iau aceste lucruri, pentru că mă interesează, ca scriitor și ca scriitor realist, mă interesează temele care preocupă societatea noastră, teme care sunt recurente în preocupările noastre, ale tuturor, ca în toate cărțile. Până la urmă, sunt personaje dintr-o eternă societate de tranziție, sunt personaje care au problemele lor, care au probleme pe care poate că un cititor le recunoaște și în asta constă, până la urmă, și miza acestor proze, care își au rădăcina în realitate și se întorc, din ficțiune, înapoi în realitate.
Interviu realizat de Liliana Moldoveanu/ Foto: Ioana Drăgan/ Redactor online: Adina Sîrbu