Delfinoterapia – o terapie complementară cu rezultate fabuloase

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 noiembrie 2019, 10:59

La Complexului Muzeal de Științe ale Naturii se desfășoară, din anul 2017, o cercetare științifică unică la nivelul țării noastre: delfinoterapia. La ședințele de terapie au participat, până în prezent, zeci de copii, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

La Interviul dimineții, psihoterapeutul Elena Harbur și managerul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii, Adrian Bîlbă, ne-au vorbit despre baza științifică, principiile pe care se bazează, rezultate, utilitatea și controversele delfinoterapiei.

Elena Harbur și Adrian Bîlbă în dialog cu Larisa Calistru:

Elena Harbur : Delfonoterapia este un serviciu care pune împreună omul și delfinul. Este o terapie asistată, cu animale, intră la capitolul terapii complementare și se referă la intrarea în contact fizic a omului cu delfinul. Delfinoterapia este relativ nouă și nu prea este reglementată, mai ales la noi în România nu are o specificație de lege. Pe de altă parte, în toată lumea ea funcționează din 1970 cu rezultate remarcabile, pentru că se obțin progrese foarte mari într-un timp foarte scurt. La noi în țară a apărut de 2 ani, este un proiect științific în derulare cu Dolphin Institute din Austria, la care m-am format și eu și încă derulează pe sistemul de cercetare.

Adrian Bîlbă : Încă sunt lucrări științifice care au rezultat din acest program, contact fizic care ține de atingere, care ține de undele Alpha, unde prin care delfinii sunt capabili să realizeze o punte de legătură fizică, pe calea undelor. Unde cu o frecvență între 8 și 14 cicluri pe secundă, frecvență care face parte din secvența și frecvența de relaxare a creierului uman. De inițiere a relaxării și a echilibrării. Delfinii sunt foarte buni din acest punct de vedere, fiindcă sunt nevoiți să nu doarmă și sunt nevoiți să își comande un somn scurt, de semivigilitate, un somn în care jumătate de emisferă funcționează iar cealaltă intră în repaus. Acest repaus și-l coamandă. Delfinii ne pot învăța să ne relaxăm, să ne reechilibrăm.

Elena Harbur : Și mai mult decât atât, undele Alpha sunt responsabile nu doar cu relaxarea, pe care lumea poate să o înțeleagă așa ca pe o stare boemă, ci ele sunt responsabile cu regenerarea celulară la nivel metabolic, la nivel neuronal. Odată ce intri în bazin cu delfinii și în contact cu ei, se stimulează regenerarea întregului mod de funcționare, până la nivel profund celular.

Adrian Bîlbă : Și mai ales la nivelul țesutului nervos, acolo unde există această imperfecțiune a naturii, țesutul nervos are nevoie de odihnă. Celelalte țesuturi pot funcționa și neodihnite. Însă țesutul nervos are nevoie de acele perioade de odihnă, inhibiție celulară, inhibiție neuronală și acest moment de relaxare este un moment de refacere, de echilibrare, un moment în care putem să repunem elementele ce fac un ansamblu nervos într-o situație spre normalitate.

Elena Harbur : Și complementar, nu putem avea un progres, o dezvoltare la nivel fizic și psihic decât prin relaxare.

De ce este mai bună decât alte terapii alternative și/sau asistate cu animale?

Elena Harbur : Tocmai din această cauză, pentru că ea beneficiază față de un animăluț, care dă din codiță, care vine la mângâiat sau are o mimică oarecare și ne putem da seama de feed-back, aici delfinul nu are o mimică, are comportamente prin care își manifestă plăcerea, entuziasmul din contactul uman, din faptul că ne primește în viața lui ca pe niște jucării. Dar mai mult decât atât este partea biologică, ce se întâmplă propriu-zis acolo. Contactul cu delfinul nu presupune doar partea de unde Alpha, care este extraordinară și care nu se găsește la niciun alt animal, ci și partea de contact emoțional. Pentru că în contactul cu un delfin timpul stă pe loc și lumea se transformă propriu-zis. Emoția este mai puternică și mai mult decât atât este o conexiune, pentru că delfinul are o empatie foarte mare datorită vibrației și undelor sonore pe care le emite. Efectiv se conectează la fiecare om în parte. Delfinul știe ce simte omul care este în bazin și vine cu un feed-back pe comportament, pe unde și reglează modalitatea de funcționare internă. Este o experiență fabuloasă.

Adrian Bîlbă : Pot să spun și eu că am avut o senzație inedită. Delfinul se uită la tine și te scanează. Și te gândești că noi, vietățile terestre, vedem cu ochii doar suprafețe, eventual și culori. Însă delfinii văd și conținuturi. Și este extraordinar când te gândești că el îți vede inima cum bate, îți vede vasele de sânge cum pulsează, lucruri pe care noi nu le vedem dacă nu avem vreun ecograf.

Elena Harbur : Delfinul e capabil să vadă și fătul din burta unei mame. Transmite foarte mult. Și pe punte dacă ești sau în jurul bazinului delfinul se oprește și se uită la tine. Simți că se uită la tine și simți ce vrea, efectiv. Și fiecare delfin are numele lui, pe care și-l spune înainte să vorbească. Au dialecte, au limbaj specific. Și au amprentă sonoră de care se folosesc.

Adrian Bîlbă : Și vă spun ceva cu siguranță inedit: puiul de delfin care crește în burta mamei, în ultimele luni se dezvoltă sonoacustic, iar când iese… îi știe pe toți! Chan- Chan o iubește pe Elena, e o legătură foarte puternică între ele.

Să vorbim despre rezultatele delfinoterapiei…

Elena Harbur : Rezultatele sunt fabuloase! A fost dezvoltată pe principiul că funcționează cel mai bine la copiii cu autism. Dar ea funcționează și pe alte tulburări(neuronale, de personalitate, de comportament, de atenție, de tot ce ține de partea neurologică, disfuncții și bariere psiho-emoționale, chiar și biologice). Rezultatele sunt fabuloase pentru că se întâmplă în 10 ședințe. Propriu-zis, ai 5 ore de terapie și ai alt copil. Intră un copil în bazin și iese altul. Delfinoterapia are o plajă foarte largă de aplicabilitate și de rezultate. În primul rând, pentru delfini este fantastic pentru că au parte de dinamicitate, au parte de acțiune. Este un bazin simplu. Ele sunt animale sociabile, nu pot sta doar una cu cealaltă și atât. Ele așteaptă contactul uman, sunt curioase, își doresc. Mai au puțin și dau din codiță precum cățeii. Iar din perspectiva pacientului este o îmbunătățire calitativă din toate punctele de vedere : psihoemoțional, ca memorie, ca gândire. Ca senzorial, ca motricitate, este holistică, din toate punctele de vedere se îmbunătățește calitatea vieții.

Au apărut și controversele?

Adrian Bîlbă : Controversele nu țin de delfinoterapie, ele sunt vizavi de folosirea unui animal așa-zis captiv pentru a face terapii.Ei bine, captiv presupune să fi fost liber în prealabil. În România, din 2003, în țările din vestul Europei și nordul Americii nu se mai iau delfini din natură să fie folosiți în delfinarii. Și în consecință sunt toți născuți sub control uman. Deci nu mai vorbim de captivitate, ci vorbim despre animale crescute sub control uman, ca celelalte animale domestice.Ele pot avea un statut de animal domestic sau cvasidomestic. Nu e cazul a ceea ce invoca fostul deputat Cernea, să le facem superumane sau mai știu eu ce povești, că nu suntem în India, ci sunt animale care, crescute sub control uman, pot fi folosite și ca ambasadori a celor din natură care mor pe capete, cu miile, din cauza activităților umane : prospecțiuni petroliere, exploatări, transport și așa mai departe.

Am văzut cu toții acel urs, în Harghita, care agonizat 24 de ore. Ce ar trebui să se întâmple, pentru a nu mai vedea animale suferind?

Adrian Bîlbă : Prin pătrunderea omului în habitatul lor, animalele își pierd teama față de om, ne văd limitele și reușesc să își învingă reticența de a pătrunde în așezările noastre. Și din acest motiv ne pomenim cu mistreți (în Neptun, anul trecut), cu vulpi (Eforie, Constanța) și ne putem pomeni cu urși tot mai aproape. Fiindcă ei, dacă tot văd oamenii la afine, până în vârful muntelui, tot văd cabane și așezări umane crescute în pădurea lor, firește că își pierd sălbăticia. Greșeala a fost când acel animal a fost lovit de o mașină (firește, nedorită situația). Animalul trebuia să fie preluat imediat de autoritățile competente.Cel mai competent vizavi de situația lui este medicul veterinar. Ceea ce a spus medicul trebuia să fie respectat. Însă medicul a spus că animalul nu mai este viabil, nu poate supraviețui cu fracturi pe 3 din cele 4 membre și în consecință animalul trebuie dus undeva, eventual eutanasiat, nu neapărat în stradă. Și nu neapărat împușcat. Paznicul de vânătoare s-a extras. A zis: domnule, acest animal este al statului, al Ministerului Mediului, care gestionează animalele aflate în situația de protecție, la care există un contingent care se aprobă și care permite împușcarea lor.El nu făcea parte din acest contingent, trebuia să primească o aprobare/derogare de la Ministerul Mediului, pentru a intra în acest contingent de animal sacrificabil, împușcabil. Cine știe, s-o fi gândit careva că, dacă îi fac și anestezie, nu mai e bun de mâncat? Nu cred, nu îmi imaginez așa ceva.Mulți oameni treceau pe acolo cu telefonul și își făceau poze și le puneau în tot felul de medii online. Nu-i înțeleg! Trebuie să ne bucurăm de suferința unui animal? Dacă s-ar crea o echipă la Direcțiile Sanitar-Veterinare, cu niște doctori veterinari care să fie disponibili oricând, cu pușcă de tranchilizant și cu o mașină specială care să poată ecarisa animlele rănite de pe stradă. Animale moarte stau cu săptămânile pe stradă. Trebuie o voință a unora care să meargă în Parlament și care să spună: hai să vedem cum o rezolvăm. Este inadmisibil în secolul XXI, într-o țară europeană, să se mai întâmple așa ceva.Nu poți să îi dai veterinarului dreptul să decidă orice eutanasiere, să spună: ursul acela nu mai era bun, împușcați-l!

Elena Harbur : Măcar un serviciu de urgență și o lege să avem în acest sens, să se poată interveni atunci. O lege care să prevină abuzurile, de bun simț, care să asigure niște situații critice.

Ce recomandări aveți pentru timpul liber al constăneanului, în week-end?

Adrian Bîlbă : Nu numai în week-end, noi funcționăm și în cursul săptămânii, sub denumirea de antrenamente cu publicul. Oamenii pot vedea bucătăria formării comportamentelor unui delfin fașă de noutățile pe care le introducem. Este o comunicare mai apropiată. Iar în week-end avem, ca și vara, reprezentații (așa numitele spectacole) în care se pot delecta cu capacitățile acestor animale de la senzorial până la motricitate și comunicare, într-o poveste destul de legată. În fiecare an suntem mai buni și în fiecare an suntem mai slabi decât în anul care urmează. La Delfinariu, spectacolele sunt zilnic la orele 11 și 15.

Elena Harbur : Da, și în plus de asta mai avem și Microrezervația, mai avem și Intelect Parc. Iar Adrian Bîlbă ține și ore de biologie. Dezvoltăm și noi proiecte pe activități în ceea ce privește dezvoltarea copiilor și toată partea care ține de protecția naturii, de ecologie, de mediu. Să facem o educație pentru copii într-o manieră foarte plăcută, naturală, ca să îi facem să înțeleagă că de fapt noi suntem natură și natura face parte din noi.Dacă o protejăm pe ea, ne protejăm și pe noi.