INTERVIUL DIMINEȚII: Cristina Mocăniță despre cartea sa “August – vindecarea unei mame”, ce vine să îmbrățișeze toate mamele cu iubire și să le ajute să-și găsească puterea lăuntrică

Publicat de Adina Sîrbu, 12 februarie 2023, 12:49

Cristina Mocăniță este asistent social și autoare a volumului “August – vindecarea unei mame”, în care urmărește partea sensibilă a mamei după naștere. Scriitoarea este un fin observator al dezvoltarii umane, ȋn general, al copiilor ȋn mod specific, dar şi al relaţiei de ataşament între mamă și copil. Totodată, cartea exprimă puterea lăuntrică şi conştientizarea nevoii de schimbare, astfel ȋncât generaţiile care vin să ȋşi scrie propria poveste fără greutatea trecutului.

Larisa Calistru: Vorbim despre cum le putem ajuta pe tinerele mame cu scriitoarea Cristina Mocăniță, asistent social de profesie și autoarea cărții ”August, Vindecarea unei mame”. Prin martie anul trecut ai lansat cartea. Spune-ne cum ți-a venit ideea să o scrii?:

Cristina Mocăniță: Cartea mea s-a născut din iubire și mai ales din iubirea de sine, pe care o tot promovez peste tot pe unde merg, căci ea este motorul vieții noastre și ne ține pe linia de plutire. Carte vine să îmbrățișeze toate mamele cu iubire, mai ales pe cele care se confruntă cu depresia postnatală, prin care am trecut de două ori, atât la primul născut, cât și la al doilea, vine să îmbrățișeze sufletul și pântecul fiecărei mame.

Larisa Calistru: Ți-ai dorit dintotdeauna să scrii? Ești pasionată de lectură, de carte sau a fost ceva așa, adhoc, apariția acestei cărți?

Cristina Mocăniță: Cartea aceasta s-a așezat în mine cu timpul, încă de la nașterea primului copil. Mi-am dorit dintotdeauna să am o carte a mea. Am scris încă de mic copil, așa, pe ascuns, când nimeni nu știa, și am și citit-o de atunci și îmi place mult. Cartea are un pic peste 100 de pagini și fiecare pagină te duce într-o poveste interioară. Ea este o poveste a puterii interioare și a devenit pentru mine un mare instrument pe care îl folosesc în lucrul cu mamele care trec prin depresia postnatală. E ca un licăr de speranță că acolo este iubire.

Larisa Calistru: În cât timp ai scris această carte?

Cristina Mocăniță: Într-o noapte! Da, într-o noapte efectiv am adunat tot ce scrisesem până atunci pe bucățele. Și am simțit atunci că s-a născut ”August”.

Larisa Calistru: Te-a ajutat mult meseria pe care o ai, aceea de asistent social?

Cristina Mocăniță: Da, m-a ajutat mult să văd care este durerea mamelor pe care o maschează de fapt. Și am putut să ajung în profunzime și să ajut la vindecare.

Larisa Calistru: Cu ce categorii de vârstă lucrezi și cum îi ajuți pe cei mici și pe cei mari?

Cristina Mocăniță: De la copii până la vârstnici, o plajă largă de vârste, cu tot felul de provocări ale vieții, și sunt acolo să le dau putere.Pe cei mici îi asigurăm că suntem acolo pentru ei, că nu sunt singuri și că, prin orice provocare ar trece, singuri sau alături de părinții lor, există întotdeauna o soluție și că sunt iubiți în primul rând.

Larisa Calistru:   Dar pe mame? Bănuiesc că empatia este puternică, ai și tu doi copii!

Cristina Mocăniță: Da, faptul că sunt mamă mă ajută să îmi folosesc compasiunea și empatia atunci când lucrez cu mamele, să le sprijin să se simtă văzute și auzite. Chiar dacă sunt puternice, uneori maschează această putere, însă dacă reușim să pătrundem dincolo, vedem că sunt destul de vulnerabile și că nu vor să pice. Iar atunci când pică, suntem acolo să le sprijinim, să le ridicăm din hăul durerilor.

Larisa Calistru:  Dar mamele minore cum simt acest sentiment al maternității? Le este mai greu față de cele care au trecut de 18 ani?

Cristina Mocăniță: Le este! Pentru că, în primul rând, nu știu cu ce se confruntă, nu știu ce înseamnă a avea grijă de un bebeluș, de un nou-născut. Nu au toate informațiile necesare și pentru asta suntem acolo, să le punem la dispoziție informațiile și să le oferim puterea de a-și crește copiii.

Larisa Calistru:  Cum percepe o proaspătă mămică minoră relația cu pruncul?

Cristina Mocăniță: Se simt și ele copii, la rândul lor, și nu le e ușor, dar, totodată, sunt foarte jucăușe și ghidușe, și se apleacă altfel către nevoile nou-născutului la nivel emoțional.

Larisa Calistru: Se spune că trebuie să știi când să tai, la figurat, cordonul ombilical față de copilul tău. Când este acel moment ca tânără mamă?

Cristina Mocăniță: Când simți că el și-a luat toate achizițiile necesare pentru o viață independentă. Dar chiar și așa se păstrează cordonul de iubire, care nu se rupe niciodată. Însă trebuie să dăm aripi și putere copiilor noștri atunci când pleacă de lângă noi.

Larisa Calistru: Și bănuiesc că este o satisfacție când vedeți cu toții, asistenții sociali, că ați contribuit la ridicarea moralului unor persoane, fie că sunt tinere mame, fie că sunt copii sau persoane vârstnice!

Cristina Mocăniță: Exact! Satisfacția este enormă și ne dăm seama că schimbăm fața lumii prin iubire și aplecare către om, cu compasiune și empatie.

Larisa Calistru: Să revenim la cartea pe care ai scris-o,”August – Vindecarea unei mame”…

Cristina Mocăniță: Mă simt exact ca o bibliotecă, în care a intrat și cartea mea! M-am întors către capitolele care m-au durut din mica mea copilărie până în prezent. Doar că de data aceasta n-am mai citit în durere, ci am dat o altă formă acelor trăiri. Le-am învăluit cu iubire, cu speranță că voi fi bine și, mai ales, voi fi bine pentru copiii mei și că ei nu vor mai purta această durere în alte generație. Ea se oprește la mine, iar ei vor pleca liberi către viețile lor.

Larisa Calistru:  Se spune, de altfel, că, până nu ne vindecăm trecutul, nu putem fi împăcați cu prezentul și nu ne va fi bine în viitor­. Ai lansat această carte în martie anul trecut. Ce feedback a avut și ce au învățat cititoarele din ea?

Cristina Mocăniță: Uite că se face un an aproape și venirea la Radio acum e ca o încununare a acestui proces de vindecare. Am avut solicitări, am prezentat-o în diverse locuri, iar mamele mi-au scris că s-au simțit văzute și auzite, și și-ar fi dorit să o citească mai demult. Au învățat că există speranță întotdeauna și că, orice ar fi, nu sunt singure.

Larisa Calistru:  Suntem foarte grăbiți în vremurile noastre, nu mai avem timp aproape nici de noi și parcă nu mai manifestăm empatia de altădată față de cei din jur. Cât de mult contează pentru o persoană aflată în nevoie să te oprești și măcar să o privești și să îi trimiți o încurajare?

Cristina Mocăniță: Păi, înseamnă totul, pentru că uneori poate că viața omului s-ar opri dacă tu nu ai face acel gest către el. Și atunci, dacă ești acolo să-l vezi și să-l auzi, îi dai acea scânteie   minunată care permite să își continue existența.

Larisa Calistru:  ”August – Vindecarea unei mame” a fost practic prima carte… Ce urmează?

Cristina Mocăniță:  A fost a doua carte. Prima este ”Călătorie a unui băiețel prin inima mamei sale”, o carte ilustrată ce se referă la primul an de viață al bebelușului și la trăirile mamei în aceea perioadă.

Urmează și altele, tot în această sferă a iubirii materne, dar pe care le voi dezvălui cu timpul. Îmi doresc până la sfârșitul anului să fie gata și a treia carte.

Larisa Calistru:  Le transmiți un mesaj ascultătorilor la finalul interviului nostru?

Cristina Mocăniță:  Vreau să spun că am luptat mult ca să fiu în clipa de față și vreau să le transmit mamelor, și nu numai, faptul că nu sunt singure și că au multă putere interioară. Să o caute acolo, căci sigur este! Oricât de greu ar fi în unele clipe, oricât de mult n-ar dormi mamele, ele totuși sunt importante în viața copiilor lor și în viața celorlalți! Să lupte, pentru că există speranță!

Redactor: Larisa Calistru/ Editor online: Adina Sîrbu