Patrimoniul Mondial UNESCO în Turcia – GÖBEKLİTEPE PRIMUL SANCTUAR AL LUMII
Publicat de Doina Sirbu, 9 octombrie 2019, 16:13 / actualizat: 10 octombrie 2019, 8:58
Unul dintre cele mai misterioase sanctuare din lume, cu o vechime de 12000 de ani a fost prezentat miercuri, 09 octombrie, într-o expoziție foto-documentară la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.
Organizatorul acestei acțiuni este Institutul Cultural Turc, Yunus Emre Enstitüsü din Constanța. Importanța acestui sit arheologic a fost relevată de conf.univ.dr. Silvana Rachieru de la Centrul de Studii Turce, Universitatea din București , într-o conferință cu tema „GÖBEKLİTEPE- primul sanctuar al lumii”. Prezentă în emisiunea ”Atelier urban” de la Radio Constanța, doamna Rachieru a declarat: ”Acest sit a fost promovat mai puțin și în Turcia, nu numai în lume, fiind practic un șantier arheologic în desfășurare. El a fost mult mai puternic prezentat, începând cu luna decembrie a anului 2018, când a intrat în patrimoniul universal UNESCO. Situl a fost o surpriză de la începutul cercetărilor. Nu a fost o surpriză locul în care a fost identificat, deoarece se știa încă din anii 60 că în zona aceasta, care se află în vârful ”Semilunei fertile”, este o zonă în care se dezvoltă civilizația urbană și aproape peste tot unde mergem în Mesopotamia apar urme ale vieții și informații extraordinare pentru civilizația mondială”.
Göbeklitepe este rezultatul unei mari organizări și imaginații și poate fi considerat ca punctul zero al istoriei, fiind unul dintre cele mai vechi monumente și primul de această dimensiune. Pentru o epocă în care oamenii trăiau ca vânători-culegători, construcția unor sanctuare care impuneau o arhitectura avansată stârnește astăzi o uimire generală. Reflectând lumea spirituală a oamenilor preistorici, îmbogățită cu figuri animiste, sanctuarele fac din Göbeklitepe una dintre cele mai importante descoperiri din istoria arheologiei.
Göbeklitepe a fost identificat pentru prima dată în 1963 în timpul cercetărilor de teren făcute de către Prof. Dr. Halet Çambel și Prof. Dr. Robert John Braidwood, în cadrul unui proiect comun de cercetări preistorice în Anatolia de Sud-Est al Universităților Istanbul și Chicago. Șantierul arheologic de la Göbeklitepe a fost deschis trei decenii mai târziu, în 1995, de către prof.dr. Klaus Schmidt, sub administrarea directorului Muzeului de la Sanliurfa, Adnan Mısır și a directorului Institutului German de Arheologie de la Istanbul, Harald Hauptmann. Săpăturile au scos la iveală structuri monumentale, stâlpi de piatră sculptați și alte elemente extrem de importante care au modificat modul de percepție a istoriei.
După ani de cercetări arheologice detaliate, Göbeklitepe a oferit rezultate științifice solide care au permis reinterpretarea și reevaluarea revoluției neolitice și a condițiilor care au pregatit-o. La acest moment se consideră că cea mai timpurie utilizare a locului datează din faza A a neoliticului pre-ceramic, 9600-7300 a.Chr., adică aproximativ cu 11600 de ani în urmă. Folosirea Göbeklitepe ca centru spiritual a continuat până în jur de 8000 a.Chr. când a fost abandonat și nereutilizat pentru alte scopuri. Toată această arhitectură monumentală scoasă la suprafață de către cercetările arheologice a făcut din Göbeklitepe un loc unic și special. În acest context, s-a decis înregistrarea sitului de la Göbeklitepe pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în cadrul celui de-al 42-lea Comitet al Patrimoniului Mondial din 2018.
”Göbeklitepe, primul sanctuar construit înainte de viața urbană, apare ca una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din ultimii ani privitoare la comunitățile umane de vânători-culegători, care erau încă departe de momentul de sedentarizare și practicare a agriculturii. Sanctuarul, pentru care nu a fost găsit încă un răspuns despre cum a fost construit acum 12000 de ani, este impresionant și prin faptul că a fost construit cu 6600 de ani înainte de Stonehenge și de piramidele egiptene”, a declarat doamna Seher KORUCU, director al institutului Yunus Emre din Constanța.
Realizator – Steliana Bajdechi / Redactor online – Doina Sîrbu / Foto – Steliana Bajdechi
