Constantin Vasilescu, participant la Revoluția din 1989 în Dobrogea: Am avut și un sentiment de bucurie, dar și un sentiment de teamă, de frică, pentru că veneau tot felul de știri că vom fi atacați

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 decembrie 2022, 09:24

Au trecut 33 de de ani de când, pe străzile Constanței s-a strigat Libertate și Jos, Comunismul!

În inimile celor care au participat atunci la Revoluția din 89, în Constanța sau în Tulcea, au rămas amintirile unor zile în care au sperat la o Românie nouă, căreia i se va croi un destin diferit de tot ce știau până atunci.

Revoluționarul Constantin Vasilescu, povestește pentru postul nostru de Radio despre acele momente când groaza, euforia, neștiința, speranța și deznădejdea i-au cuprins pe constănțenii care cereau schimbarea regimului.

33 de ani, au trecut asemenea clipelor. În data de 22 decembrie 1989, pe străzile Constanței s-a strigat întâia oară, după mulți ani de tăcere și de cenzură cuvântul – Libertate! Dobrogeanul Constantin Vasilescu avea pe atunci 40 de ani. Știa ce se întâmplă la Bucureșți, cunoștea vuietul întregii țări setoase după libertate și își dorea ca schimbarea să vină și la Constanța.

Constantin Vasilescu: ”În Constanța era liniște în seara de 21 decembrie 89. A doua zi dimineață, în jurul orelor 10.00- 10 30, știind de Timișoara, văzând ce e în București am plecat spre Comitetul Județean al PCR Constanța, pe platoul din față unde erau câteva grupuri răzlețe. În circa o oră, 11.00, 11.00 și ceva, deja se umpluse platoul din fața instituției Prefecturii. Scandam lozinci anti-comunism și anti-Ceaușescu. La un moment dat, primul secretar a ieșit la balcon încercând să liniștească mulțimea, dar din momentul acela nu a făcut decât să întărâte mulțimea. S-au spart geamurile și bineînțeles am pătruns înăuntru, am pus control pe intrări, iar la cererea Bucureștiului s-a format primul Comitet de Salvare Națională din care am făcut parte. Am avut și un sentiment de bucurie, dar și un sentiment de teamă, de frică, pentru că veneau tot felul de știri și chiar în seara de 23 decembrie ni se anunțase că vom fi atacați, nu se specificase aerian, naval, terestru și atunci într-adevăr, ne-am făcut probleme, ne mobilizasem în interior.”

Câte din idealurile pe care le-ați nutrit în acea zi, s-au împlinit mai târziu?

Constantin Vasilescu:: ”Puține, puține în ideea că acea democrație la care toată lumea visa, am ajuns astăzi, ca noi revoluționarii să fim vinovați de aceste schimbări și de viața grea pe care o duc românii acum. Chiar am putea spune că ni s-a furat Revoluția.”

Care este speranța dumneavoastră de acum încolo? Care este gândul pe care-l aveți după 33 de ani de la acele evenimente care au marcat soarta României?

Constantin Vasilescu:: ”Speranța pe care o am este pentru copiii mei, pentru nepoțelele mele, eu deja am 73 de ani. Speranța este pentru tineretul țării, care în marea lui parte ajunge în țări străine pentru o viață mai bună.”

Doar timpul și cercetările istoricilor vor face lumină în acea zi de 22 decembrie 1989 când au murit peste 30 de oameni și alți mai bine de 100 au fost răniți la Constanța. Cert este faptul că toți cei care au ieșit în stradă erau oameni simpli, de bună credință care sperau la o viață mai bună, ne spune istoricul Lavinia Dumitrașcu, și ea martor al evenimentelor de atunci.

Lavinia Dumitrașcu: ”Constănțenii, ca toți românii, au ieșit curat să lupte pentru schimbarea regimului. Pe 23 decembrie 89 am fugit de acasă și am ajuns la Casa Albă, cum îi spuneam, și am văzut o imagine nu tocmai plăcută. Am intrat cu actorul Vasile Cojocaru și cu profesorul meu de engleză Șurubaru și mi-aduc aminte că era o lume foarte pestriță la balcon și era bătaie pe microfon care să vorbească.”

În postfața cărții istoricului Marian Cojoc, numită Revoluția Română din 89 în Dobrogea, prof univ. dr. Ion Calafeteanu sublinia faptul că, în acele zile de decembrie 89,în toată ţara, în mod spontan, românii au cerut la unison înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului totalitar şi tot la unison ei şi-au revendicat dreptul la libertate, la demnitate, la o viaţă mai bună.

Redactor – Silvia Pascale / redactor online – Daniel Țăndăreanu