Cleopatra Chirondojan: „Clubul care îmi poartă numele, va crește în continuare copii talentați !”

S-au scurs trei săptămâni de la dispariția prematură dintre noi a președintelui CS Cleopatra Mamaia, Vasile Chirondojan.

Pentru a afla detalii despre ce se va întâmpla în continuare la acest club, am realizat un interviu cu fiica regretatului fost arbitru internațional, Cleopatra Chirondojan, cea care a dat numele clubului sportiv de la malul mării.

Reporter: Putem spune, că acest club a fost ca al doilea copil pentru tatăl tău, a făcut tot ce este posibil să îl susțină financiar, chiar și în momente grele ?

Cleopatra Chirondojan: La început, toți au râs de tata, că investește banii în club și că nu are niciun viitor. Rugby-ul a fost viața lui și a făcut tot posibilul ca echipa să aibă cele mai bune condiții. Deși problemele nu erau puține și-a ascultat inima, a luptat până la capăt și acum trebuie să continuăm această muncă și să creștem copii talentați.

Reporter: L-a afectat mult, faptul că Stadionul „Constructorul – Cleopatra” din Constanța, în care a investit mult sufletește, dar și financiar a fost demolat ?

C. Chirondojan: Normal că l-a afectat, pe acel stadion au crescut generații întregi de rugbyști, copii care au ajuns ulterior în naționalele României de juniori și seniori. A crezut prea mult în unii oameni, care după aceea i-au întors spatele. A fost cea mai mare supărare a tatălui meu în ultima perioadă.

Reporter: Ai crescut de mică, în această lume a sportului, ai amintiri plăcute ?

C. Chirondojan: Da. Tata mi-a povestit că aveam doi ani, când m-a luat cu el la stadion, la un meci de rugby al echipei Farul. A început o discuție cu câțiva oameni de sport, iar eu, neastâmpărată, am fugit de lângă el și m-am pierdut prin zonă. M-a căutat două ore și într-un final, m-a găsit. Acasă i-a fost frică să-i spună mamei, care 20 de ani nu a știut acest lucru. Îmi amintesc, eram micuță, când era arbitru internațional, călătorea foarte mult. Abia așteptam să se întoarcă acasă, de fiecare dată îmi aducea ceva și eram cu toții, fericiți. Și avea un obicei, care trebuia respectat, la cină trebuia neapărat să fim toți trei. A fost un om cu adevărat fericit, a făcut ceea ce i-a plăcut, și ce și-a dorit, a dus la bun sfârșit. Însă, doar împreună cu mama, de unul singur nu ar fi reușit.

C. Chirondojan: Voi fi președinte de onoare al clubului, care îmi poartă numele. Și sigur, va fi nevoie de o implicare mai mare a mea și aici, mă gândesc și la partea financiară.

Text și foto – Cătălin Donose