Atelier Urban cu balerinul – coregraf Călin Hanțiu

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 26 decembrie 2019, 14:08

Ediția de astăzi, 26 decembrie 2019 a emisiunii Atelier Urban l-a avut ca invitat pe maestrul Călin Hanțiu – balerin, coregraf cu o carieră impresionantă la Opera Română din Cluj, fost director artistic al Companiei de Balet din cadrul Teatrului de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța și profesor de coregrafie.

Vă amintiți cum a început pasiunea aceasta pentru dans?

Călin Hanțiu : Am avut-o din naștere. A dansa era pentru mine un lucru natural, foarte plăcut, foarte jovial și este o perpetuare a talentului părinților mei, cprora le plăcea foarte mult să danseze. Și întâmplarea a făcut că o mătrușa de-a mea din partea mamei lucra la liceul de coregrafie din Cluj și a zis : Adu-l la coregrafie! Și așa am ajuns acolo, se întâmpla în anul 1967. La noi în casă era o nebunie, dansam mereu. Mamei mele îi plăceau seratele. Aveam o casă foarte mare unde locuiam. Dansam pe piesele la modă în vremurile respective : Dalida, Adriano Celentano, Tom Jones, etc. Se creau niște stări excepționale de dans, eu participam alături de ei. De aici cred eu că a început plăcearea dansului și așa s-a dezvoltat și ideea de a ajunge la liceul de coregrafie. Întotdeauna încercam să transmit ceea ce dansez, interpretam forma muzicală. Dansul a fost un hobby. Eu eram cu sportul mai mult, mi-au plăcut foarte mult tenisul de masă și fotbalul. Am încercat la un moment dat să joc și handbal, dar nu aveam îndemânare deloc și asta mă scotea din sărite. Pentru că la noi, în Năsăud, era o școală, Coșbuc, cu jucători buni de handbal, cu 5 terenuri de zgură(era ceva fantastic pentru acele vremuri în România). Eu am trăit foarte mult la țară, la Coldău, acolo erau bunicii și străbunicii mei și acolo aveam o libertate extraordinară, o livadă mare de 10 mii de metri pătrați. Aceasta a acaparat în timp corpul meu și m-a ajutat în arta dansului. Am plăcerea de a viziona fotbalul, sunt fan Liverpool pentru că îl au antrenor pe Jurgen Klopp. Eu, ca și caracter sunt germanofil, tatăl meu se trage din zona Sighișoarei. Din țară am ținut cu Universitatea Cluj, dar mă face de râs…

Cum a decurs întâlnirea dumneavoastră cu Oleg Danovski?

Călin Hanțiu : A fost o întâlnire simplă, am fost puși amândoi în fața unui fapt. În 1979 eram la mare, fostul meu profesor de balet la Cluj ajunsese aici maestru de studiu(Solomon Vasile). Am venit, am văzut despre ce este vorba, condițiile erau (ca și acum) foarte proaste față de Cluj, dar erau foarte mulți tineri și asta m-a atras foarte mult. Și gândul de a merge în turnee în străinătate, de a ne deplasa, era și o libertate, pentru că aici, la Constanța, nu stăteam la hotărârea directorului că avem Traviata sau Aida, unde trebuia să susținem momentele coregrafice din celebrele opere. Aici venea un impresar, ne-a văzut 2-3 zile, i-a plăcut de noi și atunci s-a creat această colaborare(vă dați seama, de 40 de ani) dintre Teatrul de Balet și agenția artistică Joachim Landgraf.

Cum ați reușit să urcați, treaptă cu treaptă, spre artistul total?

Călin Hanțiu : Simplu, simplu! Eram foarte bun, eu când am venit de la Cluj la Constanța eram deja pregătit, eram deja demisolist(fără stat) dar dansam în roluri demisolistice, chiar solistice. Am avut întotdeauna un mare avantaj al îndemânării, al percepției vizuale, a implicării și îmi veneau foarte la îndemână.Am avut o singură problemă din punct de vedere artistic, ca balerin nu aveam o mare deschidere, însă am fost un foarte bun partener, am fost foarte tehnic, piruetist, chiar inventam anumite tehnici. M-am impus ușor.Am trecut foarte ușor de la un rol clasic la un rol de caracter.

Ce ingrediente îi trebuie unui balerin ca să atingă perfecțiunea?

Călin Hanțiu : Calități native în primul rând, pentru că în ziua de astăzi toți sunt la un nivel foarte ridicat, să nu aibă emoții, să creadă în el, să aibă norocul de a fi dus către o pedagogie corectă. Dacă ai calități native – e ușor să faci baletul. Și plăcerea, energia pe care ți le pot da colectivul, direcțiunea. E important să dai peste oameni creativi, care să fie dedicați meseriei.Nu este nevoie de un abuz al repetițiilor, te epuizează și nu mai poți avea creativitate. După mine, acum baletul este la un nivel stresant. Poți dansa până la 35-40 de ani în ziua de azi, dar dacă ești bun, dacă îți faci o publicitate și ești recunoscut – poți să depășești această vârstă.Acum sunt atât de mulți balerini buni, încât au cam uniformizat nivelul.Eu, spre fericirea mea, am avut mereu nivelul numărul 1. Eu am dansat până la 50 de ani, și dacă aș fi avut o atmosferă foarte bună în cadrul teatrului. Aș fi rămas. Dar m-a decepționat foarte tare atmosfera anului 2008 care era în țară și în Constanța în special și am zis că nu are rost să mă mai complic, pentru că nu mă mai satisfăceau condițiile tetrului(în care eu am sperat în 2004, când am ajuns director, să se facă niște schimbări radicale). Eu am venit către Constanța responsabil.

Ce spectacole v-au marcat în cariera dumneavoastră de 40 de ani?

Călin Hanțiu : Spartacus a fost rolul vieții mele, mi-au mai plăcut Don Jose, Giselle(Albert a fost un rol care m-a supus).

Ați dansat mult în străinătate, nu v-a tentat niciodată să rămâneți afară?

Călin Hanțiu : Nu! N-am suportat capitalismul niciodată, pentru mine capitalismul a fost un abuz. Acum din păcate a ajuns la noi capitalismul, iar socialismul este în Europa cum ar veni. Parcă ai mai multe drepturi în partea de Vest a Europei decât în partea de Est.

Care sunt cele mai frumoase momente din cariera dumneavoastră?

Călin Hanțiu : Colaborarea la Dresa cu o mare coregrafă suedeză, visam să colaborez cu dânsa iar visul mi s-a îndeplinit în anul 1988. Am avut bucuria de a mi se dovedi că și femeile pot fi directoare foarte bune, însă nu în România. Aș menționa și turneele pe care le-am avut aici în Constanța, am avut și bucuria copiilor, a unei eleve foarte bune, Ema Spânoche, care acum este la Cluj și cu care am lucrat 3 ani.

Este a doua zi de Crăciun. Vă plac sărbătorile de iarnă?

Călin Hanțiu : Nu îmi mai plac, au devenit o obligație, nu o stare. Sunt așa …hai să fie! Merge lumea, cumpără, iau, se duc, manâncă. Și cam atât. Eu am prins tradiții : tăierea porcului la 4 dimineața nu i-o tăiat bine gâtlejul la Coldău, pe zăpadă mare, strălucea, albastră era de la lună și odată am văzut porcul cum fuge din foc, prin curte. La Năsăud mergeam cu fosta mea soție, Delia Hanțiu, vedeam de pe malul Someșului, unde era orașul, către o altă localitate cum ieșea fumul ca în poeziile lui Coșbuc.

Cu ce gânduri porniți spre anul 2020?

Călin Hanțiu : N-am niciun gând! Nu-mi doresc decât să mă simt bine. Pentru mine anul 2020 este o linie. E un orizont, așa cum faci tu fotografiile dimineața cu marea și stau așa și mă uit și văd un orizont și apoi…ce o fi o fi! Nu mai stau să ămi doresc ceva. 2019 mi-a început foarte bine și se termină cam…dezaxat, ca să zic așa.Eu le doresc tuturor să se simtă bine, să nu se ia după mine. On va voir! Dar pentru mine, ca niciodată, am orizontul mării tale, de dimineață. Mă bucur că lumea nu mă uită. Urez familiei tale și familiei Radio Constanța să aveți bucurii și să vă simțiți împliniți.