Întâlnirea fiilor satului Nisipari (Caratai), o veche așezare tătărească din stepa dobrogeană

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 mai 2022, 13:43

Nisipari (Caratai) – o veche așezare în apropierea comunei Castelu, aflată la 35 de km de Constanța și 14 km de municipiul Medgidia, păstrează și astăzi urmele multiculturalității ce face din Dobrogea un ținut aparte.

Cei mai vechi locuitori ai așezării erau tătarii. Acum mai bine de 150 de ani satul număra peste 500 de familii de tătari, unde existau și trei geamii. Din păcate, în localitate a mai rămas doar o singură geamie, construită în anul 1854. Prin măreție, frumusețe și amplasament, lăcașul de cult se număra printre monumentele istorice din zonă.

În trecut localitatea Caratai (denumirea dată de tătari satului Nisipari), era renumită și pentru cele nouă feluri de botka (pilaf) și era cunoscută sub denumirea de „Dokiz botkali Karatai” (Caratai – satul cu cele nouă feluri de pilaf).

Satul Nisipari se numea, iniţial, Karatai, ceea ce însemna „Mânzul negru”, sub acest nume se găsește şi pe o stampă din anul 1828, realizată de Hector de Beam.

Cercetările făcute de renumitul istoric, Prof. Univ. Dr. Gheorghe Dumitrașcu, fiu al satului Nisipari scot la lumină unele afirmații în privința denumirii acestei localități: „Odată cu emigrarea tătarilor din Crimeea, a venit și un tătar bătrân cu doi măgari negri la căruță (Kara-negru, Tai-mânz), de unde și denumirea de Karatai-Caratai. Din poveștile în legătură cu tătarii din localiate reținem următoarea: In sat trăiau tătari, chiar şi atunci când ei constituiau majoritatea locuitorilor, turcii erau foarte puţini şi nici nu mai ştiu dacă în copilăria mea mai exista vreo familie. Se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, a cailor mai ales. Agricultură făceau, la fel ca românii, pe suprafeţe mai mici sau mai mari, în funcţie de avere. Caii erau marea slăbiciune a satului şi a tătarilor, în primul rând. Reţin cei 10- 15 cai ai lui Azis Amet, cai şargi, maro deschis, pe care-i stăpânea, înainte de toate, băiatul său, Ferit. Azis Amet locuia lângă şcoală, era proprietarul celei mai frumoase herghelii din sat”.

În anul 2009 prin initiațiva enoriașilor de pe alte meleaguri și îndrumați fiind de faptele frumoase ale Profetului Muhammed (sav), care după migrarea sa din Mecca, ajuns în Medina, primul lucru pe care l-a făcut, a fost construirea unei geamii, lucru ce i-a determinat și pe enoriașii din Nisipari să ia hotărârea de a renova vechea geamie.

An de an devenind tradiție de 6 mai, cu ocazia sărbătorii câmpenești Kidirlez fiii și fiicele satului se reunesc în satul natal (Caratai – Nispari), pentru a celebra împreună această sărbătoarea preislamică de marcare a verii astronomice în lumea turcă. Întâlnirea debutează la geamie, unde acompaniați de imamul (preot musulman) satului participă cu mic, cu mare la rugăciune, apoi vizitează mormintele celor dragi trecuți în neființă, apogeul întâlnirii fiind adunarea tuturor în jurul mesei din curtea geamiei. Fiecare aduce pentru a servi diverse bucate tradiționale, preparate special pentru această zi. Supa de miel cu iaurt și mentă, friptura asezonată cu verdețuri, turta dospită (kalakay) îmbogățită cu iaurt gras și brânză. După masă copii și tinerii petrec clipe frumoase în compania unor jocuri specifice, iar cei în vârstă trăiesc bucuria revederii depânând amintiri legate de satul natal.

Sărbătorile şi tradiţiile laice şi religioase ale etnicilor tătari şi turci exprimă, în mod specific, trăirea în ospitalitate, frăţietate şi respect reciproc, de solidaritate umană.