Mic istoric al simbolului primăverii

Publicat de Carmen Secuiu, 1 martie 2015, 10:23

Încă de la începuturi mărţişorul a avut rol de mic obiect, căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a-i feri de rele cînd îl poartă cu dânșii.
Cel mai reprezentativ mărțișor este bănuțul de argint cu şnur bicrom, de obicei alb-roşu, dar în unele zone și alb- negru sau alb-albastru.

Mărțișoarele se regăsesc și în alte culturi: Bulgaria, Albania, Basarabia, iar perioada de purtare sau de oferire este diferită, ca de altfel și în zonele țării noastre.
În Dobrogea, mărţișorul se poartă în piept, la gât, sau la mânecă. Şnurul are acroşat un bănuţ sau o iconiţă.
În Transilvania la calota pălăriei, sau sub cușmă pentru o protecție tainică.

Aceste amulete protejează și copiii, pentru că acum este vremea în care apar bolile de primăvară. Astfel, mărțișoarele se pun la gâtul copiilor, în unele zone, chiar de la Dragobete.
La prima oră a dimineţii, bătrîna casei se trezea și răsucea aceste şnururi bicolore pe care le oferea în primul rând copiilor.

Mărţişorul se pune şi în leagănul copilului şi chiar la gâtul mieilor, mânjilor, la coarnele vitelor, uneori și la găini.

După ce se termină perioada de purtat mărţişoare, acestea se pot agăța de crenguțe de copac. Dacă acesta înfloreşte frumos, purtătorul o să aibă un an bun și o să fie ferit de rele. La sate se atărnă în grajd sau pe poartă pentru o perioadă mai mare de timp.
În Basarabia mărțișoarele se poartă până la apariţia lunii pline.

În Mehedinţi sau Moldova există tradiţia ca fetele să dea mărţişorul prin brânză pentru a avea faţa albă ca brânza.
Se crede că, amuleta poate proteja de vântul de primăvară și de soarele arzător, cel de peste vară, care pătează obrajii, de unde şi zicala „Barză, barză, ia-mi negreţile şi dă-mi albeţele”, ne-a dezvăluit, în interviul audio, muzeograf Argentina Bărbulescu, muzeograf în cadrul Muzeului de Artă Populară Constanţa.