Liderul mondial al tătarilor crimeeni, Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Economie și Tehnologie (ETU) din Ankara/Turcia

Publicat de Doina Sirbu, 14 iulie 2022, 14:16

Liderului mondial al tătarilor crimeeni şi fostului deputat în Parlamentul Ucrainei, Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu i s-a acordat titlul de „Doctor Honoris Causa” la Universitatea de Economie și Tehnologie (ETU) a Uniunii Camerelor și Burselor de Mărfuri din Turcia (TOBB), pentru contribuțiile sale la pacea mondială și la dezvoltarea relațiilor dintre Turcia și Ucraina.

Ceremonia a debutat cu prezentarea unui documentar despre viața și activitatea în slujba poporului tătar crimeean al lui M.A. Kırımoğlu în perioada comunistă din spațiul Uniunii Sovietice. În discursul suținut Kırımoğlu a făcut următoarea afirmație:„Accept această dinsticție în numele poporului meu care nu renunță niciodată la lupta pentru libertate. Doresc să mulțumesc Republicii Turcia pentru tot sprijinul acordat.”

După discursuri, președintele TOBB, Rıfat Hisarcıklıoğlu, i-a înmânat lui Kırımoğlu diploma de „Doctor Honoris Causa” și un baston care simbolizează puterea.

Despre Liderul legendar al Tătarilor Crimeeni

Mustafa Abdulcemil s-a născut la Ayserez în Crimeea pe 13 noiembrie 1943. Avea doar șase luni când trupele sovietice au pornit deportarea tătară din Crimeea, așa cum a ordonat atunci Joseph Stalin, liderul totalitar al URSS. Micuțul băiat tătar din Crimeea a crescut în exil, în Uzbekistan, departe de țara sa. Această călătorie a morţii a durat 10-12 zile şi a dus la masacrarea a jumătate din cei surghiuniţi. Majoritatea celor rămaşi în viaţă au fost transferaţi în Uzbekistan, într-o zonă deşertică. Abia după 14 noiembrie 1986, tătarii, ca de altfel toate comunităţile naţionale şi popoarele care au avut de suferit în timpul regimului stalinist, au primit dreptul de a se strămuta în locurile natale din zonele unde au fost surghiuniţi. Au revenit în Crimeea o parte din ei. Mai mult de 100.000 de deportați au murit în exil din motive precum, foamea și bolile contagioase. În timpul deportării, Mustafa era doar cu mama lui. Tatăl său a fost trimis în închisoare cu alți bărbați tătari din Crimeea de către trupele sovietice, pentru a evita o rebeliune tătară împotriva deportării. Familia lui a fost deportată la Andican, Uzbekistan. Sora lui Mustafa, Dilara, s-a născut în exil. În 1955, familia s-a mutat într-un mic oraș din vecinătatea orașului Tashkent.

Mustafa Abdulcemil după terminarea liceului din Rusia, a dorit să susţină admiterea la Departamentul de limba arabă al Universității din Tașkent. El a fost respins pe motivul că: „Nu acceptăm aici trădători, în această facultate”. După o astfel de respingere, Mustafa Abdulcemil a început să lucreze într-o fabrică din Tașkent. Cu alte cuvinte, pentru a deveni un cetățean sovietic loial trebuia să-ți trădezi proprii oameni. Mustafa Abdulcemil nu era un tânăr care să facă asta. A participat la formarea „Organizației de Tineret Tătar Crimean” în 1961, împreună cu prietenii săi. Câteva săptămâni mai târziu, liderii organizației au fost arestați, în timp ce tânărul Mustafa Abdulcemil a fost concediat din muncă. Din generaţia tănâră cel care a adus un suflu nou Mişcării Naţionale Crimeene este Mustafa Cemil. În viitor va deveni unul dintre cei mai cunoscuţi activişti ai Drepturilor Omului din spaţiul Uniunii Sovietice. Tinereţea, curajul şi perseverenţa lui se contura în anul 1960. Condamnările la închisoare, munca silnică, urmăririle KGB-ului, presiunile sunt părţi  din viaţa lui. Faima sa de apărător al drepturilor civile și activist pentru autonomia din Crimeea, a crescut cu fiecare an de închisoare. Vladimir Bukovski, unul dintre prietenii săi din închisoare, afirma că: „Mustafa a fost o adevărată legendă.” Într-adevăr, mulți activiști în domeniul drepturilor omului din URSS și din Vest au contribuit la legenda lui Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu. Andrei Saharov, faimosul fizician nuclear rus care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1975, a făcut un anunț în favoarea lui Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu, în timp ce purta o grevă a foamei în închisoarea sovietică. În anunțul său, Saharov sa adresat secretarului general al ONU, Kurt Waldheim și liderilor țărilor musulmane, după cum urmează: „Nu avem nici o șansă să-l apăram pe Mustafa oficial, deoarece sovieticii încercă să-l omoare prin prelungirea perioadei de închisoare.” Pentru a protesta împotriva judecăţii nedrepte a început greva foamei. A fost ce mai lungă grevă a foamei, pe parcursul a 303 zile calendaristice, deși starea sa de sănătate era precară.

Într-adevăr în aceea perioadă într-o anumită măsură Cauza Crimeei s-a făcut auzită. Deoarece multe posturi de radio precum: Vocea Europei, Vocea Americii, BBC, Radio Azat, Radio Canada îşi începeau transmisiile cu aceste cuvinte: „Azi este a 35-a, a40-a,…a 70-a zi de grevă a foamei, împreună cu anunţul scopului pentru care a intrat în greva foamei, cu reamintirea problemelor tătarilor Crimeeni şi a solicitării lor”. Cei care l-au condamnat pe Kırımoğlu credeau că, moartea acetuia la închisoare şi încercarea de a arăta lumii această imagine va creea multe probleme Uniunii Sovietice. Cei din Conducerea închisorii au început să îl hrănească forţat, prin mijlocae sepecifice lor precum, legarea mâinilor şi picioarelor, străngândul de nas forţăndu-l să-şi deschidă gura, îl îndopau cu ajutorul unei pâlnii, cu hrană în stare lichidă. Cu toate acestea pe zi ce trece era tot mai slăbit şi pierdea kilograme. A stat în greva foamei 303 zile, singur, sleit de puteri în celula sa, unde singurul său prieten era un şoarece. În 1987, împreună cu prietenii săi, Mustafa a organizat demonstrațiile tătarilor din Crimeea, care au avut mari repercusiuni în Piața Roșie din Moscova.

În 1989, a fost ales în funcția de preşedinte al Mișcării Naționale Crimeene din Tashkent. Ca rezultat al muncii și rezistenței lui Kırımoğlu, Adunarea Națională a declarat independența tătarilor din Crimeea în 1991. Kırımoğlu a fost ales drept cea mai înaltă autoritate a tătarilor din Crimeea de către a 33-a Adunare Națională Crimeană Tătară. Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu a fost numit în funcția de președinte al Adunării. Principiul care a stat la baza formării Mişcării Naţionale a Tătarilor Crimeeni în viziunea lui M.A. Kırımoğlu era astfel descrisă: „Principiul nostru de bază era să nu facem uz de arme. A uza de teroare era contrar principiilor islamului şi principiilor lui Ismail Gaspirali (umanist tătar). În momentul când ai folosit teroarea, cad victime oameni nevinovaţi.Teroarea nu ajută cu nimic, nu rezolvă nici o problemă, nu are cale de ieşire. Noi ar trebui să susţimem lupta pentru eliminarea prejudiciilor aduse asupra drepturilor omului atăt din spaţiul Sovietic cât şi din toată lumea.  Dacă nu susţinem e greu să cer sprijin altor persoane în rezolvarea problemelor noastre specifice. Nici un succes nu ar trebui să facă victime sau să verse lacrimi de copii. Succesul se obţine pe cale paşnică”, susţinea  Kırımoğlu. Timp de 23 de ani a condus Congresul Tătarilor din Crimeea (Ucraina) şi a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. În octombrie 1998, a primit Medalia Nansen de la Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, deoarece a reușit să aducă co-etnicii tătari înapoi în patrie într-un mod pașnic și printr-un control extraordinar. A primit distincţia de  Doctor Honoris Causa  de la Universitatea Anadolu din Turcia şi de la Universitatea din Vilnius- Lituania. Mustafa a devenit un simbol al tătariilor Crimeeni care îşi căutau dreptatea. În anul 2003 a primit disticţia de merit din partea preşidenţiei Ucrainene. Este o personalitate foarte cunoscută şi apreciată printre tătarii Crimeeni, drept recunoştinţă a fost numit „Kırımoğlu”(fiul Crimeei).

Tătarii Crimeeni chiar dacă au trăit mulţi ani sub teroare, chiar dacă au avut multe probleme, împreună cu Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu şi Congresul Naţional Crimeean îşi continuă lupta după aceleaşi principii, paşnice.

Bibliografie:

1. “KIRIMOĞLU – Bir Halkın Mücadelesi” (KIRIMOĞLU -Lupta unui popor)- Documentar produs şi realizat de Neşe Sarısoy Karatay,şi Zafer Karatay, traducere şi adaptare în limba română Ghiulşen I. Ismail.

2.https://cengizdagci.org/tr/dagcimcemiloglukirimoglu-bulusmasitoprak-mucadelesi

3. Hamdi Mert, Un apărător al drepturilor omului, Ankara, Editura Bilgi Yayinlari, 2000.
4. Interviu cu Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu realizat de Ghiulşen Ismail, revista UTDMR „Tânărul”(Caş) nr.26 /2000.

Redactor – Ghiulşen Ismail Iusuf