In memoriam filologul Nedret Ali Mahmut şi lingvistul și turcologul Enver Mahmut

Publicat de Doina Sirbu, 30 septembrie 2022, 12:56

La 6 septembrie 2022, s-a stins din viață o mare personalitate a comunității tătare din România, Nedret Ali Mahmut. Și-a trăit viața cu demnitate și cu dragoste pentru etnia de care aparținea. A publicat, în domeniul filologiei, alături de regretatul profesor Enver Mahmut, cărți de referință, studiile științifice fiind foarte apreciate de lumea academică. A fost părintele multor generații de studenți. În anul 2008, pentru contribuția adusă în domeniul literaturii și culturii tătare, împreună cu soțul său renumitul turcolog Enver Mahmut a fost premiată cu distincția „Mehmet Niyazi”, din partea UDTTMR la filiala Medgidia.

Născută în Constanța la 18 octombrie 1934, Nedret Ali Mahmut este un reputat filolog, român de etnie tătară. În perioada 1950-1954 a urmat cursurile Școlii Pedagogice tătare mixte din Constanța. În anul 1954 a fost studentă la Institutul de limbă și literatură rusă „M. Gorki” din București, iar în anul 1955 a fost trimisă să-și continue studiile ca bursier al statului Român la Universitatea de Stat din Kazan, specializarea istorie și filologie. După absolvirea facultății în anul 1960, a fost repartizată ca preparator la specialitatea tătară din cadrul catedrei de limbi orientale Facultatea de filologie, Universitatea București. În anul 1970, a fost promovată în funcția de asistent universitar. După încadrarea sa la secția de limbă și literatură tătară, a întocmit programe și a predat cursuri  precum: Folclorul turcesc și tătar din Dobrogea, Introducere în cercetarea științifică, Istoria literaturii. Cursurile de literatură s-au axat pe literatura şi folclorul tătar, completate fiind de cursuri de civilizație în colaborare cu Şükuran Vuap-Mocanu.

În anul 1975 și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din București, cu tema: „Folclorul turcesc și tătăresc din Dobrogea în perspectivă comparată”, sub îndrumarea prof.dr. I.C. Chițima. A obținut astfel titlul de doctor în filologie, fiind prima femeie dintre etnicii tătari, care obținea acest titlu științific.

După închiderea samavolnică de către regimul comunist a secției de tătară în anul 1977, profesorii Enver și  Nedret Mahmut au fost mutați la Institutul de lingvistică și mai târziu la cererea lor la Institutul de istorie și teorie literară „George Călinescu”, aici au funcționat în calitate de cercetători până în anul 1991.

Nedret Mahmut a colaborat la revistele Korunk, Renkler, Dacoromania, Revista de istorie şi teorie literară, Karadeniz, Limba română, Revista de folclor (România), Çevren, Tarla, Kïrïm, Türk Dili (Turcia), precum şi la emisiuni radiofonice şi de televiziune, în România şi Turcia. Împreună cu Enver Mahmut a mai tradus romanul „Papucii lui Mahmud” de Gala Galaction și poezia „Luceafărul” de Mihai Eminescu.

În perioada 1994 – 1998, alături de Enver Mahmut și alți 35 de savanți a participat la elaborarea lucrării „Limba Turcă Comună: „Tratatul de Gramatică comparată a idiomurilor turcice”(4 volume) și „Dicționarul Tezaur a Idiomurilor Turcice”(12 volume), editate sub egida Societății sublime „Atatürk” de Cultură, Ankara-Turcia.

A mai publicat eposuri populare ale turcilor crimeeni „Bozcigit”(Cavalerul), 1988; „Yunus Emre” poemele iubirii, Editura Kriterion, Bucureşti 1991.

A tradus basme tătărești, „Ayuw kulak batir” (Viteazul cu Urechi de Urs), Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1964 și reeditatî în anul 1991,  „Dobruca’da Türk-Tatar Edebiyatı” (Literatura turco-tătară din Dobrogea), Constanța, 1997-1998 (2 volume).

Cercetătoarea Nedret Ali Mahmut împreună cu soțul său distinsul professor Enver din anul 1958 au colindat pas cu pas meleagurile dobrogene unde locuiesc în mase compacte turci și tătari, au cules nestemate valori ale graiurilor, precum și comori populare, valorificându-le sub aspect științific.

Turcologul și lingvistul Enver Mahmut (1935-2016)

Personalitate marcantă a comunității tătare lingvistul și turcologul Enver Mahmut s-a născut la 3 ianuarie 1935, în satul Izvoru Mare din județul Constanța. În perioada 1947 – 1948 absolvă cursurile școlii primare în satul natal.

Între anii 1949-1953 urmează cursurile Școlii pedagogice tătare mixte din Constanța, în ultimul an de liceu a fost repartizat ca învățător suplinitor la Școala elementară din satul natal.

În perioada 1954- 1958, a fost trimis să-și continue studiile ca bursier al statului Român, la Universitatea de stat din Kazan, specializarea istorie și filologie. În anul 1958, a fost repartizat la început, în calitate de preparator principal, apoi i s-a atribuit funcția de sef cabinet, iar după trei luni a devenit asistent cu delegație de lector în cadrul catedrei de limbi orientale Facultatea de filologie, Universitatea București.

Din anul 1966 și până în anul 1977 a fost încadrat cu normă întreagă pe funcția de lector universitar. Încă de la încadrare și-a dat seama de faptul că cele două specialități (turcă ți tătară), înrudite îndeaproape, sunt artificial separate, a încercat să le unească, întocmind programe și predând cursuri comune studenților ambelor specialități, precum: Introducere în filologia turcică, Gramatica comparată a idiomurilor turcice, Istoria culturii și civilizației turcice, Pleografia turcă osmanlie, Istoria limbii turce, Cursuri de lingvistică. Secția de limba tătară a Facultății de Limbi şi Literaturi Străine (Universitatea din Bucureşti) a fost înființată în anul 1957; primul profesor titular (asistent cu delegație de lector) a fost Enver Mahmut. Au urmat patru serii de absolvenți după care, în 1977, specialitatea amintită a fost desființată.

În decursul timpului, în funcție de solicitări, limba tătară a continuat să fie predată, cu statutul de limbă facultativă (fie de către foşti membri ai corpului didactic inițial, fie de către lect. Nevzat M. Yusuf, de la secția turcă).

Profesorul Enver Mahmut, de-a lungul carierei universitare a avut colaborări la revistele „Limba română”, „Tomis”, „Luceafărul”, „Renkler”, „Karadeniz” (România), „Folklor Dergisi”(Revista de folclor), „Yeni Düşünce”, „Millî Kültür”, „Ana”, „Tarla”, „Türk Kültürü”, „Yeni Asya”, „Kïrïm”, „Türk Dili” (Turcia), precum şi la emisiuni radiofonice şi de televiziune, în România şi Turcia. De asemenea a avut și colaborări la Analele Universității din Bucureşti.

A contribuit cu traduceri de lucrări lingvistice şi de istorie literară astfel: A. M. Şcerbak, Türk Lehçelerinin Karşılaştırmalı Ses Bilgisi (Fonologia comparată a dialectelor turcești, traducere din limba rusă în limba turcă), Ankara. Traduceri de beletristică străină: „Trei neadevăruri de cîte patruzeci de minciuni fiecare”, Basmele popoarelor turce (selecție şi traducere: Enver Mahmut, Nedret Mahmut, Liliana Botez), Editura Univers, Bucureşti, 1970.

În urma unui concurs la data de 1 octombrie 1991, Enver Mahmut a ocupat funcția de conferențiar universitar în specialitatea Limba și Literatura turcă, la Facultatea de litere în cadrul Universității Ovidius din Constanța. În perioada 1992-1994 a îndeplinit și funcția de șef de catedră de limbi moderne în cadrul aceleiași facultăți. Din octombrie 1998 își continuă activitatea didactică în calitate de profesor universitar titular la Universitatea Ovidius din Constanța, a fost și director al Colegiului de Institutori „Kemal Atatürk” din cadrul Universitatii Ovidius (2000) .

A publiat peste 100 de lucrări științifice și a participat la peste 70 de congrese și conferințe științifice. A colaborat cu peste 50 de universități din Turcia. Paralel cu activitatea de cercetare s-a preocupat de cea de traducător din limba rusă în limba turcă. A mai publicat „Curs general de limba tătară”, „Fonetică, fonologie și morfologie, un volum de „Texte de literatură populară turcă” și basme ale popoarelor turcice culese, selecționate și repovestite în colaborare cu Nedret Mamut și Liliana Botez.

Profesorul Enver a propus un alfabet derivat din alfabetul limbii turce şi adoptat: idiomul tătar vorbit în Dobrogea. Acest alfabet tătar dobrogean a fost utilizat în articole din revista „Renkler”(Culori, 4 volume apărute în 1987, 1980, 1992, 1995). Introducerea idiomului tătar dobrogean a reprezentat un moment de cotitură în literatura tătarilor şi a folosirii unitare a regulilor ortografice şi gramaticale.

Pentru contribuția adusă în domeniul cercetării și dezvoltării turcologiei, în anul 1990 a fost ales membru corespondent al Academiei Republicii Tătare din Kazan, al Societății sublime „Atatürk” de Cultură, Ankara-Turcia, membru de onoare al Societății de Folclor din Ankara, membru al consiliului de conducere al Societății Științifice „Ismail Gapirali” din Crimeea și membru al consiliului de administrație în cadrul editurii „Kriterion„ din București. Enver Mahmut a fost ales drept unul dinntre cei zece membri din domeniul educației în cadrul FORS (Forumul pentru știință și reformă) constituit în august 1997 pe lângă Guvernul României, incluzând 190 de membri aleși din diferite domenii de activitate.

Prof.univ.dr. Enver Mahmut a contribuit la dezvoltarea culturii și literaturii turco-tătare în calitate de om de știință în ramaurile filologiei și literaturii populare, cunoașterea limbilor: turcă, rusă, franceză, italiană și spaniolă a contribuit de asemenea la dezvoltarea arealului filologic în cercetările întreprinse.

Astfel, distinșii cercetători Prof.univ.dr. Enver Mahmut și Conf.univ.dr.Nedret Ali Mahmut au avut o activitate de patru decenii în domeniul turcologiei (1958-1998) și au coordonat comisia de manuale şcolare din cadrul UDTTMR alcătuită din: prof. Servet Baubec, înv. Iaia Nejdet, prof. Behici Bectaş, prof. Gemal Boşneag, înv. Cevat Ziadin, prof. Memedemin Iaşar „Tatarca Okıma Kitabı”(Manual de învățare a limbii tătare) pentru clasele I-IV(apărute în 2006, 2007), comisia amintită în întocmirea acestor manuale au avut ca bază gramatica limbii tătare editate de Ismail Ziyaeddin şi Ali Ahmet Nagi Cafer.

Din anul 1958, împreună cu soţia sa, d-na Nedret Mamut, au valorificat din punct de vedere ştiinţific aspecte ale graiurilor, precum şi specificitatea tradiţiilor populare a tătarilor dobrogeni. Activitatea celor doi profesori a fost recunoscută prin acordarea a numeroase titluri ştiinţifice.

Redactor – Ghiulșen Ismail Iusuf / Redactor online – D. Sîrbu / Foto – arhivă personală şi www.nadirkitap.com