Se împlinesc 42 de ani de când marele atlet Ilie Floroiu a stabilit recordul național în proba de 5.000 de metri

Publicat de Catalin Donose, 23 iulie 2020, 05:51

Joi se împlinesc 42 de ani de când fostul mare atlet Ilie Floroiu a stabilit recordul național în proba de 5.000 de metri, pe defunctul Stadion Republicii, la Campionatul Național de la București (la 2 secunde de recordul european și la 7 de cel mondial).

Recordul rezistă și astăzi, la fel ca și cel din proba de 10.000 de metri, stabilit pe 29 august 1978, la Campionatul European de la Praga.

Marele atlet a rememorat clipele de acum 42 de ani, pentru Radio Constanța.

Haideți să rememorăm. 23 iulie 1978, la Campionatul Național desfășurat pe Stadionul Republicii din Capitală. Cum a fost?

Am în memorie fiecare pas, fiecare moment care l-am petrecut premergător acestei curse de 5.000 de metri. Eram într-o zi de vineri, 23 iulie 1978, pe defunctul stadion Republicii, pentru că astăzi nu mai este. A avut loc această probă, de 5.000 de metri, în cadrul Campionatului Național de seniori. Am făcut o încălzire normală, știam că sunt în formă, dar nu mă așteptam la această performanță, 13 minute și 15 secunde, care reprezenta la vremea respectivă cea mai bună performanță europeană, care s-a păstrat tot anul 1978, și a doua performanță mondială. Am fost la 2 secunde de recordul european și datorită faptului că am fost bleg, n-am făcut acest record, în sensul că m-am oprit „pe grătar“ (n.r. – aproape de linia de sosire). Am ridicat mâinile, știam că e record național, dar niciodată nu m-am gândit că pot să stabilesc record european.

Cumva, pe final, ați mai oprit din motoare! Exact pe grătar, așa cum se spune. Pe ultimii 5-6 metri. 2 secunde înseamnă…unu, doi. Luna viitoare serbăm 42 de ani de la recordul de la 10.000 de metri, pe 29 august. V-ați gândit, la vremea respectivă, că vor rezista atâta. Recordurile sunt făcute să fie doborâte! De ce rezistă după mai bine de 4 decenii? Care ar fi explicația?

Nu m-am gândit. Niciodată nu m-am gândit la lucrul acesta, însă mă gândeam că performanțele sunt deosebite la nivel european și mondial și eram mândru de acestea. De ce? Întrebați pe alții, întrebați federația de specialitate sau alți specialiști. Mie mi-e greu să spun de ce. Probele de 5.000 și 10.000 de metri sunt foarte grele, pregătirea este foarte grea și de durată și performanțele nu ies a doua zi. Au fost ani de muncă, ani de renunțări, ca la orice sportiv care a realizat o mare performanță.

Ați făcut o pregătire foarte bună în acel an 1978. Au fost zile întregi în cantonamente montane…

Da, este adevărat. Îmi stă pe suflet defunctul stadion Republicii. Astăzi nu mai este, acolo s-a ținut Festivalul Tineretului în 1953, acolo au concurat mari sportivi ai lumii, Emil Zatopek – triplu campion olimpic, Vladimir Kuts, Iolanda Balaș cu recordurile ei superbe, Lia Manoliu și alți mari sportivi ai lumii. Acum, Parlamentul României este peste acest stadion și mi-ar plăcea ca întreaga clasă politică să-și întoarcă, cu toată seriozitatea, atenția spre sport – sportul de masă, sportul de performanță. Sportul înseamnă sănătate, educație, reușită în viață, înseamnă rigurozitate și, nu în ultimul rând, principalul vector de imagine al României în lume.

Când vor fi doborâte recordurile dumneavoastră? Credeți că o să fim, cu toții, în viață sau vor ieși la pensie?

Același lucru vreau și eu să știu. Îmi este foarte greu să spun dacă voi avea ocazia sau nu. Nu vin eu să fac elogiul acestor două rezultate, dar, într-adevăr au fost extraordinare la vremea respective. Ca dovadă și astăzi în orice competiție, Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene, poți să te clasezi în primele 3 sau în primele 6 locuri, care nu înseamnă puțin.

Text și foto – Cătălin Donose