Muzeul Satului din Bucureşti, prima instituţie care a obţinut certificatul „Brand de ţară”

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 23 ianuarie 2015, 16:13

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti a primit, vineri, certificatul „Brand de ţară”, fiind prima instituţie românească ce primeşte această titulatură.

Asociaţia Brand de Ţară a organizat, vineri, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, conferinţa publică „Produsul românesc – Brand de ţară”, sub egida programului „Suntem România”.

La conferinţă au participat şi au ţinut prelegeri Ovidiu Dinescu, şef Serviciu Mărci – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), Bogdan Stanoevici, secretar de stat în Ministerul Culturii, Sorin Mierlea, preşedinte al Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România (ANPCPPS), Daniela Popa, şef Serviciu Politici Calitate în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), Radu Puchiu, secretar de stat în Guvernul României, Cristina Ionescu, director departamentul de Analiză, Politici şi Afaceri Publice la Camera de Comerţ şi Industrie a României, Mirela Grecu, director la Direcţia de Diplomaţie Publică şi Cultural Ştiinţifică a Ministerului de Afaceri Externe (MAE), şi Anca Popa, preşedinte Asociaţia Brand de Ţară.

Cu acest prilej, Asociaţia Brand de Ţară a înmânat certificatul „Brand de ţară” Paulinei Popoiu, directorul general al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.

„Suntem cu atât mai onoraţi, pentru că suntem prima dintr-un lung şir de instituţii care vor deveni «Brand de ţară». Eu vă asigur că noi vom onora această titulatură şi, ca să asigurăm această titulatură, avem în continuare nevoie şi de ajutorul dumneavoastră, şi de al Ministerului Culturii, şi al Ministerului de Externe, şi de al Guvernului”, a declarat directorul general al Muzeului Satului.

De asemenea, Paulina Popoiu a spus că românii se definesc prin cultură în Europa, iar străinii ar trebui să cunoască şi lucrurile bune pe care locuitorii şi instituţiile României le fac şi nu doar pe cele rele.

„Modalitatea în care noi ieşim în lume şi ne promovăm şi în interior este şi modalitatea în care vom reuşi să spălăm şi imaginea noastră, care cred că e în curs de spălare”, a declarat Paulina Popoiu, precizând că, în ultima perioadă, a observat o îmbunătăţire a reacţiilor celor din străinătate faţă de România.

Paulina Popoiu a mai spus că Muzeul Satului este singura instituţie publică înregistrată la OSIM.

„Suntem un brand de ţară noi, Muzeul Satului. Dacă e vorba să ne păstrăm rădăcinile, dacă e vorba să ne impunem ca popor în Europam, atunci putem s-o facem prin respectul pe care noi înşine îl acordăm culturii, prin respectul pe care noi înşine îl acordăm tradiţiilor populare, pentru că, până la urmă, dacă vrem să ştim cine suntem, trebuie să ne ducem la rădăcini, iar rădăcinile sunt în sat, acolo unde s-a născut veşnicia”, a mai spus Paulina Popoiu.

În primăvara anului 1936, a luat fiinţă Muzeul Satului Românesc, creaţie a Şcolii Sociologice Române, înfiinţată şi condusă de profesorul Dimitrie Gusti. Acesta a fost al doilea muzeu în aer liber din ţară, după secţia în aer liber din Parcul Hoia a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, din Cluj-Napoca, înfiinţată în 1929, de Romulus Vuia. În anii ’30, în Europa existau doar două muzee în aer liber – Muzeul Skansen, din Stockholm (Suedia, 1891), şi Muzeul Bigdo, din Lillehamer (Norvegia).

La deschiderea sa, Muzeul Satului din Bucureşti avea o suprafaţă de 5 hectare şi cuprindea 30 de case ţărăneşti, caracteristice diferitelor zone din ţară. În anul 1977, el a primit denumirea de Muzeul Satului şi de Artă Populară, prin contopirea cu Muzeul de Artă Populară, iar, în luna martie a anului 1990, a fost divizat în Muzeul Satului şi Muzeul Ţăranului Român.

În prezent, Muzeul Satului cuprinde peste 80 de gospodării, monumente şi instalaţii, colecţii de costume populare (13.258 de obiecte), obiecte textile de ordin practic, utilitar (7.576), scoarţe (2.019 de obiecte), obiecte religioase (în număr de 1.530), ceramică (8.565 de obiecte), obiecte din lemn (5.817), precum şi 93.000 de fotografii documentare alb-negru şi color.