INTERVIU | Arhitect Mihaela Zamfir, despre cum va schimba pandemia arhitectura viitorului: „Trebuie să includă vegetație foarte multă. Se vorbește despre o arhitectură care trăiește“

Publicat de , 28 octombrie 2020, 10:14

Drumul până la birou a devenit foarte scurt pentru mulți dintre noi de când coronavirusul ne-a dat viața peste cap. De cele mai multe ori, e sinonim cu deplasarea din dormitor în sufragerie sau în altă cameră din casă unde ne-am instalat laptopul și alte cele din recuzita de birou.

Am discutăm despre acest subiect astăzi, la „Interviul dimineții”, cu Mihaela Zamfir – arhitect, Șef Lucrări La Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București.

Cum și-au transformat românii casele în birouri pentru telemuncă?

Mihaela Zamfir:  În perioada pandemiei de COVID-19 românii au lucrat de acasă, a fost necesar ca spațiile să devină multifuncționale flexibil adaptabile. „Open space”-ul are avantaje, dar în această perioadă s-a constatat că avem nevoie de intimitate, de confidențialitate, părinții trebuie să lucreze, copiii trebuie să-și desfășoare activitățile legate de școală. A fost destul de greu, probabil că tendința spre viitor este de a regândi luxul locuințelor. Pentru că locuințele noi mizează foarte mult pe „open space”. S-a redus foarte mult importanța acordată bucătăriei sau spațiilor de depozitare. Și cred că lucrul acesta s-a simțit. Locuința a trebuit să dobândească alte semnificații și anume: a trebuit să ne simțim în siguranță, să ne adăpostim. A fost nevoie la începutul pandemiei să depozităm alimente, locuințele noi nu mai au aceste zone de depozitare, nu mai au cămară, debara. Trebuie să ne reîntoarcem la aceste zone, să reapară în apartamente. O altă problemă în această perioadă este că nu mai putem sta foarte mult afară. Și atunci s-a simțit nevoia unor balcoane, a unor terase mai generoase. Arhitecții trebuie să țină cont de acest lucru și să fie proiectate terase, balcoane mai largi, zone dedicate acestor activități legate de muncă sau de școală. Un alt aspect important în aceste vremuri este dezinfectarea. A fost nevoie să dezinfectăm alimente, încălțămintea. Și atunci locuințele moderne, contemporane care sunt pe acest principiu de  „open space” trebuie să țină cont în viitor și să avem iar niște holuri de acces, cu suprafețe din materiale care rezistă la dezinfectări multiple, cu zone în care putem să dezinfectăm rechizitele, de exemplu, sau ghiozdanele copiilor, zone în care trebuie să ne spălăm hainele mai des, în care trebuie să le uscăm. Sunt lucruri care dispar din locuințele moderne  – spre exemplu uscătorie – care ar putea să mascheze cumva aceste haine sau rechizite care devin mai multe în această perioadă și pot să ne ocupe casa și să ne împiedice cumva să ne simțim relaxați văzându-le tot timpul.

Cum vor arăta clădirile post-pandemie?

Mihaela Zamfir:  Clădirile post-pandemie cu siguranță se vor schimba. Aș vrea să știți că aceasta nu este singura pandemie pe care omenirea a trăit-o. O astfel de pandemie se întâmplă o dată la o sută de ani și arhitectura de fiecare dată a evoluat. Dacă ar fi să gândim pozitiv am spune că după fiecare pandemie arhitectura a avut o lecție de învățat pe care a aplicat-o și a fost un pas înainte. Aș aduce ca exemplu comparabil mișcarea de arhitectură modernistă. Este arhitectura de la începutul secolului trecut, care a crescut și din lecțiile învățate în urma gripei spaniole și a a altor pandemii trecute, cum ar fi cea de holeră. Practic aceste pandemii au adus lecții noi: arhitectura a mizat pe ferestre mai mari din care să intre lumina. Lumina naturală poate să ucidă bacterii, virusuri. De asemenea foarte importantă a fost descoperirea lui Robert Koch. El a descoperit bacilul care îi poartă numele (tuberculoza) și care a dat naștere mișcării sanatoriilor din Europa și din SUA. Lecția de arhitectură învățată este să avem suprafețe vitrate generoase, să intre lumina. S-a pus foarte mare accent pe arhitectura în scop terapeutic. Există în acest moment un urbanism care se desfășoară cam agresiv în marile orașe. Nu se mai ține cont de distanțele dintre clădiri. Iar acesta este un lucru foarte important. Trebuie să avem o distanță rezonabilă, să respectăm legea și să nu mai îndesăm clădirile. Trebuie să fie un urbanism rezonabil astfel încât să fie aerisită clădirea. Cred că locuințele vor deveni mai generoase . Din propria experiență de arhitect care își practică meseria într-un birou de arhitectură pot spune că sunt foarte mulți clienți care s-au gândit să se mute de la apartamentele de la blocuri și să își facă o locuință pe pământ. Se observă această tendință pentru că așa omul se simte în siguranță, are și o grădină în care își poate petrece timpul în aer liber. Dacă vorbim despre locuințele colective, deci despre imobile rezidențiale cu mai multe apartamente, ar trebui să crească suprafața teraselor, a balcoanelor pentru a putea sta mai mult timp afară. Arhitectura trebuie să includă vegetație foarte multă. Se vorbește despre o arhitectură care trăiește. De exemplu, terasele blocurilor ar putea fi transformate în terase verzi  pentru a putea ieși afară în grupuri mai mici.

Ce impact are COVID 19 asupra arhitecturii căminelor de bătrâni?

Mihaela Zamfir:  Pandemia de COVID-19 a făcut ravagii în astfel de instituții care acordă asistență de lungă durată persoanelor vârstnice și ar trebui regândite pe cât posibil în viitor la o scară mai redusă, cu număr de utilizatori mai mic. La nivel european se vorbește chiar de o scădere dramatică a numărului de paturi, adică să fie până la 20 de paturi într-un astfel de cămin. Probabil că tendința ar trebui să fie spre descentralizare pentru că în general căminele de vârstnici pot avea 80-100 de rezidenți. Ar fi bine să avem unități separate, astfel încât chiar și la o simplă gripă (care face ravagii într-un cămin de bătrâni) persoanele să poată fi izolate mai ușor. S-a observat că Spitalul Obregia din București, care este un spital pavilionar, a funcționat mai bine în această perioadă decât un spital centralizat. E important să ies afară și astfel să am o unitate ermetică bine izolată față de ceilalți rezidenți sănătoși. Trebuie să fie un singur utilizator pe fiecare cameră sau doi. Să fie gândite cu terase sau cu grădini proprii. Dacă privim experiența occidentală de succes, aceste ansambluri sunt pe înalțime redusă, cu grădini generose. La modul ideal, aceste clădiri ar fi bine să fie construite doar pe parter și cred că este important nu doar la nivel de arhitectură, ci să fie înglobată tehnologia inteligentă în aceste clădiri. Astfel încât să atingem cât mai puține suprafețe, să ne simțim în siguranță pentru că și productivitatea crește atunci când ne simâim în siguranță. Bineînțeles că arhitectura trebuie să și inspire, astfel încât activitatea să se desfășoare în cele mai bune condiții.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – Arhiva personală