INTERVIU | Lector universitar doctor Răzvan Pantelimon: „Dacă tinerii ar câștiga decent și ar putea să își desfășoare activitatea normal poate ar alege să rămână în România“
Publicat de , 3 martie 2021, 15:46
Conform datelor furnizate recent de către Institutul Național de Statistică, un sfert dintre angajații din România sunt plătiți cu salariul minim pe economie. Lipsa salariilor atractive constituie unul dintre motivele care au dus la depopularea orașelor românești, oamenii alegând să plece la muncă în alte țări europene.
Iar Constanța se numără printre orașele țării care au suferit o puternică depopulare în rândul tinerilor. Care sunt factorii care provoacă depopularea? Cum putem opri migrația tinerilor noștri? Cum ar putea și cum ar trebui o „baghetă magică” să schimbe orașul Constanța și să își depășească statutul de „vecin al mării”? Am aflat de la Răzvan Pantelimon, lector universitar doctor la Universitatea “Ovidius” din Constanța.
De menționat că am luat în calcul tinerii cu vârsta cuprinsă între 20 și 35 de ani din cele șapte orașe mari ale țării cu peste 300.000 de locuitori.
Care sunt factorii care provoacă depopularea orașului Constanța și a României?
Răzvan Pantelimon: Este un femonem prezent și în alte state, nu este ceva specific României. El se întâmplă în general în statele care trec printr-un proces de tranziție, de consolidare democratică, state care au probleme economice. Ce este însă caracteristic României este cantitatea enormă de persoane care aleg să părăsească România, marea majoritate definitiv. În general migratorii din țările mai puțin dezvoltate către alte țări sunt în general temporare. Tinerii pleacă în niște țări care le oferă posibilitatea de a câștiga mai bine, de a se dezvolta, iar în momentul în care țara de origine devine la rândul ei o țară mai dezvoltată din punct de vedere economic ei se-ntorc. Eventual și cu bani strânși pentru investiții. S-au întâmplat astfel de lucruri și cu Spania, Portugalia, Grecia în anii 1980. Ceea ce într-adevăr este straniu pentru noi este faptul că oamenii plecați în foarte mică măsură doresc să se mai întoarcă. Aici este problema și aici cred că este un lucru care ar trebui să ne facă să ne punem un semn de întrebare. Totuși, acești oameni au început să plece în urmă cu 20 de ani, poate, odată cu deschiderea granițelor. În 2002 am început să plecăm și să stăm 90 de zile, în 2007 a existat libertatea de circulație deci nu mai era nevoie să se întoarcă. Deci iată că avem totuși niște ani, iar majoritatea oamenilor care au plecat de multă vreme spun că nu mai doresc să se întoarcă. Sau se întorc poate cândva, eventual la pensie, dar nici atunci nu sunt foarte siguri. Ceea ce ne demonstrează că, iată, totuși, în aproape 15 ani de apartenență la Uniunea Europeană, noi nu am reușit să oferim nici pe departe niște condiții de muncă, niște salarii, infrastructură. Nu am reușit să le oferim ceva la care să se întoarcă. Acest lucru este grav, nu că oamenii pleacă.
Specialiștii în migrație spun că jumătate din tinerii români pleacă din țară. Ce am putea face să îi determinăm să nu mai plece? Să își facă studiile liceale și universitare în România, apoi să aibă aici un serviciu?
Răzvan Pantelimon: În primul rând modul în care este gândită educația la noi este destul de eronat, în sensul că au dispărut foarte multe dintre meserii din celebrele școli de profesii. Vorbim inclusiv de zona de specializare ulterioară, la studii universitare. Foarte mulți merg către zona aceasta de studii teoretice considerând că sunt mai simple și se trezesc că nu își găsesc o ieșire pe piața muncii adecvată pregătirii lor. Foarte interesant este faptul că tineri care în România nu s-ar duce la o școală profesională sau nu ar face niște studii care să le permită să devină un instalator, zidar, faianțar, tot ce înseamnă partea aceasta de meserii de care chiar avem nevoie, nici nu s-ar gândi să se ducă în România să facă o școală de zidărie, să învețe cum să facă profesionist acest lucru. Și fac 3 sau 5 ani niște studii care nu le oferă nimic și apoi pleacă în străinătate și ajung să muncească exact în meserii din acestea: în construcții, în amenajări interioare. Meserii pe care nu le-ar fi făcut niciodată în România. Și câștigă în afară destul de mult. Pe de altă parte, cred că o persoană cu competențe și care își face treaba bine în zona aceasta de amenajări de locuințe (cumva este zona care ne interesează pe toți, știm cu toții cât de greu este să găsești un instalator bun) va putea câștiga foarte bine și în România. Cunosc situații în care persoane lucrează în domeniul acesta și care câștigă foarte bine. Muncesc, într-adevăr, își fac treaba, dar câștigă mult mai bine decât dacă ar face o meserie „de gulere albe”. Aceasta ar fi o formă prin care am putea să îi reținem pe tineri, să le explicăm că nu este o formă de prestigiu neapărat faptul că faci niște studii și că nu trebuie să faci neapărat o universitate ca să trăiești bine într-o țară. Deci să oferim și o altfel de alternativă. De asemenea, ar trebui să ținem cont la momentul în care tinerii sunt angajați de ceea ce ar putea să le ofere piața muncii. Să fie plătiți la nivelul normal pentru munca respectivă. La momentul actual un sfert dintre angajații din România, dacă nu mai mult, conform datelor apărute recent la Institutul de Statistică, sunt plătiți cu salariul minim pe economie. Acesta este departe de tot de salariul minim din alte țări europene. Și atunci cred că dacă am lucra în zona aceasta poate că tinerii, chiar dacă nu ar fi plătiți chiar la nivelul respectiv, dacă ar câștiga decent și ar putea să își desfășoare activitatea normal… poate ar alege să rămână în România.
Să vorbim acum despre orașul Constanța…foarte aglomerat vara, dar și iarna. Nu avem aici o reprezentativitate, nu avem ceva emblematic (în afara Cazinoului, poate), dar mizăm obsesiv pe mare. Cum ar putea și cum ar trebui o „baghetă magică” să schimbe orașul și să își depășească statutul de „vecin al mării”?
Răzvan Pantelimon: Nu este greșit că ne bazăm pe mare sau că utilizăm acest lucru. Însă putem găsi și le putem arăta oamenilor că există lucruri de văzut și de făcut în Constanța nu doar în cele 2 luni de vară. Vă dau un singur exemplu: am avut ocazia să lucrez în zona turismului într-un proiect interesant acum câțiva ani, dar care s-a întrerupt din cauza pandemiei de coronavirus. Organizam excursii în Dobrogea și inclusiv tururi în Constanța. Erau oameni din Constanța care ne spuneau că nu au fost în viața lor la Adamclisi, la Histria, în zone din acestea extrem de apropiate. Cred că autoritătățile locale ar putea să facă mult mai multe pentru a putea demonstra, exact cum spuneați, că Dobrogea, Constanța nu înseamnă numai marea. Sunt atâtea alte lucruri interesante care ar putea fi făcute. Și cred că succesul pe care îl au tururile acelea gratuite de oraș care se organizau la un moment dat sunt o dovadă a faptului că oamenii ar fi interesați de posibilitatea de a cunoaște și altceva. De a le arăta că ai ce face în Constanța și atunci când sunt închise cluburile și terasele.
Orașul este foarte aglomerat, iar subiectul parcărilor este foarte aprins. Cum rezolvăm această problemă?
Răzvan Pantelimon: Este destul de greu de rezolvat, pentru că orice măsură restrictivă, adică inclusiv cea a unor taxe mai mari, nu rezolvă problema esențială. Avem 130-140 de mii de mașini în perioada normală, nu în cea turistică, și doar câteva zeci de mii de locuri de parcare. Oricâte sau orice taxe ai pune este clar că nu sunt suficiente locuri de parcare pentru parcul auto. Pe de altă parte, nici nu există o infrastructură care să îți ofere altceva. Da, acum sincer, mi-ar conveni mult să merg în oraș fără mașină, să nu ne stresăm unde parcăm, unde lăsăm mașina. Dar în condițiile în care în multe situații transportul în comun funcționează cum funcționează, vine foarte greu, sunt tot felul de probleme cu diverse persoane în respectivele mijloace de transport, în condițiile în care nu ai trotuare…da, ni se spune să mergem pe jos…am merge, dar pe unde? Pentru că sunt zone întregi unde nu ai trotuare. Sunt ocupate fie de contrucții întregi fie de mașini. Păi ce fac, merg pe jos pe stradă? Se vorbește de biciclete electrice de închiriat…nu există decât câteva locuri, niște piste de biciclete și acelea destul de prost făcute sau prost gândite poate. Deci cred că înainte de aveni cu niște sancțiuni (normale, până la urmă, populația așa se disciplinează) trebuie să gândești și niște soluții. Iar în momentul în care ai oferit o alternativă, o soluție și omul nu vrea să accepte…atunci da, poți să îi spui: eu ți-am oferit alternativa, nu ai vrut să o accepți, atunci plătește pentru confort.
Interviu realizat de Larisa Calistru
