INTERVIUL DIMINEȚII | Teodora Pariza, olimpică națională: „Am un îndemn pentru toți liceenii: explorați!“

Publicat de , 2 octombrie 2019, 09:54

România are viitor! O asculți pe Teodora Pariza și te impresionează cu gândirea, atitudinea și viziunea pe care le are. Are 18 ani și este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Mircea cel Bătrân. Este olimpică națională la germană, la dezbatere, oratorie și retorică și a făcut parte din echipa de liceeni care a luat premiul I la Salonul Național de Inventică de anul trecut.

Se implică activ în comunitate și își dorește să schimbe în bine lumea din jurul ei. Teodora a vorbit într-un interviu despre performanța și pasiunile ei, într-un interviu realizat de Larisa Calistru.

Poți să ne povestești despre activitățile pe care le-ai desfășurat? Ce au ele în comun?

Privind retrospectiv, activitățile mele extracuriculare se împart în trei arii. Prima este leadership pentru elevi, unde aș încadra programele Leaders Explore, Creatori de viitor și Aspire, care m-au ajutat să-mi modelez mentalitatea astfel încat să fiu mult mai flexibilă, dar am dobândit și un set de valori precum onestitate, excelență și etica muncii, devenind definitorii pentru mine. A doua categorie aparține lumii dezbaterilor academice, descoperind această pasiune odată cu începerea liceului. Dezbaterile mi-au oferit atât o structură după care să-mi organizez ideile, cât și un context în care să mi le expun. A fost un exercițiu interesant care mi-a demonstrat că sunt capabilă să vorbesc în public, motiv pentru care am continuat pe acest drum cu participarea la Parlamentul European al Tinerilor, folosindu-mi aptitudinile și dezvoltând altele pentru a dezbate cele mai apăsătoare probleme ale Uniunii Europene. A treia categorie cuprinde științele exacte și interesul pentru tehnologie, motiv pentru care am participat împreună cu două prietene foarte bune la Salonul Național de Inventică de anul trecut. Interesant este cum toate aceste activități au în comun un lucru și anume munca în echipă. În prezent, cred că este una dintre cele mai importante aptitudini pe care le poate avea cineva, indiferent de domeniul în care activează și mă bucur că am avut toate aceste ocazii.

Cum ai reușit să îți organizezi timpul, încât să reușești să faci tot ce ți-ai propus?

Este, într-adevăr, destul de dificil, mai ales când proiectele la care participi implică deplasare. Spre exemplu, am participat la două sesiuni în străinătate desfășurate de Parlamentul European al Tinerilor, una în Finlanda și cealaltă în Spania, ambele fiind în timpul școlii. Totuși, sunt foarte fericită și recunoscătoare pentru tot sprijinul oferit de profesori și domnul director, care înteleg situația. Nu cred că aș fi reușit să beneficiez de oportunitățile acestea internaționale, care mi-au oferit o perspectivă mult mai amplă asupra lumii în care trăim, fără susținerea lor, așa că le mulțumesc încă o dată.

Pare că tot ce ai făcut tu se poate împărți în două categorii: tehnic și umanistic. Pe care îți dorești să o urmezi în viitor?

Așa cum m-au îndemnat părinții întotdeauna, cel mai important, pentru mine, este să fiu pe deplin pasionată de ceea ce fac. Deși nu știu exact ce profesie urmează să am, îmi doresc să fac performanță. De aceea, cred că îmbinarea între aptitudinile mele mă recomandă mai degrabă pentru partea umanistică, având în vedere că, în mare parte, se bazează și pe interdisciplinaritate. În orice caz, simt că îmi place foarte mult și asta e tot ce contează, până la urmă.

Ce alte pasiuni mai ai?

Pentru mine foarte relevant a fost baletul, am luat contact de la vârsta de 4 ani, fiind prima mea dragoste. Obișnuiam să dansez oricând, oriunde și mă autointitulam balerină în fața oricui, astfel că părinții mei m-au înscris la școala de balet „Elisabeth Pandichi-Lux”, unde mi-am continuat pasiunea timp de 13 ani. Baletul, pe lângă frumusețea sa intrinsecă, ajută la dezvoltarea simțului responsabilității, a disciplinei și a simțului estetic, care au contribuit în egală măsură în procesul meu de maturizare. Cele mai frumoase momente sunt, desigur, cele de la spectacole, când poți acapara întregul public, atrăgându-l să împartășească bucuria de a dansa cu tine. Chiar și muzica pe care interpretam îmi plăcea atât de mult, încât am decis să învăț  să cânt la pian, descoperind astfel încă ceva care mă face fericită.

Ai un mesaj pentru ceilalți liceeni?

Da, am un îndemn pentru toți liceenii: explorați! Eu sunt de părere, și cel putin în cazul meu așa a fost, că îți dai seama cel mai bine de ceea ce îți place atunci când încerci să faci lucrul respectiv. Poate cel mai important atu pentru atitudinea asta este curiozitatea, care te face să îți dorești să descoperi mai mult, să știi mai multe. Un alt lucru foarte important este eșecul, care dincolo de conotațiile negative, este de fapt o lecție din care putem învăța. Mulți au fost formați într-un spirit în care o greșeală înseamnă sfârșitul lumii, însă nu este așa! Cât timp suntem conștienți de faptul că există ceva bun care poate fi sustras dintr-o experiență nereușită, înseamnă că vom progresa, indiferent de domeniu. Recunosc, eu uneori încă mă confrunt cu frica de eșec, dar aș vrea să schimb asta, atât la mine, cât și la cei din jur.

Pe 5 octombrie este celebrată Ziua Educației. Ce reprezintă educația pentru tine?

O punte de lansare. A fost primul lucru care m-a format pe mine ca om, continua să fie în prim-plan în tot ceea ce fac, este prioritatea mea să-mi dezvolt educația și aș vrea să contribui la procesul educațional al celorlalți, să-i îndemn pe mulți dintre tinerii care, spre exemplu, nu au acces la educație, să aibă parte de cât mai multă educație, de cee ace ne formează pe  noi ca oameni.

Vei merge la facultate în străinătate sau în țară?

Ce-i drept, aș vrea să merg în străinătate, pentru că experimentând și alte proiecte și experiențe internaționale am văzut cât de frumos este, cât de mici suntem într-o lume atât de mare și în sfârșit am înțeles că de fapt ceea ce este pe interior contează. Astfel, mi-aș dori să am o experiență internațională puțin mai lungă, cât ar dura facultatea. Dar dorința mea ar fi să mă întorc apoi în țară și să ajut la îmbunătățirea ei, să ajut să schimb țara noastră în mai bine.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – Radio Constanța