Scriitoarea Petruța Petre a lansat romanul „O altă ea”

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 4 septembrie 2021, 11:02

Scriitoarea Petruța Petre a lansat „O altă ea”, un roman ca un joc cu pioni. Un joc al sorții, în care planurile firești ale cotidianului se pot cufunda în noaptea vieții și a temerilor. Dragostea inițială poate eșua în neîncredere și frică, iar vârsta se dizolvă firesc în puritatea dragostei, o iubire târzie dovedindu-se a fi prima, a fi ingenuă și curată, a fi cea adevărată. Emoțiile înfloresc, subliniind truismul că niciodată nu e prea târziu. Este cea de-a noua carte a scriitoarei și propune cititorului psihologia unei femei aflate la răscrucea a trei bărbați, oscilând între virtual și real, consumată de întrebări și răspunsuri al căror zbucium pare a se liniști în primul val spart la malul mării.

Petruța Petre: Ideea de a scrie romanul „O altă ea” mi-a venit în sala de clasă. Eram la romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu și un elev a fost foarte surprins de faptul că pe vremea aceea nu exista alt mod de comunicare decât bilețelele de dragoste. Și a fost surprins de faptul că părinții erau foarte restricții. Atunci a spus că este foarte bucuros că el trăiește în vremurile acestea și că dragostea se consumă repede pe internet. Am fost și eu surprinsă de ceea ce a spus elevul meu cu atâta libertate, nonșalanță și m-am gândit să scriu ceva plecând de la această idee. Procesul scrierii a durat aproximativ 3-4 luni dar am mai stat un pic să se “odihnească” și să-și găsească drumul către editură. La prima vedere, titlul ne duce către o transformare feminină, dar poate fi interpretat din mai multe perspective. „O altă ea” poate însemna dorința unei femei de a se schimba în bine, o metamorfozare continuă, poate fi o altă iubire sau (de ce nu?) o schimbare către un ideal, către o carieră. Romanul tratează și un subiect psihologic. În afara faptului că este o poveste de dragoste are și o tentă psihologică și anume transformarea femeii docile într-o luptătoare a vremurilor noastre,care se schimbă foarte repede. Așa cum spunea și elevul meu în clasă, iubirile se consumă foarte repede,suferința pare a fi mai puțină și contactul fizic redus. Totul se află la un click distanță.

Ce v-ați propus prin această apariție editorială?

Petruța Petre: În primul rând să transmit un mesaj femeilor. Nu sunt o feministă, dar mă gândesc că fiecare femeie are nevoie de ceva care să o facă să se schimbe. Am primit multe mesaje în urma apariției romanului de la femei pe care nu le cunoșteam și care mi-au transmis că într-adevăr cartea le-a ajutat să își schimbe viața.

Este a IX-a apariție editorială, după cum mi-ați mărturisit. Văd pe măsuță că aveți cărți pentru copii. Mai citesc cei mici în zilele noastre?

Petruța Petre: Da, copiii citesc. Cred că din afară problema se vede diferit. Aud foarte des vorbindu-se despre scăderea apetitului pentru lectură. Eu cred că ei citesc,important este să găsească o carte potrivită pentru ei. Am tot primit de la părinți întrebarea: ’’Ce să citească un copil?’’ sau „Cum să îl determin să înceapă să citească?” Mereu le-am spus că asta ține de copil. Să meargă cu copilul într-o librărie, să îl lase să se plimbe, să simtă cartea și să și-o aleagă și atunci sigur va citi. Dacă îi dăm noi o carte ca lectură obligatorie și el nu simte cartea deja l-am pierdut. El va lupta împotriva cărții și împotriva lecturii. Începutul este foarte important.

Sunteți cadru didactic, profesor de limba și literatura română la școala gimnazială din Târgușor. Cum simțiți elevii, sunt pasionați de lectură? Le-ați dat teme de vacanță?

Petruța Petre: Elevii mei sunt cei mai buni! Și nu primesc teme de vacanță niciodată! Nu au lectură obligatorie, totul este facultativ.Tot ce este obligatoriu deja începe cu “nu” și este refuzat categoric din start. Așa că dacă începem cu „Nu ți-ar plăcea… Nu ai vrea să citești?” este altceva. El simte că dacă citește îmi face mie o bucurie și va citi.

Cât de des ar trebui să citim?

Petruța Petre: Da, ar trebui să fie ca în reclamele acelea: “Cititul este recomandat jumătate de oră pe zi!” În anul școlar copiii citesc în afara textelor care se studiază la clasă texte asemănătoare. Dacă avem un text în care personajele trec printr-o anumită situație, de la acea situație îi trimit către o altă carte și le trezesc interesul pentru o altă lectură. Și atunci ei încearcă să citească și să afle mai multe lucruri. Nu le cer în mod special să citească de exemplu “Amintiri din copilărie”. Dar nici nu le spun să nu citească amintirile. Am auzit și discuții de genul acesta:”Cărțile vechi nu mai sunt importante pentru copii!:” Ba da! Cărțile vechi ne reprezintă pe noi și sunt importante! Că nu le mai înțeleg copiii, da! Dar noi trebuie să le explicăm că sunt arhaisme, că sunt regionalisme, că acele cuvinte au făcut cândva parte din vocabularul fundamental al limbii române.

Ce urmează după „O altă ea”?

Petruța Petre: „L-am prins, tati se joacă!” va fi a X-a carte. Este o carte pentru copii cu un conținut interesant. Este povestea unor copii care-și surprind tatăl jucându-se chiar într-un laborator secret pe care îl are și acolo deține el marea comoară formată din jucării, mister, aventură. Urmează să ia parte și copiii pentru că tatăl le pune la cale o aventură, lăsându-le indicii pe care să le urmeze.O recomand copiilor cu vârste între 10 și 14 ani și sper să apară până la Crăciun. Am scris și trilogia „Întâmplări cu puști” inspirată de generația mea de la școală de acum 4 ani (de clasa a V-a). Personajele sunt doi băieți: Ionuț și Mircea. Pentru că lor le era foarte greu să se acomodeze cu trecerea de la învățământul primar la gimnaziu nu știam cum să-i fac să uite un pic de doamna învățătoare. Prima carte a apărut când erau ei clasa a VI-a și s-au amuzat teribil când au citit-o pentru că și-au recunoscut toate replicile. Am încercat să aduc nou în cărțile acestea tot ce nu am găsit într-o carte pentru copii: toate cuvintele noi le-au explicat personajele (cei doi copii) în context. Toate fiind neologisme, arhaisme, regionalisme. Tot la școală am observat faptul că un copil acceptă mai ușor o explicație din carte decât dacă e pus să întrebe tot timpul. El citește, nu înțelege și trebuie să pună întrebări pe parcursul lecturii. Atunci, la sfârșitul lecturii va avea multe goluri. Multe neînțelegeri pe care ori le uită și nu le mai întreabă ori trece peste ele și nu le știe.cAsta mi s-a părut mie fascinant și am păstrat regula și la cartea pentru copii mici. La sfârșit chiar am scris câteva cuvinte noi și o poezioară, îndemnându-i pe părinți să citească și ei explicațiile copiilor atunci când parcurg cartea.

Iată, „Puterea prieteniei” face miracole…

Întotdeauna prietenia produce un miracol în viața noastră, cu condiția să fie sinceră și să știm să o apreciem.

Opera scriitoarei Petruța Petre cuprinde:
-romanele: “El și ea,adică noi”, „O altă ea”
-trilogia „Întâmplări cu puști”, „Puterea prieteniei”
-poezie: ”În numele iubirii”,”Pașii iubirii”, “De-ale iubirii”