Jurnalistul Laurențiu Despina a lansat cartea „Vreau să joc”

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 3 iulie 2022, 11:43

Jurnalistul Laurențiu Despina a lansat cartea „Vreau să joc”, o carte de care fotbalul românesc avea nevoie, o poveste cu întâmplările unui copil care mergea la bunici și juca fotbal toată ziua: Ionuţ Rada (39 ani). Acesta şi-a început cariera la Universitatea Craiova, iar în 2004 a plecat la Rapid, după ce a jucat pentru scurt timp şi la Rocar Bucureşti. Au urmat apoi FC Naţional, Steaua, CS Otopeni, Al-Nasr Dubai, iar în 2010 ajungea la CFR Cluj, unde a petrecut aproape cinci ani, cu o experienţă la Karlsruher SC. A evoluat apoi câţiva ani în Italia, la FC Bari şi Fidelis Andria, iar ultima oară a jucat la Sănătatea Cluj, în liga a treia. Rada a are şi 2 selecţii în echipa naţională a României.

Laurențiu Despina (n. 1964) este în prezent redactor la Radio Constanța. A fost arbitru de fotbal timp de peste zece ani. A scris pentru mai multe ziare constănțene și este autorul romanului “Copacul cu frunze de caiet” (Ex Ponto, 2018).

Se scriu multe autobiografii ale sportivilor, indiferent că vorbim despre Andre Agassi, Zlatan Ibrahimovici sau, mai nou, chiar de la noi, Adrian Mutu. De unde a venit “intersecția” cu Ionuț Rada? Și de unde pasiunea de a scrie sport, despre un om din lumea sportului?

Laurențiu Despina: „Vreau să joc” este o carte cu profil autobiograf și îl are în prim-plan pe Ionuț Rada, binecunoscutul fotbalist român care a evoluat la mai multe echipe din România, dar și în străinătate. Pe derulare rapidă povestea ar fi așa: în urmă cu un an și jumătate am fost sunat de editorul cărții și întrebat dacă mă deschide ideea de a aborda un subiect de tip autobiografic al cărui personaj principal este un fotbalist. Este interesant de spus că nu ne cunoșteam, dar aveam totuși recomandarea unui prieten comun. Un alt amănunt inedit ar fi acela că inițial propunerea era de a scrie despre un alt fotbalist, era vorba despre un fotbalist care la vremea respectivă nu avea coaptă dorința de a povesti. Așa se face că am ajuns până la urmă la Ionuț Rada, care pur și simplu a îmbrățișat ideea și a spus că are foarte mult de transmis oamenilor, ceva din experiența din lumea fotbalului. De altfel, este o practică destul de des întâlnită în ultimii ani ca sportive de performanță să apeleze la jurnaliști, la scriitori, creatori de context cum li se mai spune și împreună să scoată astfel de cărți de tip autobiografic. Altfel spus, eu am fost croitorul care a creat costumul cu care Ionuț Rada se prezintă în această carte.

Cred că trebuie să ne spui mai multe despre eroul cărții, cine este el, …chiar dacă unii dintre cei care ne ascultă, mai mult sau mai puțin iubitori de fotbal, îl cunosc deja…

Laurențiu Despina: Într-o referință despre carte, Radu Naum spunea că Ionuț Rada nu este nici Hagi, nici Chivu, nici Mutu. E adevărat, vorbim despre un fotbalist care nu a avut ascensiunea și performanțele celor trei, dar prin ce a făcut în cariera sa aș spune că a demonstrat că este un sportive care a fost motivat în permanență de performanță. Și de-a lungul timpului el a reușit să cultive imaginea unui fotbalist corect cu viața, cu sportul, cu toți cei din jurul său. Un luptător cu o tenacitate deosebită pentru a fi parte a echipei care înscrie cu un gol mai mult decât adversarul. Hagi spunea despre el că este ordonat, disciplinat, profesionist și educat. Iar Hagi, știm cu toții, nu este foarte generos cu laudele. Ilie Balaci la rândul său i-a dat credit și l-a promovat la prima echipă a Universității Craiova când avea doar 18 ani. Sunt, iată, doar două recomandări venite din partea unor mari fotbaliști români pentru cel care a jucat la Universitatea Craiova, Rapid, Steaua, CFR Cluj(deci 4 dintre cele mai mari echipe ale fotbalului românesc). Apoi a jucat în străinătate, în fotbalul nemțesc și în cel italian. Este jucător de Champions League, ne aducem aminte de meciurile în tricoul celor de la CFR Cluj, cu care a și luat campionatul în anul 2012, este câștigător de 2 ori al Cupei României cu Rapidul și jucător de echipă națională. Sunt câteva repere care vorbesc despre faptul că Ionuț Rada a însemnat ceva pentru fotbalul românesc.

Cum ați legat colaborarea? Dă-ne câteva detalii despre cum s-a născut această carte…

Laurențiu Despina: Din “bucătăria” ei sau din “vestiarul” ei o să dau acum… Omul de legătură la începutul dialogului nostru a fost editorul cărții, iar mai departe, timp de un an, eu și Ionuț am intrat într-o corespondență, discutând ore întregi pe telefon, pe whatsapp. Erau povestirile lui și după fiecare episod pe care mi-l relata îi spuneam: “Asta știam!”. El se arăta foarte contrariat de unde știam eu, dar de fapt era chiar ideea de a-l face să spună mai mult despre fiecare scenă, despre fiecare întâmplare, episod pe care le-a trăit el. Recunosc că a fost și grea, dar a fost și frumoasă toată această încercare de a aduce la suprafață ceea ce s-ar putea numi generic “meciul” lui Ionuț Rada. Pentru că eu a trebuit să fiu mai mult decât spectatorul care urmărea meciul din minutul 1 până în minutul 90, un observator care l-a însoțit peste tot, dincolo de meciurile care s-au adunat de-a lungul anilor și au intrat în statistici și în istorie. Uneori am fost și în gândurile lui, pentru a afla ce sentimente îl încercau.

Cu siguranță, cititorii vor avea parte de multe momente savuroase citind cartea, pentru că un fotbalist “joacă” în multe meciuri și întâmplări, evenimente, chiar dacă noi îl vedem, pe stadion sau la televizor, pe parcursul a doar 90 de minute. Tu l-ai văzut mult mai bine având această colaborare. Povestește-ne ceva haios dintr-o experiență trăită de Ionuț, pe care ai redat-o în carte…

Laurențiu Despina: “La prima strigare” îmi vine în minte o întâmplare petrecută când Ionuț evolua la o echipă în București. Locuia cu chirie într-un bloc, era o prezență discretă pentru ceilalți vecini care nu știau cu ce se ocupă și cine este vecinul lor. Într-o dimineață el a ieșit la plimbare cu cei doi căței pe care îi avea și în fața blocului a observat o dubiță albă în jurul căreia erau adunați foarte mulți oameni. Nu știa ce se întâmplă acolo, s-a apropiat și a constatat că de fapt alături era subiectul de interes, era vorba de o mașină peste care se vărsase o căldare de vopsea roșie. Mașina era inițial albastră și era chiar mașina lui, a lui Ionuț Rada. Iar incidental a fost la câteva zile după ce jucătorul făcuse transferul de la Rapid la Steaua.

De ce recomanzi lectura acestei cărți? Parafrazând titlul ei, “Vreau să joc”, de ce ar trebui să spunem și noi „Vreau să o citesc”?

Laurențiu Despina: Îndrăznesc să cred că este o carte binevenită în spectrul literaturii sportive pentru că spune multe din punct de vedere motivațional pentru tinerii din ziua de azi, indiferent că ei fac sport sau nu, că sunt fotbaliști sau practică alte sporturi. Dar este și pentru cei care au trecut de prima tinerețe, este despre drumul sportivului care a atins performanța. Și asta pentru că tot timpul nu numai că a fost animat de acest target, dar a luptat ca să-l atingă și chiar l-a atins. Ei bine, acest „Vreau să joc” este mai mult decât un obiectiv, este o foame de victorie de fapt. Este în același timp o carte care intră în vestiarul echipelor unde a jucat Ionuț Rada, merge pe marile stadioane unde a evoluat el și povestește meciurile văzute de la firul gazonului, nu din peluză. Sunt amintiri din careu, locul unde a luptat cel mai mult Ionuț Rada, sunt amintiri despre fotbal, un fenomen pe care mie îmi place să-l consider a fi, evident, cu ghilimelele de rigoare, „emoția perfectă”.