INTERVIU | Gabriela Guzu: „Dintr-o ață și o cârpă poate să iasă o bucățică de artă” – FOTO

Publicat de Doina Sirbu, 1 martie 2020, 10:24

1 Martie reprezintă începutul primăverii, iar mărțișoarele pe care le primim ne ajută să ne recăpătăm speranța și optimismul. La Interviul dimineții, realizat de Larisa Calistru, o vom cunoaște astăzi, pe Gabriela Guzu din Năvodari, inginer de chimie alimentară, pasionată de tradițiile românești de 40 de ani.

Printre creațiile sale regăsim și mărțișoarele handmade, despre care spune că sunt la mare căutare.

De unde a apărut această pasiune pentru handmade? Ați urmat cursuri specifice?

Gabriela Guzu: Nu, nici nu știu dacă există cursuri pentru a duce mai departe tradiția. Bunica mea maternă lucra. A lucrat iile boieroaicelor din zona dumneaei (județul Brăila). Bunica, de fapt, când stătea, ea lucra. Tricota, broda și de la ea am prins drag de tradiții.

Care a fost prima creație și la ce vârstă ?

Gabriela Guzu: Eram foarte mică. Prima mea pereche de andrele au fost două bețe lucrate de bunica special pentru mine, ca să nu mă înțep. A fost un fular pentru o păpușă mare pe care mi-o adusese Moș Crăciun. Apoi a urmat un fular în școala primară, când aveam acele ore de lucru manual. Acolo am văzut că mai sunt unul, doi, trei copilași cărora le plăcea. Și mi-a plăcut să fiu mai cu moț, să fac mai mult. Doamna învățătoare m-a remarcat, la mine întotdeauna veneau piesele pentru târg cele mai complicate. De la broderie spartă până la un simplu  lucru pe față, ciorăpește.

Care este cea mai mare provocare în acest hobby al tradițiilor?

Gabriela Guzu: Să găsesc modele vechi, autentice. Foarte greu le găsesc. Pe vremea aceea nu erau aparate de fotografiat. Și dacă totuși există poze, nu sunt clare. Și ne strângem două-trei femei iubitoare de tradiție și ne străduim să ghicim modelul. Am început să lucrez ii la 7-8 ani, după Revoluție. S-au adunat în total 40 de ani de când realizez obiecte diverse, pasionată fiind de tradiții. Tradiția mă relaxează, efectiv lucrez cu drag și când am probleme  le uit cu desăvârșire prin lucru. Lucrez când am timp liber. Dacă m-am așezat pe un scaun sau în fotoliu am ceva de lucru lângă mine. Nu lucrez însă duminica sau de sărbătorile religioase. Familia așa m-a cunoscut, lucrând. Găsesc mereu înțelegere și de la soț și de la cei doi copii ai mei. Lucrez de plăcere, există și lucrări care mi se cer la comandă (în general ii, dar și lucrușoare micuțe). Mă bucur că oamenii au început să se întoarcă la tradiții și să le aprecieze, să realizeze că un lucru de mână e deosebit față de orice chinezărie sau orice plastic de pe piață. Soțul râde de mine, spune că mâinile mele au ochi. Citesc și lucrez în același timp. N-aș putea fără lucrul de mână, un hobby al meu care să știți că nu este pentru toată lumea. Este nevoie de plăcere, răbdare și trebuie să îl înțelegi. Undeva, acolo, fiecare lucrușor spune ceva. Și dacă plăcerea nu vine din interiorul tău, din suflet, nu poți…

Și pentru că astăzi este 1 Martie, evident că vorbim despre mărțișoare. Care ar fi procesul de realizare a unui mărțișor handmade ?

Gabriela Guzu: Mărțișoarele handmade sunt de mai multe feluri. De la cele din lut polimeric (care tot cu mâna se lucrează) până la cele cu ață, materiale, etamină, felicitări brodate. În general, acestea se fac din ce ai prin casă. Bucăți de etamină mici, cartoane decupate, ață, etamină, răbdare și inspirație. Lucrez puțin la un mărțișor: cam 5 minute, asta dacă mă mai strigă și vreun copil între timp.

Cu ce se deosebesc mărțișoarele handmade de cele tradiționale, de exemplu?

Gabriela Guzu: E multă pasiune. Când le vezi la vânzare, din start te atrag. Sunt altceva. Bucata aceea de suflet pusă în broderie se simte. Și e mai frumos când dăruiești ceva lucrat, ceva care a stat în mâna unui om decât un simplu plastic. Așa văd eu lucrurile. Spre bucuria mea, doamnele au început să le arate soților ce le place. Iar domnii vin spre lucrurile manuale. În general caută lucruri deosebite, iar un artizan, un lucrător tradițional poate personaliza, poate face exact ceea ce își dorește omul, fără să își închipuie că dintr-o ață și o bucată de cârpă poate să iasă o bucățică de artă. În 40 de ani am realizat: 10 ii, mărțișoare fac an de an și le dăruiesc în general copiilor mei, fac și mileuri, fețe de masă. Am făcut și câteva obiecte foarte dragi mie, care sunt ale bisericii. Și pentru că este 1 Martie le doresc tuturor doamnelor și domnișoarelor o primăvară frumoasă. Fie ca acel mic mărțișor lucrat și dăruit cu suflet să le aducă tot ce își doresc, sănătate și an de an să fie mai deschise spre frumos, spre tradiții.

Realizator – Larisa Calistru / Redactor online – D. Sîrbu / Foto – arhivă personală