INTERVIU | Angelo Mitchievici, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România – filiala Dobrogea, despre cultură şi identitate naţională, în prezent: „Ne pierdem de foarte multe ori în în lucrurile care sunt efemere, fără să le observăm pe cele care fac istorie, construiesc o tradiţie“

Publicat de , 18 ianuarie 2021, 16:33

Când vorbim despre identitatea noastră națională, ne referim și la valorile culturale româneşti, la tot ceea ce este creat în literatură, artă, teatru sau film. Viaţa culturală aduce împreună oamenii şi creaţia, ideile şi activităţile. O comuniune care defineşte prin ea însăşi esenţa noastra identitară şi, din această perspectivă, am putea spune că fiecare dintre noi contribuie în aceasta lume culturală. Dana Sterghiuli a discutat pe acest subiect cu președintele Uniunii Scriitorilor din România – filiala Dobrogea, Angelo Mitchievici, eseist, critic literar, una dintre personalitățile proeminente ale vieții culturale românești:

Angelo Mitchievici: Ideea de a sărbători Ziua Culturii Naţionale într-o zi care defineşte ataşamentul nostru faţă de poetul naţional Mihai Eminescu este foarte importantă, pentru că ea asociază, într-o primă instanţă, una dintre personalităţile marcante ale culturii noastre. Pe de altă parte, subliniază un lucru foarte important – că întotdeauna este o lume a valorilor şi că această lume este păstrată, este conservată în mod special prin intermediul culturii. Cu alte cuvinte, cei care vorbesc foarte des de patriotism ar trebui să se gândească că simplul fapt de a deschide o carte, de a citi un autor român, de a cumpăra un autor român, de a vedea un film românesc de bună calitate şi a aprecia o operă de artă românească sunt tot atâtea gesturi patriotice pe care le poate face oricare dintre noi şi că, în cele din urmă, patriotismul nu este o vorbă goală atunci când el este filtrat prin intermediul culturii. Cu alte cuvinte, a trăi în simbioză cu literatura română, cu operele de artă ale artiştilor români, cu cinematografia, cu teatrul este un mod de a trăi în mod firesc în inima ţării tale, în locurile şi alături de personalităţile care o definesc cel mai bine.

Cartea, scena, atelierul sunt, aşadar, medii în care ne exprimăm sau pe care le explorăm şi care devin accesibile tuturor – oamenilor de cultură şi publicului, deopotrivă. Cum putem trăi această zi de sărbătoare în fiecare zi, accesând această lume a valorilor culturale?

Angelo Mitchievici: Tocmai prin a nu face din ea o zi singulară, aţi spus-o într-un fel foarte nimerit, de a face din această zi fiecare zi, deci de a citi în fiecare zi ceva, de a privi un film bun în fiecare zi sau măcar în cuprinsul unei săptămâni să acordăm literaturii, teatrului, cinema-ului românesc acea atenţie care le este cuvenită şi care mai pune în valoare un lucru foarte important: vorbim de cultură naţională dar, de fapt, ea conţine o altă idee extrem de importantă, cea de identitate naţională. Dacă suntem invitaţi să spunem cine suntem, răspundem spunându-ne numele, dar dacă este invocată identitatea noastră naţională, atunci cuvântul „român“ trebuie ştiut că acoperă, practic, în dimensiunea sa relevantă, tocmai elementele unei culturi naţionale. Când spui „Sunt român“ ar trebui să se subînţeleagă – „I-am citit pe Caragiale, pe Eminescu, pe Creangă, pe Slavici, pe Camil Petrescu, am văzut filme fundamentale – l-am văzut pe Ciulei, l-am văzut pe Pintilie, am văzut o parte din filmele noului cinematograf românesc“. Deci cam asta înseamnă identitatea naţională. Cei care se bat cu pumnul în piept că sunt „foarte români“, cu trei de „r“, ar trebui să acorde, practic, tocmai această greutate cuvântului lor, şi anume: „Am citit autori români, am vizionat filme de cineaşti români, am fost la piesele de teatru ale unor dramaturgi români“ şi aşa mai departe.

Prin urmare, putem accesa această dimensiune culturală românească pe nivelul dorit de fiecare în parte, pentru că, într-adevăr, există şi gusturi diferite, dar există şi o ofertă foarte bogată în ceea ce priveşte cultura românească. Ce anume face această cultură românească să strălucească astăzi?

Angelo Mitchievici: În mod cert ceea ce ţine de valorile fundamentale. O cultură devine universală în măsura în care atinge ceea ce ea are local, ceea ce ea are regional, adică îşi aduce contribuţia cu ceea ce ţine de profilul ei, de identitatea ei, de acele elemente constitutive care îi sunt particulare numai ei. N-o să le enumăr aici, dar v-aş oferi un exemplu foarte bun în Constantin Brâncuşi. Constantin Brâncuşi ajunge la acea esenţializare fabuloasă, care ţine de modernitate, de alfabetul modernităţii în sculptura universală, plecând de la nişte elemente de stilizare în sculptura de la Hobiţa, la care se întoarce după ce trece printr-o mulţime de experienţe estetice. Îşi dă seama că ceea ce căuta se află la el în grădină, în curtea lui, în satul lui şi că acele elemente pot fi ridicate la nivelul acela de esenţializare formidabilă, care le fac inteligibile pentru un chinez, pentru un american, un amerindian, un african etc., pentru orice om al unei culturi care posedă elementele unei culturi moderne. Asta înseamnă, de fapt, să ridici particularităţile culturii tale la un nivel de generalizare şi de esenţializare şi să le faci universale.

Ce lasă scris prezentul, astăzi, în istoria noastră culturală?

Angelo Mitchievici: Prezentul lasă scris, asta este important! Nu ştiu în ce măsură noi ştergem urmele acestui prezent, cât de mult suntem ancoraţi cu-adevărat în acest prezent consistent, substanţial al faptului de cultură şi cât de mult, de fapt, ne livrăm acestei zone sfere de maximă superficialitate, care ţine de fenomenul mediatic, în general, spre exemplu, de cel politic şi aşa mai departe… Ne pierdem de foarte multe ori în superficii, în lucrurile care cu-adevărat sunt efemere, fără să le observăm pe cele care fac într-un anume sens istorie, construiesc o tradiţie, reprezintă cu-adevărat ceva substanţial.

Interviu realizat de Dana Sterghiuli / Redactor online: Alina Enache / Foto – Arhiva Radio Constanţa