România este a doua ţară, din Uniunea Europeană, cu cea mai ridicată rată de sarcini la adolescente

Publicat de Doina Sirbu, 10 iunie 2020, 07:54

În fiecare an, numărăm copiii care nasc copii şi ne străduim să înţelegem fenomenul, care porneşte de la lipsa educaţiei primite în familie. Deputaţii au aprobat recent un proiect de hotărâre, care permite organizarea orelor de educaţie sexuală în şcoli. Deşi mulţi sunt de acord cu necesitatea acestei discipline, rămânem împărţiţi atunci când vine vorba despre vârsta potrivită.  

Educaţia sexuală începe în familie, explică psihologul Ana Pascovici: ”Copiii care discută cu părinţii lor despre sex sunt mai puţin predispuşi la comportamente sexuale riscante la vârsta adolescenţei. În urma unor cercetări, s-a demonstrat că educaţia sexuală timpurie reduce considerabil numărul avorturilor şi transmiterea bolilor sexuale în rândul adolescenţilor, motiv pentru care educaţia sexuală a devenit obligatorie în multe ţări din Europa.”

Conform World Bank, România este a doua ţară din Uniunea Europeană cu cea mai ridicată rată de sarcini la adolescente, de trei ori mai mare decât media europeană. O spune şi părintele Marius Moşteanu, preot paroh la  biserica Sf. Nicolae: ”Statistic vorbind, avem 20.000 de fetiţe, în jurul vârstei de 14 ani, care au născut anul trecut. Asta înseamnă că 20.000 de mame – copii şi cu 20.000 de copii născuţi, înseamnă deja 40.000 de copii, care nu mai au copilărie”.

Tulcea este un pol recunoscut al mamelor minore. Anul trecut, din 900 de naşteri înregistrate la spitalul judeţean din localitate, 3,5% au fost mame minore.

”Sunt mame minore, care au chiar mai multe sarcini până să devină majore. O mare parte din aceste mame minore au în familie o tradiţie, aceea a căsătoriilor precoce şi probabil că ar avea o reţinere în a lăsa copilul la asemenea ore”, afirmă managerul spitalului din Tulcea, dr. Tudor Năstăsescu. 

Situaţia s-ar putea schimba de anul viitor, când în şcolile din România se vor ţine ore de Educaţie sanitară. După îndelungi dezbateri, provocate de conotaţia termenului “sexual”, deputaţii au aprobat săptămâna trecută proiectul de lege privind introducerea acestei materii, sub o altă denumire, “Educaţie sanitară”. Să auzim şi explicaţia unui medic:

“Educaţia Sexuală, fără false pudibonderii, este inclusă într-un termen mai larg, care este de fapt o disciplină de studiu şi o supraspecialitate medicală derivată din Sănătatea Publică, care se numeşte Educaţie pentru Sănătate. Aşadar, Educaţia Sexuală este o bucăţică, un capitol din Educaţia pentru Sănătate” spune dr. Loti Popescu, coordonator judeţean al Programului Naţional de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate.

Copiii ar putea învăţa la şcoală despre prevenirea contractării bolilor cu transmitere sexuală şi despre prevenirea sarcinii în rândul minorelor. Introducerea acestei materii a trezit un val de reacţii în rândul părinţilor.

“Aşa ceva nu-i voie, nu-i voie. Acum, astea sunt lucruri? Îi văd şi îi arată şi la televizor, că au făcut nu ştiu câte avorturi şi să-şi ia prezerva… Acestea sunt lucruri să se spună la televizor? Nu e voie, nu e frumos. Fata trebuie să fie corectă până la 18 ani, până ce are un prieten, nu din grădiniţă nu sunt ca lumea, din grădiniţă. Doamnă, eu sunt femeie la 74 de ani, îmi trebuie mie educaţie sexuală? Păi ce înseamnă treaba asta? Eu am crescut 5 copii şi 13 nepoţi, dar la noi nu s-a vorbit aşa. Asta nu e bine” , a spus o pensionară.

…Cu toate că, la prima vedere, toţi au fost de acord cu introducerea orelor de Educaţie sexuală în şcoli.

“Educaţie sexuală în şcoală, da, este bine. Păi, copilul trebuie să ştie, măcar de la 13 ani, mai ales fetiţele trebuie să ştie despre ce este vorba, aţi văzut cât tineret avem… copii cu copii”, ne-a spus o doamnă, care se plimba cu nepoţica ei prin parc.

”Evident că nu trebuie să rămână niciun fel de tabu, cum poate noi am fost crescuţi în acest tabu, dar e foarte important de-a alege vârsta, la care copiii sunt informaţi despre problema lor. Pentru educaţie sanitară, cred că de la grădiniţă, pentru educaţie sexuală, cred că copilul trebuie să aibă măcar 12 ani, ca să aibă discernământ în a înţelege ceea ce i se spune” este de părere dr. Tudor Năstăsescu.

“În primul rând, dacă doi copii de 14 ani vor fi educaţi în sensul unei unicităţi sau vor fi pregătiţi pentru unicitatea unei vieţi de familie, cu siguranţă, că vor începe să se pună la adăpost de anumite boli. Aceste boli sunt realităţi, problema este următoarea, dacă ar fi după mine, eu pentru fete aş avea măcar un număr dublu de ore faţă de băieţi, pentru că ele sunt mai vulnerabile din toate punctele de vedere” spune părintele Marius Moşteanu, care vorbeşte zilnic cu numeroşi copii, ce trec pragul bisericii. Lipsa educaţiei sexuale în rândul adolescenţilor izvorăşte din familie, de la părinţii care se feresc să vorbească despre acest subiect.

“De ce nu discută? Pentru că ei, la rândul lor, nu au fost educaţi. Şi atunci trebuie să începem de undeva. N-o să începem să educăm părinţii, pentru că în orice act educaţional durează mai mult să-i scoţi din cap ceea ce are cel pe care vrei să-l educi, decât să-i bagi altceva în cap. Aşa că, mai bine o luăm de la 6 ani, cu diferenţa specifică între băieţei şi fetiţe şi vom ajunge ca la 18 ani să ştii să faci diferenţa între craii de care ai auzit că au mai fost cu câteva colege de ale tale şi ţinta, pe care o ai, de-a avea un bărbat, tată al copiilor tăi”.

O posibilă explicaţie pentru teama părinţilor de a-şi lăsa copiii la aceste ore poate fi şi aceasta:

Dr. Loti Popescu: “Oamenii se tem de introducerea acestei discipline, fiindcă au fost văzute tot felul de manuale din afara ţării noastre, şi cum România este parte din Europa, oamenii se tem că acele noţiuni, de altfel foarte dure şi abrupte, se vor introduce la copiii mici.”

Dincolo de grija cu care sunt introduse şi explicate aceste noţiuni, trebuie urmărit interesul primordial al copilului: cunoaşterea.

Dr. Loti Popescu: „A introduce aceste noţiuni dure pentru 6 ani este un abuz. La aceste vârste mici vorbim despre fetiţe şi băieţi, despre faptul că suntem diferiţi, despre dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, igiena organelor genitale, despre menstra la fetiţe, în perioada pubertăţii sau chiar în prepubertate, absolut orice noţiune trebuie introdusă progresiv, altfel, această disciplină nu se justifică.”

”Personal, cred că este un lucru foarte bun, atât timp cât informaţiile oferite copiilor sunt adaptate vârstei lor. Copiii află poate din alte surse aceste informaţii şi, decât să le fie teamă, să întrebe părinţii, unde mulţi părinţi nu prea sunt deschişi, mai bine să aibă o bază de informaţii adaptată pentru nivelul lor de vârstă. Am aproape 16 ani, cred că ar fi destul de ok să fie. Un părinte sigur nu i-ar spune unui copil ce să facă, adică cred că i–ar fi ruşine. De la ce vârstă ar trebui introdusă această educaţie? Cred că din clasa a VI-a ar fi destul de bine. Adică nu de la o vârstă fragedă, să afle aceste chestii. Acum suntem în 2020, adică găsim orice pe Youtube”, spune un adolescent.

”Elevii au nevoie de un soi de cunoştinţe, pe care să nu le mai ascundă după preş, au nevoie să vorbească cu părinţii lor dincolo de tabuuri. Ar vrea să discute sincer, dar, din păcate, am constatat că încă se mai practică dualitatea, limbajul dublu şi gândirea dublă, în casă se vorbeşte într-un fel, la şcoală se vorbeşte în alt fel, pe stradă se vorbeşte într-un fel, unde este, totuşi, felul omului?” spune părintele Marius Moşteanu.

Deocamdată, inspectoratele şcolare nu au primit niciun rând despre organizarea noii discipline de studiu, iar inspectorii de specialitate spun că oricum nu prea este loc în programă. Proiectul de lege aşteaptă să fie promulgat de preşedintele Klaus Iohannis. Între timp, s-au ridicat politicieni care cer ca orele de educaţie sanitară să fie obligatorii pentru toată lumea.

Realizator – Cristina Ghelasie / Foto – unsplash.com