EXCLUSIV | Jurnalistul Cătălin Tolontan, despre documentarul „Colectiv“: „Filmul nu are sânge și nu e despre foc, nu se văd răni. E vorba despre un alt tip de rană“

Publicat de , 29 februarie 2020, 11:19

Nu vom uita niciodată data de 30 octombrie 2015. Atunci s-a petrecut tragedia  din clubul Colectiv. Cunoaștem bilanțul nefericit : 64 de morți și sute de răniți. Incendiul declanșat în timpul concertului  trupei „Goodbye to Gravity“, cu ocazia lansării unui nou album,a produs multă durere și a scos la iveală adevăruri despre România. La jumătate de an după premiera internațională  care a avut loc la Festivalul  de la Veneția, filmul documentar  „Colectiv” poate fi văzut și în România. Astăzi ajunge și la Constanța, de la ora 19:00, la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”.

Invitat în direct prin telefon, în programul matinal realizat de Larisa Calistru, jurnalistul  Cătălin Tolontan a acordat postului nostru de radio un interviu în exclusivitate despre „Colectiv” și viața noastră după această tragedie.

Cum a fost primit filmul documentar „Colectiv” în țara noastră?

Cătălin Tolontan: E atât de greu și totodată atât de simplu de răspuns. O să vă răspund ca un jurnalist. Aseară, la Galați, de exemplu, cel mai vârstnic spectator avea 78 de ani și cel mai tânăr, care a ținut să pună o întrebare echipei care a realizat filmul și jurnaliștilor prezenți în film, avea 4 ani și jumătate. Și au fost peste 400 de oameni în sală, de toate convingerile politice, oameni optimiști sau mai puțin optimiști, care așteaptă mult sau puțin în continuare de la România. Toți se regăsesc în acest film, pentru că filmul nu are sânge și nu e despre foc, nu se văd răni, e vorba despre un alt tip de rană, e vorba despre cum arată viața noastră și poate cum ar putea arăta ea dacă ne implicăm un pic să schimbăm lucrurile în această țară.

Care au fost secvențele sau fragmentele de film cel mai greu de realizat?

Cătălin Tolontan: Este o întrebare pentru regizor. Eu vă pot spune ca jurnalist ce e mai greu cumva, dar și mai pilduitor, aproape tulburător de văzut astăzi. De pildă aceia care ascultă acum postul dumneavoastră de radio știu foarte bine că ieri un fost ministru al Sănătății, Sorina Pintea, a fost arestat (e o acuzație deocamdată, nu e probată, evident) pentru că ar fi luat mită ca manager de spital la Baia Mare, folosind pandemia virusului care ne amenință pe noi, toți oamenii de pe această planetă. Te gîndești: «Cum poate face cineva asta, să ajungi ca doctor, ca manager de spital, să folosești o îngrozitoare amenințare la adresa semenilor tăi ca să mai faci și tu o șpagă?“ Ei bine, acest lucru s-a mai întâmplat și el există în film și oamenii sunt pur și simplu cutremurați când văd că Florin Secureanu lua bani ca șpagă după tragedia de la Colectiv, pentru că atunci se dăduse drumul la investiții. La fel ca astăzi. Când se dă drumul la investiții…luați, luați, repede, orice…ca să aibă oamenii în spitale și un manager de spital se folosește de această tragedie a virusului.

Ați disecat în detaliu, în anchete scrise și mai târziu în acest documentar succesiunea de incompetență, corupție, nepăsare de pe aproape toate palierele tragediei Colectiv. Vedeți o schimbare de abordare a sistemului de urgență și a instituțiilor care oferă servicii medicale de stat?

Cătălin Tolontan: Da, cred că lucrurile s-au schimbat în bine. Oamenii care ne ascultă acum, prin taxele lor, au decis ca salariile și veniturile în general ale cadrelor medicale (peste 100 de mii de oameni în România) nu doar medicii, ci și biologi, manageri, asistente, infirmiere și așa mai departe să se dubleze și probabil să se tripleze față de acum câțiva ani.  Aceasta este o schimbare fundamentală. Noi, de regulă, stăm peste o oră la discuții cu oamenii din sală, pentru că ei nu se pot ridica după vizionare, sunt țintuiți în fotolii ca efect a ceea ce au văzut. Repet, nu sunt scene violente. Vin copii, vin tineri care sunt absolut impresionați, care nu știu ce s-a întâmplat la „Colectiv”, dar realizează vâzând filmul (care este despre viața noastră de zi cu zi și este foarte actual) ce provocare avem noi în fața noastră. Ca să vă răspund concret, se dă mai puțină mită astăzi în spitale. Mi se pare altă schimbare, oamenii recunosc asta. Pur și simplu spun: „Da, n-am mai dat mită în spitale“. Dar asta nu înseamnă că a dispărut plicul din spitale. Da, sunt mulți medici care îl  refuză tocmai pentru că veniturile lor sunt acum absolut civilizate.

Care este soarta avertizorilor de integritate din film? Huliți de breasla lor, ei devin practic licărul de speranță pentru un nou tip de atitudine că nu este totul pierdut în sistemul medical…

Cătălin Tolontan: Aveți dreptate. Eroii acestui film nu sunt jurnaliști, dar noi ocupăm o bună parte din film pentru că pe baza investigațiilor se narează filmul, povestitorului i-a fost mai ușor să facă acest lucru, însoțind echipa de jurnaliști practic în fiecare minut, timp de un an de zile. Oamenii aceștia care au vorbit, e vorba despre medicul Camelia Roiu, de Nicoleta Ciobanu și Laura Nițu (contabile la Spitalul Malaxa) au riscat foarte mult. Pentru că, de vreme ce noi ne făceam doar profesia, ei își riscă cariera. Lucrează în aceleași spitale, însă atmosfera din jurul lor este una glacială.

Ce credeți că este diferit în modul în care privesc străinii și românii acest film?

Cătălin Tolontan: Nu vă voi da un răspuns inteligent, vă voi da un răspuns sincer: aproape nimic! Și noi suntem surprinși -regizorul Alexander Nanau a reușit cumva să atingă ceva profund uman, astfel încât felul în care oamenii vin la sfârșitul filmului și le strâng mâinile celor de pe scenă este același și în Norvegia, și la Craiova, da? Și sunt convins că va fi la fel la Constanța, văzând corupția, văzând cum politicienii încearcă să se strecoare. Dar au o șansă oamenii să îi tragă de mânecă și să le spun: „Totuși voi trebuie să faceți ceea ce vrem noi, cei care suntem guvernați și nu invers. Nu noi trebuie să facem ceea ce vreți voi, care ne guvernați!“

Interviu realizat de Larisa Calistru