INTERVIU | Sărbătorile Pascale de altădată – Irina Someșan recreează atmosfera tradițională a satului transilvănean
Publicat de Adina Sîrbu, 16 aprilie 2023, 12:32
Vorbim adesea de sărbătorile de altădată, cu parfumul lor particular, desprins dintr-un timp pe care noi l-am idealizat şi i-am oferit un loc special în memoria noastră afectivă. Astăzi, cunoscuta interpretă de folclor transilvănean Irina Someşan, ea însăşi crescută într-un mediu tradiţional care păstra vii datinile de demult, recreează atmosfera pascală în satul românesc din urmă cu cel puţin jumătate de secol. Ambianţa sărbătorii, creionată în graiul oamenilor locului, într-un interviu realizat de Cezar Colimitra.
Doamnă Irina Someșean, ați crescut într-un mediu tradițional autentic, într-un sat românesc unde, cu câteva decenii în urmă, datinile erau foarte vii. Aș vrea să ne evocați cum petreceați Paștele în anii copilăriei, cum era ambianța sărbătorilor de altădată?
Irina Someșan: Le așteptam cu atâta drag! Se pregătea acasă, totul: se zugrăvea căsuța, se schimbau paturile, lepedeurile, cum se zice la noi. Lepedeu tradus – cuvertură țesută la război. Surorile mele țeseau la război toată iarna, nu stăteau o clipă. Iar afară, frații mei curățeau pomii, îi dădeau cu var. Paștile veneau cu căldură și afară, și în suflet. În primul rând că se ținea Postul Paștelui. Nimeni nu mânca în casă de dulce, era regulă, toată lumea mânca de post. Ne duceam la biserică, ne împărtășeam, ne spovedeam. Și în noaptea de Înviere, la ora 12,00, mergeam cu toții frumos, cântam pricesne cu sora mea. Era o bisericuță mică și afară stătea lumea, era pe un delușor și se vedea frumos când ieșeam cu lumânările la biserică. Cine voia aducea o bucățică de slănină, cozonac și o sticluță de pălincă, le sfințea preotul și fiecare venea acasă și se punea masa, se tăia și un pic de slăninuță, și un ou roșu. Masa era plină de bucate, aveam musafiri, că noi eram mulți și veneau la noi, pe urmă plecau mama cu tata la ei. Adică gustam din toate, și de la frații mei, și de la surori, ei veneau la noi. Dar nimeni nu mânca nespovedit și neîmpărtășit. Era o bucurie mare pentru mine, fiind copil. Îmi plăcea să mă duc și veneam acasă cu batista plină cu ouă roșii, că numai roșii se vopseau. Dacă treceai pe lângă o poartă auzeai ”Hai, copilă, să-ți dau și ție un ou roșu!” Adică oamenii erau foarte prietenoși. Dimineața, în prima zi de Paști, la noi fiecare făcea o ciulama, cum să spune aici, de miel. Ciulamaua de miel e sfântă, la fiecare casă se mănâncă dimineața ciulama de miel cu smântână și cu o mămăliguță. După aceea, friptura de miel, ciorbița, ouă roșii. La noi nu există vin, se pune un pic de pălincă și nouă ne făcea mama cu puțin chimen și cu zahăr ars, ca să fim și noi în ton cu cei mari. De fiecare dată mama se chinuia să cumpere la fiecare să avem ceva nou, un pulovăraș, o pereche de pantofi. Și după, a doua zi, era joc în sat, la care cântau frații mei cu tata. Jocul era de la ora 16,00 până la 22,00. Lumea era dornică de un pic de petrecere!
Redactor: Cezar Colimitra/ Redactor online: Adina Sîrbu/ Foto: unsplash.com
