Cum se descurcă ucrainenii care au rămas în Constanţa. “Dacă nu ne-a omorât războiul, oricum ne omoară psihic și moral”, spune Monica Zatvornytska

Publicat de Doina Sirbu, 5 iulie 2023, 07:34

Mulți dintre refugiații ucraineni care își găsiseră adăpost în România au fost nevoiți să se întoarcă în țara natală, chiar în zone de război, după ce autoritățile au întârziat cu plata banilor pentru chirie și hrană, iar proprietarii locuințelor nu au vrut sau nu au putut să mai aștepte, din cauza costurilor foarte mari cu utilitățile.

În multe cazuri, fondurile pentru mâncare nu au mai ajuns la beneficiari, iar proprietarii au reținut, abuziv și garanția depusă de chiriașii ucraineni. Există, însă și situații în care semenii noștri continuă să îi ajute pe refugiați „din omenie”, după cum ne-au spus chiar unii dintre aceștia. Monica Zatvornytska este unul dintre liderii informali ai comunității refugiațior ucraineni din Constanța, unde s-a și născut. În ultimele două decenii a trăit în Ucraina și, reîntoarsă în orașul natal, ne-a povestit experiențele dramatice prin care au trecut refugiații în ultimele luni.

V-ați născut și ați crescut în Constanța și cunoașteți foarte bine și România și Ucraina și situația refugiaților ucraineni. În ultima perioadă au existat multe situații în care refugiații ucraineni nu și-au primit banii pentru cazare, pentru masă, acel program 50-20. În plus, au fost cazuri în care li s-au cerut garanții, care ulterior, la încheierea contractului, nu au mai fost returnate și multe alte situații care ridică semne de întrebare. Ce știți dumneavoastră? Cu ce v-ați confruntat? Ce v-au spus membrii comunității de refugiați?

Mă numesc Monica Zatvornytska. Am trăit 19 ani în Odesa, Ucraina. M-am întors cu ocazia războiului. Da, nu numai că mi-au spus, am și asistat când era deja un business. Dădeau afară câte trei, patru oameni ca să ia mult mai mulți pentru banii de program, garanțiile nu li se returnau. Au fost cam vreo 20% care au returnat garanțiile promise.

Despre ce sume vorbim?

Între 500 și 800 euro, depinde de hotel, depinde de proprietarul apartamentului, însă stabil, la toți au fost garanții plătite. A fost un business deja format. Alergau după ucraineni și dădeau afară unde erau doi, trei, o mamă cu doi copii, în special ca să ia familii mai mari, cu membri mai mulți și nu se plătesc, nu se returnează banii de program. Cam vreo 30% dau numai banii de cazare. Banii de mâncare nu îi dau. Sunt 30% care nu dau nici pentru una, nici pentru alta. Foarte puțini sunt, sunt cinstiți și returnează banii.

Care sunt argumentele lor? Pentru că ați vorbit și cu ei.

Că nu au depus pentru mâncare. Banii de cazare spun că au avut pentru utilități. Foarte mari cheltuieli și nu pot să le acopere din banii de program. Oamenii nu știu unde să se ducă, la Poliție, la Primărie, la DGASP, știu că nu au ce să le facă și din cauza asta nu returnează aproape nimănui. Sunt foarte puține cazuri unde oamenii sunt cinstiți și returnează.

Dumneavoastră v-a fost returnată garanția aproape în totalitate. Unul dintre cazurile fericite, nu?

Da. Au fost. Mi-au returnat. Au returnat toate garanțiile, însă oricum banii de cazare și de mâncare nu i-au returnat. Asta a fost doar garanția care a fost returnată.

A fost și situația aceasta specială în care autoritățile au întârziat cu plata banilor pentru programul 50-20. În continuare a intervenit un alt program, pe alte reguli, despre care nu se știe când va fi pus în practică.

Da, da, înțeleg și proprietarii români care mi-au și arătat pe documente. La utilități au ieșit în foarte mare minus. Plus că ucrainenii nu știu diferența la utilități. Au consumat mult în apartament.

Mie mi-ați explicat înainte. În Ucraina gazul este ieftin. Detaliați puțin.

Da, da! Nu înțeleg diferența de prețuri și s-au învățat ca acasă și-au dat drumul la centrală, geamul deschis cu centrala pornită. Au fost cazuri din astea, aerul condiționat cu geamul deschis. Ei nu înțeleg că este foarte scump în România și nu-și permit nici măcar românii care muncesc și salariile nu sunt așa de mari.

În privința noului program, aveți semnale când va fi pus în aplicare, pentru că s-a anunțat din luna aprilie. Iată, suntem în iulie și nici noi, ca jurnaliști, nu avem încă un răspuns în privința acestui nou program.

Nu, n-am niciun fel de informație, însă colegii mei, jumătate aici, sunt ucraineni și văd că în fiecare lună se duc la începutul lunii să depună. Din aprilie tot depun, dar niciun ban nu a venit. Nu știm nimic. Oamenii cheltuie din economiile lor, unii muncesc, le este foarte greu. Este șoc pentru oamenii din Ucraina. Nu numai că au rămas fără case în urma războiului, este un șoc. Fac munca de rând, avocați și oameni cu diplome și nu le ajunge. Nu le ajunge nici măcar să supraviețuiască. Nu spun să trăiască. Adică dacă nu ne-a omorât războiul, oricum ne omoară psihic și moral.

Au fost situații dramatice la începutul lunii aprilie, când unii proprietari, putem să spunem, i-au gonit, i-au forțat să plece din case pe chiriași. În tot acest context despre care am vorbit, știm că unii dintre ei nu au avut de ales și s-au întors în Ucraina, chiar în zone de război.

Da, da, da! Am o doamnă care ne ajută aici, care a trebuit să plece în Herson, care este luat jumătate de ruși și tot timpul se bombardează. Sunt foarte mulți. Nadia care a lucrat cu noi, la fel,  a fost nevoită să plece în Odesa. Cam vreo 30% au plecat, deja în zone de război. Și în fiecare seară ne bombardează în toate zonele că nu, nu mai este acum diferență. Bombardează non-stop.

Dumneavoastră rezistați. Ați găsit un job la un centru comunitar pentru ajutorarea refugiaților, coordonat de Crucea Roșie. Ce perspective aveți?

Nu eu am alt job. Aici sunt voluntară, sunt pe gratis, lucrează doar copilul meu adoptat. Ajut în continuare pentru că dacă pot să ajut, eu trăiesc cu concepția că oricum o să mă ajute din altă parte bunul Dumnezeu, dacă ajuți și nu faci rău. Mă descurc foarte greu. Este foarte greu și pentru mine.

Aveți ceva înțelegere din partea gazdei actuale? Vă mai așteaptă cu banii?

Da, sigur că da. Cu gazda mea nu am avut niciun fel de problemă. Întotdeauna a fost deschisă la ajutor. Când sunt situații extreme și nu pot, da, mă mai așteaptă. Câteodată mai acoperă ea utilitățile și rămâne să-i duc eu după, ca să nu rămână restanțe la datorii. Da, este foarte înțelegătoare.

Așadar, există și astfel de situații în care nu primează neapărat calculul economic, pe care în același timp, îl înțelegem.

E foarte deschisă și se vede că o face din tot sufletul. Se vede că nu are nimic de profitat de pe urma mea, chiar se vede că e cu totul omenesc.

Interviu realizat de Bogdan Comşa / Editor online: Doina Sîrbu / Foto: unsplash.com