Prima pagină » Ştiri » Actualitate » CONSTANŢA: Expoziţia “Pursuit of Happiness”, la Muzeul de Artă

CONSTANŢA: Expoziţia “Pursuit of Happiness”, la Muzeul de Artă

Publicat de Doina Sirbu, 20 februarie 2023, 14:12

Muzeul de Artă din Constanța găzduiește, în perioada 22 februarie – 18 aprilie 2023, expoziția “Pursuit of Happiness”, reunind lucrări ale unuia dintre cei mai apreciați artiști ai noului val hiperrealist, pictorul de origine basarabeană Roman Tolici. Pentru această nouă serie, Roman devine un observator al realității capitaliste, pe care o documentează fotografic și o prelucrează pictural în compoziții care diluează ironic granițele dintre realitate și ficțiune. Vernisajul va avea loc miercuri, 22 februarie, de la ora 16.00, în prezența artistului.

Călător exigent prin timpurile noastre, Roman Tolici se aventurează în explorarea unui anti-univers inactual: fericirea, un subiect mai degrabă respins în discursul cultural contemporan, foarte rar actualizat filosofic și aproape dispărut de pe radarul aspirațiilor cotidiene. Expoziția “Pursuit of Happiness” devine un spațiu de reflecție asupra condiției omului contemporan, transformat prin filtrul imperativului neoliberal la fericire. În ecoul unor întrebări care rămân fără răspuns, lucrările examinează paradoxuri actuale, notând succint idei și impresii din perspectiva unui curent excepționalist, pe care-l strunește echilibrat, fără exaltări, fără momente de blazare și fără locuri comune. Prin efecte fotorealiste, pictura sa amplifică realul, îl testează și îl înscenează într-o irealitate regizată.

„Căutarea fericirii individuale este privită azi ca un demers egoist. Fericirea, o noțiune atât de abstractă, relativă și particulară, este văzută acum ca o iluzie a unui secol îndepărtat, când Constituția americană o transforma în drept civil. Astăzi căutarea fericirii a ieșit din modă. Căutările noastre au mai degrabă scopuri altruiste cum ar fi salvarea planetei, lupta pentru egalitate, incluziune, toleranță. Căutarea fericirii a devenit un act intim, rușinos, dacă nu chiar imoral. Dar chiar și așa, ea nu a încetat să existe. În acest context, lucrările din aceasta serie țin de un registru personal, al căutării în general. O căutare de sensuri care justifică existența. O căutare a frumosului în grotesc, o căutare a binelui în rău, o căutare a adevărului în minciună. Și viceversa”, spune Roman Tolici.

Rădăcini răsărite cândva din realismul socialist susțin variante subiective în care Roman Tolici răstălmăcește prima și probabil cea mai cunoscută dintre promisiunile fericirii capitaliste: visul american. Prosperitatea consumeristă, un ethos care-și are originea în Declarația americană de Independență, a devenit un imperativ absolut al ultimelor decade și o măsură a performanței în progres, în timp ce absența ei se transformă într-o posibilă stigmă a noii gramatici a bunăstării.

„Roman Tolici este o figură emblematică a realismului capitalist românesc, fiind un detectiv al ambiguităților care definesc omul contemporan în relație cu așteptările, presiunile sau promisiunile neoliberale”, spune Valentina Iancu, istoric de artă.

“Proiectul continuă un drum al căutărilor de factură existențialistă pe care Tolici a pornit încă de la debut: dacă privim primele lui serii de lucrări, atunci descoperim un autoportret multiplu, zdruncinat și biologic, și metafizic: aproximări, distorsiuni, limite, neputințe, violențe, urlete, perplexități, convertiri. Dorință, iubire, sex, singurătate ori moarte… Roman Tolici nu s-a sfiit să atace tocmai subiectele dure, aparent epuizate, mobilizând în acest sens un vocabular vizual tulburător”, evalua istoricul de artă Oana Tănase devenirea unui artist emblematic pentru o generație contestatară.

“Roman Tolici face parte din generația douămiistă, o generație care a marcat revirimentul picturii pe scena românească de artă contemporană, prin asimilarea unor limbaje nu demult interzise în România, inspirate de arta occidentului capitalist. Această generație a produs o invariabilă și mult așteptată detașare de poeticile reducționiste și, totodată, de politicile oarecum confortabile artei din perioada comunistă, implicându-se în procesul de conectare a scenei artistice locale la practici și strategii de supraviețuire adaptate nevoilor actuale. Douămiiștii au pus bazele pieței de artă din România, încă firavă și privită cu multă suspiciune, motiv pentru care criticul de artă Magda Cârneci numește inspirat o tendință generațională de întoarcere a realului în pictură, “realism capitalist”, denominare potrivită și în relație cu tematicile abordate”, spune Valentina Iancu, istoric de artă, autoarea unui text care însoțește expoziția.

Roman Tolici s-a născut în 1974, în satul Ghetlova, Raionul Orhei, aflat în centrul Republicii Moldova (fosta URSS), la o distanță de aproximativ 75 km de Chișinău. Studiile lui artistice au început la Şcoala de Arte “Igor Vieru” din Chişinău, însă interesul lui Tolici pentru imagine și cultura vizuală a fost hrănit încă din primii ani, în familie. În 1990 s-a stabilit în Bucureşti, grație unei burse de studii la Liceul de Artă “Nicolae Tonitza”, acordată de statul român. În anul 1998, Tolici a susținut, printr-o expoziție publică (organizată la Palatul Parlamentului, Sala “Constantin Brâncuși”), teza de licență cu titlul Identități (profesor coordonator: Nistor Coita), în cadrul Departamentului Grafică al Universităţii Naţionale de Arte din București. Odată cu sfârşitul anilor 1990, Tolici a experimentat deopotrivă în domeniul literaturii, al ilustrației și animaţiei, benzii desenate și fotografiei, pentru ca, începând cu anii 2000 să se impună, prin expoziții personale și de grup, ca pictor. Asociat cu un realism fotografic infuzat de poezie și un simț suprarealist al existenței cotidiene, Tolici este unul dintre artiștii reprezentativi ai generației douămiiste. Picturile sale par a fi detalii ale unei povești monumentale legate de întrebările și anxietățile generale ale omului. Această forță narativă transformă subiectele recurente în capitole fără sfârșit, iar reflecțiile vieții de zi cu zi în proiecții despre timp, memorie și urme surprinse de percepția tandră a artistului.