13 Decembrie – Sărbătoarea Tătarilor din România

Publicat de Doina Sirbu, 13 decembrie 2021, 12:33

Din anul 2006, tătarii  din România îşi sărbătoresc oficial Ziua Etniei Tătare. Legea nr. 453/2006, prin care Sărbătoarea etniei tătare a căpătat caracter oficial, a fost și este, încă, o premieră pentru tătarii de pretutindeni și ea a fost inițiată de deputatul UDTTMR, Aledin AMET şi de deputatul PNL, Emilian Valentin Frâncu, legea a fost adoptată de Senat la 13 septembrie 2006 şi de Camera Deputaţilor, la 14 noiembrie 2006, fiind promulgată la 4 decembrie 2006.

13 Decembrie reprezintă pentru comunitatea tătară o dată extrem de importantă, însemnând, în esenţă, materializarea tuturor idealurilor.  Semnificaţia acestei zile este strâns legată de istoria Tătarilor Crimeeni. În data de 13 decembrie 1917 şi-a început lucrările Congresul Naţional al Tătarilor Crimeeni. În timpul acestuia s-a aprobat Constituţia şi s-a proclamat Republica Populară Crimeea.  Pentru istoria comunităţii tătare, este un moment remarcabil. Faptul capătă o importanţă deosebită, deoarece legea, în formularea pe care o are, este unică. Conaţionalii au apreciat şi apreciază receptivitatea tuturor celor care au dat dovadă de deschidere, în cea ce priveşte cunoaşterea tradiţiilor, istoriei, religiei semenilor.

În acest sens sunt organizate manifestări dedicate acestei sărbatori în localităţi unde trăiesc comunităţi mari de tătari. Sentimentul de preţuire a faptelor istorice, oferă posibilitatea de solidaritate, de respect pentru tot cea ce înseamnă valoare adevărată.

Tătarii care s-au stabilit în România, în urmă cu mai bine de nouă secole, sunt originari din Crimeea. În ţara noastră trăiesc peste 45.000 de tătari. Cetăţeni români, născuţi şi crescuţi în România, aceşti oameni au reuşit să îşi păstreze identitatea etnică şi religioasă, avînd îndatoriri şi drepturi. Istoria şi creaţia cultural-civilizatorie dau legitimitate, demnitate, sens, drepturi şi obligaţii comunităţiilor etnice care s-a aşezat şi a convieţuit de secole, prin voia destinului istoric, în acest colţ de ţară românească, Dobrogea. O Dobroge multietnică şi multiconfesională, caracterizată de Constantin Brătescu “O Europă şi o Asia în miniatură”, “un uriaş muzeu etnografic viu”,”cap de pod şi poartă spre Orient”.

Redactor – Ghiulşen Ismail-Iusuf/ Foto – arhivă personală